Broccoli Miranda

Brassica oleracea convar. botrytis var. cymosa - Miranda

Broccoli este bogat în fibre, beta caroten, vitaminele C și E, acid folic, minerale, flavonoide. Are, de asemenea, un conținut scăzut de zaharuri și grăsimi, ceea ce îl face o hrană nu doar foarte sănătoasă, ci și dietetică. Provine din zona Mediteraneană, din regiunea Peninsulei Italice. O singură plantă va oferi chiar și o recoltă multiplă! Broccoli protejează organismul uman împotriva radicalilor liberi, toxinelor și substanțelor cancerigene.

Pentru păstrarea substanțelor valoroase, este mai bine să gătim broccoli la abur decât prin fierbere. Poate fi consumat și crud. Se pregătește prin înăbușire, fierbere, poate fi prăjit sau adăugat fiert în salate și este adesea parte a amestecurilor de legume congelate. Frunzele de broccoli sunt comestibile și pot fi preparate similar cu varza!

Cum să cultivăm broccoli

• Plantele suportă temperaturi mai ridicate vara și mai scăzute toamna. Broccoli necesită un sol profund, nisipos-argilos, humos, cu conținut de calciu și suficiente substanțe organice. Căldura verii va provoca dezvoltarea prematură a bobocilor florali și planta va înflori rapid, motiv pentru care este potrivită semiumbra cu circulație de aer mai rece. Suportă îngheț până la -6 °C. În perioada formării rozoanelor limităm udarea de sus, pentru a nu deprecia partea comestibilă. Nu lăsăm niciodată solul unde cultivăm broccoli să se usuce complet. Menținem solul din jur fără buruieni și săpat.

• Culturile de primăvară le semănăm în ianuarie sau în februarie. În aprilie sau în mai le plantăm în strat la distanța de 45×45 cm.

  Culturile de vară le semănăm de la martie până în mai. Le plantăm în strat în iunie la distanța de 50×45 cm.

  Culturile de toamnă le semănăm în iunie. Plantarea în strat se face în iulie la distanța de 50×40 cm.

  Semințele le semănăm în substrat sterilizat. Germinația necesită temperaturi diurne de 15 până la 18 °C, noaptea între 12-16 °C. Pentru semănatul de primăvară sunt potrivite serele sau răsadnițele. Plantăm broccoli în locație când are cel puțin 5 frunze și o tulpină mai fermă. După plantare acoperim broccoli cu textil nețesut, care asigură temperatură uniformă și în același timp protejează cultura împotriva pierderii de apă și atacului dăunătorilor.

• Sunt potrivite solurile mai grele permeabile cu un raport suficient de umiditate a solului și pH optim 6–7,5. Broccoli are, de asemenea, cerințe ridicate de calciu, astfel încât solurile alcaline sunt nepotrivite.

• Locul de plantare ar trebui să fie bine îngrășat cu îngrășăminte organice. Pentru susținerea creșterii aplicăm îngrășăminte complexe cu conținut de bor și molibden, deoarece broccoli este sensibil la lipsa acestor oligoelemente. Dozele de azot nu ar trebui să depășească 20g/m2. Ar avea loc acumularea de azot și astfel depunerea de nitrați periculoși în plantă, care devine apoi improprie pentru consum. Toamna aplicăm gunoi de grajd pe teren, încălcim cu var dolomitic și adăugăm în sol o doză de 6,5 g/m2 P2O5 și 45g/m2 sulfat de potasiu. Evităm îngrășămintele cu conținut de clor.

• În sol acid, broccoli poate fi atacat de hernia verzei. „Ofilirea" rozoanelor de broccoli poate fi cauzată de lipsa de molibden. Cauza poate fi, de asemenea, deteriorarea vârfului vegetativ de muștița verzei.

  Plantele sunt atacate de altice. Păstrăm semănăturile tinere umede (umezeala nu le place alticelor) și acoperite cu textil.

Broccoli este, de asemenea, atacat de omida verzei și gărgărița verzei. Un alt dăunător este afida verzei. Frunzele atacate sunt răsucite, îngălbenesc sau devin roșietice. În cazul atacului de afida verzei recomandăm lichidarea imediată a resturilor post-recoltare și tratarea imediată a culturilor cu preparate insecticide.

Este potrivită și protecția împotriva făinării și altor boli fungice cu preparate fungicide.

• Recoltăm rozetul principal de îndată ce este ferm și bobocii nu sunt încă deschiși. Nu întârziem cu recolta, pentru ca rozetul să nu înflorească. După recoltarea rozetului principal, la majoritatea soiurilor se dezvoltă rozete laterale. Sunt mai mici, dar la fel de fragede și gustoase ca rozetul principal.