Vânătă nu este doar o legumă sănătoasă

Pe scurt: Vinetele (Solanum melongena) au cea mai lungă perioadă de vegetație dintre legumele fructifere. Semănați la mijlocul lunii martie, repicați în ghivece de 10 cm și plantați afară la 40 x 40 cm în a doua jumătate a lunii mai. Lăsați 4 lăstari cu maximum 5-7 fructe și recoltați când fructul sună gol la bătaia ușoară.

Pătlăgelele (Solanum) aparțin familiei Solanaceae, care include numeroase genuri de plante, de la anuale, bienale și perene, până la subshruburi, arbuști și liane. Cu excepția regiunilor arctice, plantele solanacee sunt răspândite în întreaga lume, în special în zonele subtropicale și tropicale. Genul Solanum cuprinde aproximativ 1500 de specii, dintre care multe sunt otrăvitoare. Pe teritoriul Cehiei, acestea includ, de exemplu, hânjul negru (Hyoscyamus niger), mătrăguna (Atropa belladonna), ciumăfaia (Datura stramonium). Deși sunt otrăvitoare, nu merită să fie complet condamnate, deoarece și ele au aplicațiile lor. Un exemplu este mătrăguna, din ale cărei frunze și rădăcini se obține atropina, care servește la fabricarea picăturilor de atropină utilizate în oftalmologie pentru dilatarea pupilelor în timpul examinărilor. Printre speciile cunoscute cu fructe comestibile se numără, de exemplu, cartoful comun (Solanum tuberosum), roșia comestibilă (Solanum lycopersicum L.) sau pătlăgica vinete (Solanum melongena L.). Din speciile mai puțin cunoscute și cultivate se numără, de exemplu, tamarillo (Solanum betaceum) și pepino (Solanum muricatum).

• Tamarillo este poate mai bine cunoscută sub denumirea de roșie de copac sau roșie franceză. Este mai puțin cunoscută, dar totuși devine din ce în ce mai interesantă pentru unii cultivatori. Este vorba despre un arbust veșnic verde, înalt de 3-4 metri, originar din America de Sud. La noi se cultivă în ghivece ca plantă anuală. Preferă locații calde și însorite. La cultivare, temperatura nu ar trebui să scadă sub 10 °C, motiv pentru care o mutăm în interior înainte de apariția îngheților. Se înmulțește prin semănare. Germinează bine, iar plantele tinere cresc rapid. Tamarillo ne va bucura pe tot parcursul anului, deoarece înflorește și fructifică simultan. Florile cu culoare alb-roz miros plăcut și sunt dispuse în inflorescențe racemoase. Fructele portocalii-roșii, ovale și ascuțite, de 9 cm, sunt comestibile. Se consumă fără coajă, care este amară, și se adaugă în sosuri și supe, în compoturi sau se consumă cu zahăr și smântână.

• Pepino - o varietate de pepene care poate fi cultivată cu suport sau în ghivece suspendate. Acest subshrub iubește căldura și udarea suficientă. Pepino este sensibil la îngheț. Locațiile potrivite sunt balcoanele și logiile, cel mai bine orientate spre sud. La cultivare, putem obține aproximativ treizeci de fructe de jumătate de kilogram cu conținut ridicat de vitamina C.

• Printre alte specii ale genului Solanum se numără vinetele înaripate (Solanum alatum), vinetele ornamentale (Solanum capsicastrum), vinetele de iasomie (Solanum jasminoides), vinetele negre (Solanum nigrum), zâzâna (Solanum dulcamara) și multe altele.

Vinetele bine cunoscute - vinetele comune

Vinetele comune (Solanum melongena L.) provin din Europa de Sud, în special din Balcani. Acolo, această frumusețe este considerată regina legumelor. Mai întâlnim și denumirile de patlăgele vânete, pătlăgele roșii negre sau vinete. Este cunoscută soiul „Black Beauty". Produce fructe delicioase cu coajă lucioasă, violet închis.

Cultivarea vinetelor

Vinetele au cea mai lungă perioadă de vegetație dintre legumele fructifere. Necesită o locație caldă și un sol cu conținut ridicat de humus. În zonele mai reci le cultivăm în seră sau sub folii de protecție și în tunele de grădină. La cultivarea în straturi este avantajos să acoperim solul cu folie neagră (folie potrivită), deoarece se va încălzi. În același timp, nu vom avea probleme cu creșterea buruienilor. Răsadurile le cultivăm prin semănare în lăzi sau tăvi plasate în seră sau în răsadniță. Seminăm semințele la mijlocul lunii martie. După răsărire, plantulele le repicăm în ghivece separate cu diametrul de 10 cm sau la distanță de 8-10 cm. După ce trec înghețurile, în a doua jumătate a lunii mai, le putem planta pe locul definitiv la distanța de aproximativ 40 x 40 cm în gropi în care putem adăuga un pumn de compost matur. Plantele transplantate le udăm bine, afânăm și ulterior le irigăm regulat, mai ales în perioada când începe recoltarea. Pentru a cultiva fructe de calitate și puternice, lăsăm pe plantă 4 lăstari cei mai puternici cu maximum 5-7 fructe, celelalte fructe și flori formate le îndepărtăm. Accelerăm astfel coacerea și creșterea lor. Când fructul la bătaia ușoară produce un sunet gol, este momentul potrivit pentru recoltare. Este încă înainte de coacerea completă. Fructele vor avea pulpa fermă și gustoasă. Le tăiem împreună cu coadița.

Consum și substanțe benefice în vinete

Vânăta este o sursă valoroasă de vitamine și minerale și în același timp este dietetică - are un conținut scăzut de calorii. Conține o cantitate mare de caroten, vitamine din grupul B, mult potasiu, fier, magneziu, zinc și mangan. Sub coaja sa, cu care se consumă, se găsește rutina, care ajută la întărirea vaselor de sânge. În general, are efecte antioxidante, ajută la scăderea nivelului de colesterol, acționează benefic asupra microflorei intestinale, curăță sângele, ajută în cazul eczemelor și este un antibiotic natural. Se prepară termic prelucrat, prin care se elimină solanina toxică. Cele mai populare variante sunt vânăta la grătar, umplută, prăjită, la cuptor și marinată.

Rețetă de vinete orientale...

Vom avea nevoie de: 400g vânete tinere, sare, piper negru măcinat, 1 ceapă, 2 căței de usturoi, făină albă, 40 g grăsime, 2 roșii, 100 g ciuperci, 0,1l vin alb bun, 1 linguriță zahăr, piper englezesc, frunză de dafin, suc de lămâie, 1 linguriță amidon și supă de carne.

Tăiem vânetele în rondele subțiri, le sărăm, adăugăm piper negru măcinat și le lăsăm să se odihnească 2-3 ore. Apoi dăm vânetele prin făină, le prăjim în grăsime și adăugăm ceapa tocată mărunt cu usturoiul dat prin răzătoare și continuăm prăjirea. Încorporăm roșiile opărite și curățate de coajă și ciupercile tăiate felii. Turăm vinul, îndulcim cu zahăr, condimentăm cu frunză de dafin și piper englezesc și stropim cu suc de lămâie. Îngroșăm cu amidon pe care îl amestecăm în apă, turăm supă de carne și acum doar mai lăsăm să se înmoaie la foc mic.