Ridichi Flamboyant 2 - semințe de ridichi

Raphanus sativus - Flamboyant 2

Ridichea este o legumă rădăcinoasă originară din Japonia. Este caracterizată prin gustul său și este ușor de cultivat. Gustul său picant provine din uleiul de muștar care acționează favorabil asupra digestiei. Conține o cantitate mare de vitamina C și acid folic. Conține, de asemenea, calciu, sulf, caroten, potasiu și vitamina B. Ridichile au acțiune antibacteriană, în același timp distrug mucegaiurile din intestine, mucoasa și stomac, reduc colesterolul, fluidifică mucusul în caz de tuse, elimină constipația și acționează împotriva flatulenței. În plus, sunt potrivite pentru diete, deoarece conțin un minim de grăsime. În bucătărie se bucură de o mare popularitate. Sunt cele mai bune când se consumă proaspete, de exemplu în salate, creme tartinabile.

Cum se cultivă ridichile

• Pentru semănatul timpuriu în sol deschis este indicat să alegem locații însorite, pentru vara mai degrabă umbrite. Udăm ridichile dimineața și seara. Pentru a preveni crăparea bulbilor, este indicat să limităm prin udare fluctuațiile de umiditate din sol. În timpul vegetației îndepărtăm buruienile din parcele și le săpăm cu grijă.

• Semănatul de primăvară în parcele îl efectuăm imediat ce solul se usucă. Semănăm în rânduri distanțate la 15-20 cm și la adâncimea de 1 cm. După răsărire și formarea frunzelor cotiledonate, rărire la 3-4 cm.

  Ridichile pot fi precultivate în seră caldă sau în serele cu pat cald începând din februarie. În acest caz semănăm în rânduri distanțate la aproximativ 10 cm. După răsărire, plantele sunt de asemenea rărite.

• Pentru cultivarea ridichilor este potrivit un sol permeabil, ușor până la mediu greu, bine lucrat în adâncime, bogat în humus și cu suficientă umiditate.

• Ridichile nu se fertilizează cu gunoi de grajd. Ar acumula nitrați, care sunt periculoși pentru organismul uman. Ridichile nu se fertilizează în timpul vegetației. Este indicat să fie incluse ca preplantă.

• În semănăturile prea dese există riscul de atacare cu boala fungică a gâtului plantulelor cunoscută sub numele de prăbușirea plantulelor. Gâtul atacat devine maro și plantulele mor. Semănătura se face rară și se menține doar o umiditate moderată.

  Cu udarea neregulată este legată crăparea bulbilor, care se dezvoltă de exemplu la ploile după o perioadă mai lungă de secetă.

  Musca legumelor, ale cărei larve formează galerii în capetele rădăcinilor, sunt un dăunător semnificativ al ridichilor. Pânza netesută va împiedica muștele să depună ouă pe gâturile rădăcinilor ridichilor. Din protecția chimică este indicat să folosiți Sumithion Super. Udarea regulată previne, de asemenea, atacul gândacilor de pământ care rod frunzele.

• Ridichile se recoltează după necesitate, când sunt coapte. Maturitatea se recunoaște după dimensiunea bulbului.