Spanac Monores

Spinacia oleracea - Monores

Spanacul provine din Caucaz, din zona actualului Afganistan și Turkmenistan. Ajunge la o înălțime de 30 cm. Frunzele sunt aranjate în rozetă, au pețiol lung, margini întregi, iar forma lor depinde de soiuri. Tulpina florifică are până la 30 cm înălțime. Are o culoare verde intens. În perioada de vară apar flori galben-verzui, care însă sunt nedorite la spanac, deoarece îi reduc calitatea.

Spanacul poate fi împărțit, în funcție de momentul plantării, în spanac de primăvară, de vară, de toamnă și de iarnă. Spanacul este o sursă bogată de lecitină, spinacină (proteină de spanac) și saponine, care acționează favorabil asupra activității peritoneului și mucoasei gastrice. Consumul de spanac influențează pozitiv activitatea cardiacă, hematopoieza, întărește oasele, dinții, fortifică părul și unghiile. Are efect diuretic și drenează organismul. Se consumă frunzele, care conțin 2% carbohidrați, 4–5% proteine, 5% fibre, dintre vitamine se remarcă conținutul ridicat de vitamina C, A, B1, B2, B6, K și acid folic și este o sursă valoroasă de potasiu, calciu, magneziu și fier. Frunzele de spanac se consumă proaspete, înăbușite, fierte. Sunt excelente ca garnitură la carne.

Cum se cultivă spanacul

• Cultivăm spanacul într-o locație luminoasă, la adăpost de vânt. Spanacul are rădăcini superficiale, de aceea îl prașim cu grijă. Temperaturile ridicate și ziua lungă determină emiterea tijelor florale. Plantele înflorite sunt tari și își pierd gustul.

• Spanacul se cultivă prin semănare directă. Temperatura optimă pentru germinare este de 2–4°C. Adâncimea de semănare este de 4 cm.

  Culturile care iernează pentru recolte timpurii se seamănă la distanța de 15×25 cm în septembrie, frunzele se recoltează la începutul lui aprilie.

  Semănăturile timpurii se fac în februarie la distanța de 20–25×20–25 cm, frunzele de spanac pot fi recoltate deja la sfârșitul lui aprilie.

  Spanacul semănat în aprilie poate fi recoltat în iunie. Soiurile de toamnă semănate în august se recoltează la începutul lui octombrie.

• Spanacul necesită un sol argilos-nisipos, care reține suficientă apă, cu o reacție optimă a solului pH 6 – 7,5. Plantele nu tolerează pH acid.

• Spanacul nu se fertilizează cu îngrășăminte care conțin azot, nici cu gunoi de grajd. Evităm formele de îngrășăminte fiziologic acide. Formele clorurate de îngrășăminte nu sunt dăunătoare. Este indicată fertilizarea cu compost bine descompus sau cu nitrat de amoniu calcic. Spanacul nu este pretențios la nutrienți.

• Pe frunze și pe vârfurile vegetative sunt colonii de afide colorate în verde-negru până la maro-negru. Dacă observați aceste gândăcei mici negri, plantele sunt atacate de afidele de mac. O protecție adecvată este stropirea cu insecticide selective pe bază de triazamat, pirimicarb etc.

  Spanacul poate fi amenințat și de melci, în special limacși, care rod frunzele sale. O protecție eficientă este culegerea manuală din cultură.

  Un dăunător important al spanacului este muștița mineră a sfeclei. Atacul se manifestă în laminele frunzelor, unde inițial apar galerii subțiri, care se extind treptat în mine plane. Aceste mine sunt inițial alb-gălbui cu larve și excremente transparente, ulterior se îngălbenesc și se usucă. Frunzele se rup adesea din cauza atacului. Preparatul potrivit pentru protecție este Sumithion Super.

• Frunzele se recoltează înainte de înflorire. Se recoltează plantele cu minimum 6 frunze dezvoltate. Soiurile de primăvară au o perioadă de vegetație de 52 de zile. Soiurile pentru recoltare de toamnă au 65 de zile. Soiurile destinate recoltării de primăvară au 240 de zile.