Cultivarea scorțonerei: semănat, îngrijire și recoltare

Rădăcina neagră (scorțonera) este un aliment dietetic cu numeroase beneficii pentru sănătate

Rădăcina neagră, cunoscută și sub numele de scorțonera, este un aliment dietetic cu numeroase beneficii pentru sănătate. Această rădăcină vegetală, cultivată în principal în Europa, câștigă din ce în ce mai multă popularitate datorită conținutului său ridicat de nutrienți și efectelor benefice asupra sănătății.

Ce este rădăcina neagră?

Rădăcina neagră (Scorzonera hispanica) este o plantă perenă din familia Asteraceae. Are o rădăcină lungă, subțire, cu coajă neagră și miez alb. În bucătărie se folosește rădăcina, care are un gust ușor dulceag, asemănător cu sparanghelul.

Compoziția nutrițională a rădăcinii negre

Rădăcina neagră este un aliment cu valoare nutrițională ridicată:

Conținut ridicat de inulină - fibră alimentară prebiotică
Vitamine - în special vitamina E, vitamina C și vitamine din complexul B
Minerale - potasiu, calciu, magneziu, fier și fosfor
Antioxidanți - compuși fenolici care protejează celulele
Conținut scăzut de calorii - doar aproximativ 17 kcal la 100 g

Beneficiile pentru sănătate ale rădăcinii negre

Sprijină sănătatea digestivă

Datorită conținutului ridicat de inulină, rădăcina neagră acționează ca un prebiotică naturală. Inulina susține creșterea bacteriilor benefice din intestin și îmbunătățește digestia. Consumul regulat poate ajuta la:

Îmbunătățirea funcției intestinale
Prevenirea constipatiei
Susținerea microflorei intestinale sănătoase

Reglează nivelul zahărului din sânge

Inulina din rădăcina neagră are efect benefic asupra nivelului zahărului din sânge. Încetinește absorbția glucozei și ajută la menținerea unui nivel stabil de zahăr din sânge, fiind astfel potrivită pentru persoanele cu diabet sau prediabet.

Susține detoxifierea organismului

Rădăcina neagră are proprietăți de curățare și sprijină funcția ficatului și rinichilor. Ajută la eliminarea toxinelor din organism și poate susține procesul natural de detoxifiere.

Întărește sistemul imunitar

Datorită conținutului de vitamina C și antioxidanți, rădăcina neagră susține sistemul imunitar și protejează organismul împotriva radicalilor liberi. Consumul regulat poate ajuta la prevenirea răcelilor și gripei.

Sprijină sănătatea oaselor

Conținutul de calciu, magneziu și fosfor face ca rădăcina neagră să fie benefică pentru sănătatea oaselor. Poate ajuta la prevenirea osteoporozei și la menținerea densității osoase.

Cum se pregătește rădăcina neagră?

Rădăcina neagră poate fi pregătită în diverse moduri:

Fiartă - se curăță, se taie și se fierbe în apă sărată
Prăjită - se poate prăji pe tigaie cu puțin unt sau ulei
La cuptor - se coace la cuptor cu condimente
În supă - adaugă un gust delicat supe și sosurilor
Crudă - se poate adăuga rasă în salate

Sfaturi pentru preparare

La pregătirea rădăcinii negre, este important să:

Folosiți mănuși - rădăcina eliberează un suc lipicioș care poate păta mâinile
Puneți rădăcina curățată imediat în apă cu lămâie - previne întunecarea
Nu o gătiți prea mult - rădăcina ar trebui să rămână ușor crocantă

Contraindicații și efecte secundare

Rădăcina neagră este în general sigură pentru consum, dar:

Persoanele cu sindrom de intestin iritabil ar trebui să fie prudente datorită conținutului ridicat de inulină
Consumul excesiv poate provoca balonare și flatulență
Persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae ar trebui să fie atente

Concluzie

Rădăcina neagră este un aliment dietetic valoros cu numeroase beneficii pentru sănătate. Conținutul său ridicat de inulină, vitamine și minerale o face o adăugare excelentă la o dietă sănătoasă. Fie că o gătiți ca garnitură, o adăugați în supă sau o savurați crudă în salată, rădăcina neagră este o modalitate delicioasă de a-ți îmbunătăți sănătatea.

Încercați să includeți rădăcina neagră în dieta dvs. și descoperiți proprietățile sale benefice pentru sănătate!

Pe scurt: Scorțonera se seamănă în februarie sau martie, la 2–3 cm adâncime, în rânduri distanțate la 30–40 cm, iar plantele se răresc la 8–10 cm. Preferă sol luto-nisipos, bine drenat, fără gunoi de grajd și fără îngrășăminte azotate. Din semănatul de primăvară se recoltează toamna târziu, cu grijă, deoarece rădăcinile sunt fragile.

Semănat	februarie–martie sau început de august
Adâncimea de semănat	2–3 cm
Distanța între rânduri	30–40 cm
Distanța după rărire	8–10 cm
Lungimea rădăcinii	până la 40 cm
Înălțimea tulpinii	până la 120 cm

Scorțonera spaniolă (lat. Scorzonera hispanica) cunoscută și sub numele de rădăcină neagră este o legumă-rădăcină din familia plantelor asteracee. Numele rădăcină de șarpe provine dintr-o legendă populară care spune că dacă se introduce în gura unui șarpe o bucată din rădăcina acestei plante, șarpele moare. Scorțonera spaniolă provine din Europa de Sud și Orientul Mijlociu. Centrul din care s-a răspândit rădăcina neagră a fost Spania. Această legumă-rădăcină a început să fie utilizată în cantități mai mari abia în secolul al XVI-lea, când era consumată în principal de popoarele celtice și germanice, deoarece credeau că are efecte favorabile împotriva ciumei bubonale și mușcăturii de șarpe. Astăzi, rădăcina neagră este răspândită în întreaga Europă și Asie. Poate fi cultivată pe un teritoriu atât de vast datorită faptului că este foarte rezistentă la îngheț. Cei mai mari producători de scorțoneră sunt Franța, Belgia și Țările de Jos.

Cum arată planta de scorțoneră spaniolă?

Rădăcina de șarpe este, ca multe alte plante, subiect de ameliorare. Soiurile ameliorate de rădăcină neagră pot atinge o lungime de până la 40 cm și un diametru de aproximativ 4 cm. Rădăcinile amintesc prin aspectul lor de morcovi sau pătrunjel, ceea ce diferă este în special culoarea - negru închis, după cum sugerează și numele însuși. Suprafața rădăcinii este acoperită de dungi fine și rădăcini mici. Pulpa rădăcinii negre este de culoare alb ca zăpada. Din rădăcinile deteriorate se scurge un suc alb dens, așa-numitul "latex", care se usucă rapid. În funcție de forma frunzelor, se disting trei soiuri de bază de rădăcină neagră. Frunze late în formă de elipsă are soiul Latifolia, frunze alungite în formă de lance aparțin soiului Glastifolia, iar frunze în formă de linie are soiul Strictifolia. Tulpina care atinge o înălțime de până la 120 cm crește din rădăcină în al doilea an de cultivare. Rădăcina de șarpe înflorește cu flori galbene, care înfloresc în iulie și august. Florile degajă un parfum plăcut. Semințele se coc la sfârșitul lunii august și în cursul lunii septembrie.

Cultivarea scorțoneră

Seminţele de scorțoneră se seamănă cât mai devreme primăvara datorită perioadei lungi de vegetație, cel mai bine în cursul lunilor februarie sau martie. Se seamănă la o adâncime de aproximativ 2 - 3 cm, în rânduri distanțate la aproximativ 30 - 40 cm unul de celălalt. A doua opțiune de semănat apare la începutul lunii august, dacă veți cultiva scorțonera ca legumă de iarnă. Recoltarea se va face primăvara anului următor. După răsărire, plantele tinere se răresc la o distanță de 8 - 10 cm, astfel încât rădăcinile individuale să aibă suficient spațiu pentru creștere. Scorțonera este relativ ușor de cultivat. Pentru o recoltă bogată, cultivați-o într-o locație însorită sau la semi-umbră, într-un sol luto-nisipos bine drenat, fără prea multe pietre. De asemenea, este ideală o cantitate suficientă de nutrienți în sol, care însă nu trebuie să fie adăugați prin fertilizare directă cu balegă. Scorțonera nu tolerează fertilizarea cu îngrășăminte azotate. Prea mult azot are ca rezultat amărăciunea rădăcinilor și o textură buretoasă a miezului. Solul pentru cultivare trebuie să fie suficient de umed, dar nu excesiv de udat. În timpul vegetației, scorțonera poate fi fertilizată cu un îngrășământ potrivit pentru legumele de rădăcină. Fertilizarea excesivă nu este bună, deoarece scorțonera ar putea înflori prea devreme.

Recoltarea și depozitarea scorțoneră

Scorțonera trebuie recoltată foarte atent pentru a nu se deteriora rădăcinile, care sunt foarte fragile. S-a dovedit eficientă săparea unei brazde mai adânci de-a lungul rândului și scoaterea scorțoneră în această brazdă din cealaltă parte. Recoltarea se efectuează în funcție de momentul semănatului. Din semănatul de primăvară, scorțonera se recoltează toamna târziu, cel mai bine înainte de sosirea îngheților la nivelul solului. Din semănatul efectuat în august, recolta de scorțoneră se strânge primăvara anului următor. Dacă rădăcinile sunt prea mici, recoltarea poate fi amânată. Scorțonera recoltată se depozitează cel mai bine în nisip umed sau se îngropă în straturi calde, deoarece după recoltare tinde să se usuce foarte rapid. În condiții corespunzătoare de depozitare (umiditate ridicată a aerului), puteți păstra scorțonera până la sfârșitul primăverii. Înainte de depozitarea de iarnă, este recomandabil să legați rădăcinile în mănunchiuri și să le înveliți în folie, aceasta fiind o altă modalitate de a proteja rădăcinile de uscare.

Vitamine și minerale conținute în scorțonera și efectele sale benefice

Scorțonera este un aliment potrivit pentru diabetici și se regăsește și în meniul celor care încearcă să slăbească, deoarece 100 g conțin doar 14 calorii. Scorțonera conține o cantitate mare de apă, glucide, fibre, proteine, grăsimi și inulină. Este sursă de vitamina A, B1, C și E. Dintre oligoelementele prezente în scorțoneră se numără magneziul, fierul, calciul, potasiul, sodiul și fosforul. O substanță importantă pentru organismul uman este allantoina, care sprijină vindecarea rănilor și îmbunătățește digestia. Scorțonera face parte din dietele de slăbire, fiind utilizată în cazul lipsei de apetit. După gripa intestinală, scorțonera ajută la refacerea proceselor digestive. Scorțonera are efecte benefice în tratamentul gutei, bolilor reumatice, acționând ca sedativ asupra sistemului nervos.

Utilizarea scorțonerei în bucătărie

Înainte de utilizare, este necesar să spălați bine scorțonera și să o curățați de suprafața neagră. După curățare, din scorțoneră se scurge un latex alb, de aceea se recomandă să o fierbeți mai întâi 20-25 de minute și abia apoi să o curățați. Dacă nu doriți să fierbeți scorțonera, este suficient să o opăriți cu apă fierbinte și efectul va fi același - vă veți scăpa de latexul lipicios. Pentru ca scorțonera să nu se înmoaie înainte de a fi servită, este bine să o țineți într-o baie acidă - s-a dovedit eficientă sucul de lămâie. Dacă aveți și frunze de scorțoneră, le puteți pregăti similar cu spanacul. Scorțonera poate fi consumată crudă, adăugată în salate, de exemplu cu măr, morcov și iaurt. Mai frecventă este prelucrarea sa termică. Se pregătește în mod similar cu sparanghelul sau conopida, poate fi prăjită ca o șnițel sau călită. Este utilizabilă și în diverse preparate de carne și pește.

Ceva de ronțăit - scorțoneră à la crème

Ingrediente pentru 4 porții:

0,5 kg de scorțoneră

1 lingură de oțet sau apă

3 dl smântână pentru bătut

15 g unt

sare

piper alb măcinat

Preparare:

Mai întâi curățați scorțonera de coajă și tăiați-o în bucăți de aproximativ 2 cm. Pentru ca scorțonera să nu se înmoaie, puneți bucățile tăiate în apă acidulată. Puneți la fiert smântâna împreună cu bucățile de scorțoneră, aduceți amestecul la fierbere și lăsați să fiarbă la foc mic aproximativ 8-10 minute până se înmoaie. Scoateți cu grijă bucățile fierte de scorțoneră din oală și lăsați smântâna să fiarbă în continuare până devine cremoasă. În sosul cremos amestecați untul și condimentați cu sare și piper alb măcinat. Turnați sosul peste rădăcinile fierte. Acest sos este potrivit ca garnitură pentru carne, șuncă fiartă...

Poftă bună! :)