Ciulin binecuvântat (Cnicus benedictus): cultivare și folosire

Benedictul medicinal (lat. Cnicus benedictus) seamănă izbitor de mult cu ciulinul, motiv pentru care poate nici nu ne-ar trece prin minte că este vorba despre o plantă medicinală. Conform cercetărilor, benedictul este exact acea plantă cu efect împotriva bacteriilor purulente agresive precum Stafylococcus aureus și Stafylococcus faecalis!

Ceva din trecutul benedictului

Prima mențiune despre el o găsim în anul 1485 în marea carte despre plante medicinale sub denumirea Grădina Sănătății, unde Galenus din Pergam scrie despre ea: "natura acestei plante deschide organele înfundate, pătrunde prin ele și accelerează eliminarea urinei." În timpul Evului Mediu era numit ciulin binecuvântat, deoarece era cel mai eficient remediu în timpul epidemiilor de ciumă. În secolul al XVI-lea găsim o urmă a benedictului într-un articol detaliat despre Cardobenedicte în cartea lui Adam Lonitzer, Cartea plantelor medicinale. Ierbarii din vechime vorbeau despre Benedict ca despre o armă împotriva ciumei, deoarece credeau că purifică sângele și alungă putreziciunea din corp. Totodată, îl recomandau mamelor care aveau nevoie să crească producția de lapte.

Benedictul medicinal este originar din zona Mediteranei, unde crește în sălbăticie pe locuri stâncoase, margini de drumuri și abundent în grădini. Astăzi este răspândit în Italia și în Spania. Numele său provine din denumirea grecească benedictus, care înseamnă binecuvântat și knikos, pe care îl putem traduce ca a zgâria. În zonele noastre îl cultivăm în grădini. Popular, benedictul medicinal este numit ciulin amar, ochi de iepure, ciulin binecuvântat, ostropes, crasovlásek și cardus binecuvântat.

Cultivăm benedictul în grădină

Benedictul este o plantă anuală iubitoare de căldură care atinge o înălțime de 20 - 40 cm, asemănându-se izbitor cu ciulinul. Îl cultivăm exclusiv din semințe, care germinează pe locație în decurs de 8 - 10 zile. În strat îl semănăm în cursul lunii aprilie într-un loc însorit, la o distanță de aproximativ 40 - 50 cm. Preferă soluri calcaroase, humoase sau argilos-nisipoase. Statul cu planta de benedict îl prașim regulat și îl eliberăm de buruieni. Frunzele bazale ale benedictului sunt în vârf și decupate cu spini. Celelalte sunt alungite lanceolate și dințate. Pe axă are ramificații care sunt păroase. Înflorește cu flori galbene. Fructul benedictului este o nucă aspră.

Planta de Benedict este păroasă și înțepătoare, de aceea la manipulare folosim mănuși de protecție. De asemenea, irită mucoasele, ceea ce se manifestă prin înțepături și mâncărimi în gât și laringe. Culegem vârfurile plantei de 25-30 cm lungime imediat înainte de înflorire. Frunzele le culegem de mai multe ori pe an în perioada iunie-august. Cea mai calitativă este prima și a doua recoltare. Recoltările ulterioare sunt de calitate inferioară. Planta recoltată este lipicioasă, de aceea o uscăm separat de celelalte plante. Nu o expunem la soare direct, pentru că s-ar deprecia. Cel mai potrivit loc pentru uscare este un loc aerisit la umbră la o temperatură de aproximativ 30°C, altfel planta tinde să se umezească și să mucegăiască. O păstrăm în recipiente bine închise și o protejăm de lumină și umiditate.

Benedict versatil

Benedictul are efecte antibacteriene și antitumorale, de aceea se folosește ca preparat vegetal complementar în cancer. De asemenea îl folosim la lipsa de apetit, tulburări digestive, mai ales la balonare, la afecțiuni ale stomacului și vezicii biliare, la insomnie, anemie și epidemii de gripă. Planta este utilă în tratamentul reumatismului și gutei. În combinație se folosește pentru stimularea producției de lapte matern.

Planta conține principii amare cristaline cnicină, terpenoide, acid malic, steroizi, uleiuri volatile, glicozide, fructoză, tanin, poliacetilene, lignani, rășină și multă mucilaj.

O folosim sub formă de ceai, infuzie, decoct, pentru comprese. Atenție, planta are gust amar. În doze moderate nu are efecte secundare, dozele mai mari pot provoca greață însoțită de vărsături, nu se recomandă consumul în timpul sarcinii.

Ceaiul din Benedict se prepară astfel: adăugăm o linguriță de plantă uscată în 200 ml de apă clocotită și lăsăm să se macereze 10 minute. Apoi strecurăm ceaiul și bem întotdeauna proaspăt de 2-3 ori pe zi pe stomacul gol.

Compresele din Benedict se folosesc la diverse afecțiuni cutanate, la eczemă, psoriazis, herpes zoster, herpes, inflamații ale pielii și infecțiile acesteia, la erizipel și ulcer varicos.

Conform rețetei bunicilor, se folosea rădăcina de Benedict înfășurată în pânză de iută pentru prepararea vinului. Gustul vinului se îmbunătățește prin adăugarea de Benedict și îi conferă putere. În industria de distilare face parte din lichior amar - benedictină.