Plantele medicinale în tradiția populară

Plante medicinale în tradiția populară

Utilizarea plantelor în medicina populară este extrem de veche și s-a dezvoltat inițial independent la diverse popoare din cele mai variate părți ale lumii. La experiențele acumulate, adesea cu siguranță plătite scump, se adăugau frecvent diverse superstiții. Era vorba în principal de compararea asemănărilor dintre formele părților plantelor cu forma organelor corpului uman sau animal și de aici se deduceau presupusele efecte terapeutice ale plantelor sau ale părților lor asupra unui organ similar al corpului uman. Adesea actele terapeutice erau asociate cu ritualuri religioase, vrăjitorie, descântece etc.

Dacă oamenii considerau aceste acte o parte necesară a tratamentului și credeau în efectul lor, nu li se poate nega nici o anumită semnificație psihoterapeutică, ceea ce în zilele noastre este înlocuit în cele din urmă de cuvântul convingător al medicului. Prin alte metode, unii herboști lacomi de câștig știu să profite de acest efect, care, în special prin intermediul ajutoarelor și propagandiștilor lor, reușesc să influențeze psihic considerabil clienții lor.

În același timp în care omul cunoștea proprietățile medicinale ale plantelor, se familiariza și cu otrăvurile și narcoticele vegetale și a început să utilizeze și aceste proprietăți, uneori pentru vânătoarea de pești și vânat, alteori abuzând de ele împotriva oamenilor. În Europa, această cunoaștere și utilizare abuzivă a plantelor și a unor animale otrăvitoare a culminat în Evul Mediu cu otrăviri, narcomanie și toxicomanie. Societatea de atunci se apăra cu pedepse drastice pentru vrăjitorie, tortură și ardere pe rug, care însă au lovit adesea și oameni nevinovați, fie din neștiință, fie din ură. A selecta și verifica din tradițiile populare și de la vechii herboști ceea ce este cu adevărat bun și util este o muncă extrem de dificilă, dar nu mai puțin importantă.