Rozmarin medicinal

Rosmarinus officinalis

Este un arbust perene cu frunze rigide, lineare, verde-cenușii. Pe partea inferioară sunt plumoase și la atingere degajă un miros aromatic puternic. Crește până la o înălțime de 1 m. Înflorește în perioada iunie-august, florile sunt mici. Culoarea florilor este albastru deschis, violet-roz sau chiar albă.

Pe lângă soiurile de rozmarin erecte, foarte bine cunoscute, rozmarinele căzătoare, denumite prostratus, câștigă o popularitate din ce în ce mai mare. Această formă este apreciată în special în ghivece suspendate. Soiurile individuale de rozmarin prezintă, de asemenea, proprietăți diferite, inclusiv rezistența importantă la îngheț.

Rozmarinul are efecte antiinflamatorii și dezinfectante. Din rozmarin se poate prepara un ceai împotriva insomniei, care favorizează un somn liniștit. Este folosit în unguente pentru îmbunătățirea circulației sanguine. Unguentul de rozmarin tratează reumatismul, inflamațiile nervoase și convulsiile. În bucătărie are un loc de neînlocuit ca aromatizant pentru carne - fripturi, pui. Se folosește și în uleiurile aromatizate cu plante.

Cum se cultivă rozmarinul

• Necesită o locație luminoasă. Suportă excelent soarele, chiar tolerează și uscăciunea parțială. În timpul vegetației necesită udare regulată și fertilizare. Udăm cu atenție, deoarece rozmarinul nu suportă excesul de umiditate. La sfârșitul verii începem să reducem treptat udarea, pentru ca lăstarii să se lignifice. Peste iarnă, rozmarinul necesită repaus vegetativ. Înainte de sosirea înghețurilor îl mutăm din grădină într-o încăpere luminoasă și rece sau în pivniță. Temperatura optimă pentru iernare este de 10 grade Celsius. Reducem udarea la minimum necesar.

• Semințele se seamănă în martie. Folosim un substrat special pentru semănat și înmulțire. Cultivăm semințele la o temperatură de aproximativ 20 de grade. Ulterior, plantele crescute se repicează și temperatura se reduce la aproximativ 16 grade. Afară, plantele tinere se plantează după aclimatizare, la începutul lunii iunie.

• Se dezvoltă bine într-un sol argilos-nisipos permeabil. Dacă cultivăm rozmarinul în ghiveci, adăugăm nisip sau perlit în substrat. Esențial este un drenaj bun din argilă expandată, o opțiune excelentă fiind pietrișul vulcanic.

• O dată la 14 zile îl fertilizăm cu o soluție de îngrășământ lichid. Potrivite sunt de exemplu Cererit sau Kristalon sau un îngrășământ special pentru plante aromatice. Fertilizarea excesivă afectează negativ starea generală de sănătate și, în plus, reduce conținutul dorit de substanțe aromatice.

• Printre cei mai frecvenți dăunători se numără păduchelui și uneori este atacat de mucegai.

• Frunzele se folosesc atât proaspete, cât și uscate pentru aromatizarea preparatelor culinare. Tăiem ramuri întregi sau ciupim vârfurile.