Fasole cățărătoare Blauhilde

Phaseolus vulgaris - Blauhilde

Plantă anuală originară din regiunile tropicale ale Americii. Are tulpina căţărătoare, care poate atinge o înălţime de 1,5 - 2 metri. Fructul este o păstaie care conţine o cantitate variabilă de seminţe în formă de rinichi. În funcţie de soi, diferă prin culoare şi dimensiune. Seminţele de fasole sunt otrăvitoare. Conţin substanţa fazină. Aceasta se pierde prin fierbere. Prin urmare, nu consumăm seminţele nefierte. Florile sunt de culoare albă, roz, galbenă sau violet şi formează ciorchini sărace. Înflorește din iunie până în august.

Fasolea conţine o sursă de aminoacizi şi acid ascorbic. Fasolea este utilizată în tratamentul formelor mai uşoare de diabet zaharat, are efect diuretic şi este potrivită şi în cazul infecţiilor căilor urinare.

Cum se cultivă fasolea

• Este o plantă iubitoare de căldură, prin urmare o plantăm într-un loc însorit, protejat de vânt. În timpul înfloririi, fasolea are nevoie de o temperatură între 20–25 de grade Celsius. Fasolea este pretenţioasă la udare, solul nu trebuie să se usuce, dar în acelaşi timp nu trebuie să fie nici prea umed! Toate tipurile de fasole au nevoie de suport. Soiurile ornamentale vor arăta remarcabil pe pergole, garduri sau în containere cu structuri de susţinere. Soiurile de consum le plantăm lângă beţe sau creăm din sfoară un loc pentru legarea lor. Afânăm în jurul plantei şi menţinem solul fără buruieni. Recoltarea regulată a păstăilor stimulează formarea de noi fructe.

• Seminţele se seamănă în martie. Seminţele se plantează în substrat nutritiv permeabil şi se plasează într-un loc luminos. Fasolea necesită căldură pentru germinare, fiind potrivită o seră sau un parc. În locul final, fasolea se seamănă după 15 mai, când nu mai există riscul de îngheţ.

  Soiurile pitice se seamănă câte 3-4 seminţe în gropi pregătite de aproximativ 5 cm adâncime. Distanţate la aproximativ 20 cm una de alta.

  Soiurile căţărătoare se seamănă câte aproximativ 5 seminţe în gropi de 5 cm adâncime şi, în funcţie de tipul de suport, până la un metru distanţă între ele.

• Sunt potrivite solurile nisipoase-argiloase mai uşoare, cu suficienţi microorganisme şi nutrienţi din sol. pH ideal în jur de 6,5.

• Folosim îngrăşăminte NPK cu raport scăzut de azot. Primăvara se recomandă să adăugăm fasolei pe amplasament 3 kg de azot pe m2, 3–4 kg P2O5/m2 şi 11 kg K2O/m2 într-o singură aplicare. Dacă fasolea este cultivată în sol nutritiv, nu trebuie să aplicăm deloc îngrăşăminte.

• Cea mai gravă boală a fasolei este antracnoza. Pe păstăile tinere apar pete care se îmbrună şi se măresc, miceliul pătrunde şi în interiorul păstăii şi atacă seminţele, formând pe ele pete galben-cafenii până roşu-cafenii. Intervenţia se face cu preparate chimice - fungicide şi lichidarea resturilor post-recoltare.

  Fasolea este atacată şi de alte infecţii fungice sau bacteriene, cum ar fi mucegaiul cenuşiu, pătarea brună a frunzelor, pătarea bacteriană, rugina fasolei şi altele.

  Musca de seminţe este o muscă ale cărei larve atacă cotiledoanele în germinaţie şi vârful de creştere al plantei încă în sol, în special pe vreme mai rece şi umedă. O protecţie adecvată este tratarea seminţelor cu insecticide.

  Un gândac mic, întunecat - gândacul fasolei atacă seminţele, în care iernează. Are loc deprecierea recoltei. O protecţie adecvată este să depozităm seminţele decojite în congelator (la temperatura de –10 °C gândacii mor în 10-14 zile, la îngheţ de –17 °C deja în 8 ore).

• Recoltarea pentru boabe se face când păstăile se usucă şi seminţele sunt ferme, bine coapte şi complet colorate.

  Pentru utilizare culinară recoltăm păstăile încă necoapte, care dacă le încovoiem uşor, trosnesc.