Pepene verde F1

Citrullus lanatus - F1

Forma cultivată a pepenelui a apărut deja cu aproximativ o mie de ani înaintea erei noastre, în zona Mediteranei sau în Africa subtropicală. Pepenele este o legumă-fruct cucurbitacee. Caracterul de creștere este târâtor sau agățător. Lăstarii cărnoși ating o lungime de 100 – 250 de centimetri. Există multe soiuri de pepeni. Printre cele mai cunoscute se numără: pepenii zahariți, care sunt mai aromatici, cu miez mai moale și mai ferm și cu un parfum tipic de ananas. Pepenele Charentais cu gustul său dulce și aromatic amintește adesea de ananas sau papaya și are un parfum intens și provocator. Galia este deschis la culoare atât în interior, cât și la exterior. Are o culoare galben-deschis și gustul său amintește de nectarine. Pepenele dulce (Honeydew) are un gust foarte dulce, aromatic și foarte armonios. Exterior este galben-deschis, iar în interior trece de la verde la galben. Prin încrucișarea pepenelui reticulat și a celui cantalup, în Israel s-a reușit cultivarea pepenelui Ogen. Datorită gustului său fructat ușor acriș, este extraordinar de răcoritor și delicios. Tendral este înrudit cu pepenele dulce. La gust îi seamănă foarte mult, dar nu are aproape deloc parfum. Ultimul și cel mai cunoscut soi de pepene este pepenele verde. Are o culoare roșie strălucitoare a miezului, semințe negre. Miezul este fraged, are un gust proaspăt, nu prea dulce și un arom discret.

Consumul de pepeni este benefic pentru sănătate, această legumă întărește și curăță organismul. Fructele conțin 90 până la 95% apă și 3 - 5% zaharuri. Conțin de asemenea vitamina C. Fructele sunt foarte puțin calorice. Au chiar și efecte anti-sclerotice și antireumatice și influențează circulația sanguină. În orice caz, în primul rând și mai presus de toate au un gust minunat!

Cum să cultivați pepenele

• Pentru cultivare este indicat să folosiți material textil nețesut negru, care acumulează căldura. Necesită o locație însorită. Udare abundentă, mai ales în perioada formării fructelor.

• Începem semănatul deja la sfârșitul lui martie. Semănatul se efectuează în tăvi pentru răsaduri sau în ghivece. Într-un ghiveci semănăm 1 - 2 semințe. Temperatura optimă pentru germinare este de 22°C. Substratul este indicat să fie special destinat semănatului și înmulțirii, îl menținem constant umed moderat. Ghivecele le plasăm într-un loc luminos. Semințele vor germina în 14 zile. La începutul lui mai începem întărirea răsadurilor și plasarea în locația finală. Plantăm răsadurile la o distanță de aproximativ 1,5 x 1 m. Sau le plantăm clasic în rânduri, câte 2 răsaduri la o distanță de 30 - 40 cm.

• Solul ar trebui să fie permeabil și să aibă o reacție neutră (pH între 6,5 și 7,0). Solul trebuie pregătit deja din toamnă prin săpare sau arătură. În sol, primăvara, încorporăm gunoi de grajd sau compost, astfel încât să nu fie necesară fertilizarea ulterioară.

• Este indicat să folosiți un îngrășământ lichid universal (Cererit, Kristalon - fructe și flori). Când fructele sunt în faza de dezvoltare, aplicăm îngrășământul la fiecare 14 zile. Imediat ce fructele încep să se coacă, reducem fertilizarea. Toamna sau primăvara este necesară încorporarea îngrășământului organic, de exemplu compost bine fermentat sau gunoi de grajd.

• Putregaiul negru al fructelor de castravete este o boală periculoasă care atacă aproape toate legumele cucurbitacee. Se manifestă prin înnegrirea frunzelor de la marginea lor și prin înmuierea și ulterior înnegrirea lăstarilor. După atac este necesar să efectuați o pulverizare. Poate fi folosit de exemplu preparatul foarte eficient Rovral Aqua Flo, eventual Talent.

  Păianjenul roșu atacă un număr mare de specii de legume. Atacă în special plantele cultivate în sere. Pe frunzele atacate apar pete deschise, mai târziu sunt vizibile pânze de păianjen pe plante. Împotriva păianjenului roșu acționează de exemplu preparatul Talstar, Omite și alți acaricide.

  Plantele sunt atacate de asemenea de mană și afide. Pentru afide folosim preparatul Mospilan. Împotriva mănei alegem fungicide pe bază de cupru.

  Crăparea fructelor este cauzată de aportul neregulat de apă la plantă. Deficiența de magneziu se recunoaște după frunzele deschise cu nervuri verde închis. Îngălbenirea frunzelor la pepeni este o manifestare a excesului de apă.

  Plantele sunt atacate de asemenea de melci și păsări.

• Primii pepeni pot fi recoltați în jurul mijlocului lui august. Pepenele copt îl recunoaștem de exemplu după ciocănit. La o ciocănire ușoară ar trebui să se audă un sunet gol. Pepenele copt îl recunoaștem cu siguranță după codiță care se usucă și se răsucește.