Istoria dezvoltării grădinilor, partea 2

În partea anterioară am vorbit despre începuturile grădinilor; în această continuare schițăm cum au evoluat mai departe, până la forma lor de astăzi.

Și Europa?

În Europa se trece treptat de la arta greacă la realitatea spirituală. Grădina medievală este concepută mai degrabă în scop economic și de aceea aspectul nu mai joacă un rol atât de mare.

Tot ce este doar pentru decor sau desfătare este în această perioadă considerat păcătos.

Grădinile sunt amplasate mai ales lângă casele de la țară sau în spațiul îngust al construcțiilor urbane. Am găsi în ele, de exemplu, plante medicinale și simbolice, legume, pomi fructiferi, bazine mici, foișoare și îndrăgitele bănci de gazon.

Grădinile mănăstirești

Datorită bisericii, care avea o influență considerabilă, se ajunge la cea mai mare dezvoltare a grădinilor mănăstirești. Activitatea unor ordine era chiar munca în aceste grădini, cel mai des se cultivau aici plante aromatice și medicinale. Grădinile mănăstirești erau împărțite în mai multe unități funcționale și se întindeau în mijlocul complexurilor mănăstirești. O parte indispensabilă era curtea raiului, numită și viridarium, în care se cultivau plante ornamentale, cel mai des trandafiri și crini.

Grădinile erau împărțite în patru de o alee, iar în mijloc se afla o fântână arteziană sau o fântână cu cumpănă. O grădină separată era cel mai des grădina de legume, grădina de plante medicinale, apoi hameiștea, via sau livada. Cultura romană a grădinilor se reflecta astfel, într-o anumită măsură, doar în aceste grădini mănăstirești.

Trecerea la Renaștere

Schimbări însemnate în arta grădinilor a adus Renașterea, când motivele creștine sunt înlocuite de o abordare rațională a artei și a vieții. Suprafețele grădinilor orășenești se măresc, iar construcția castelelor greu accesibile este înlocuită de palate cu grădini și parcuri spațioase. 

Se pune mare accent pe aspectul artistic și pe legătura dintre grădină și palat. Dacă ar fi să menționăm câteva elemente, trebuie amintite împărțirea geometrică regulată, gardurile vii, stratul cu ornamente sau labirintul tuns și gardurile tăiate. 

Barocul

În Baroc se încearcă legarea grădinii de peisaj, de aceea se întind în depărtare, până se contopesc treptat. Este cea mai importantă perioadă de activitate creatoare în arhitectura grădinilor, se consolidează impresia estetică. 

Clasicismul

Aleile principale sunt dispuse în stea cu opt colțuri, în Franța se creează așa-numitele axe vizuale.

De la sfârșitul secolului al XVIII-lea crearea grădinilor se îndepărtează de elementele regulate și se trece la natura liberă.

Apariția romantismului

În grădini sunt create ruine artificiale, peșteri sau schituri. În Anglia se creează peisaje agricole, în care se află pășuni și drumuri cu garduri vii.

Stilul englezesc natural se răspândește în toată Europa; la noi un exemplu este grădina din ansamblul Lednice–Valtice.

Noul stil Art Nouveau

Se dezvoltă la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea în Europa și în America de Nord. Tipice pentru această perioadă erau curbele complicate, fluide, ornamentele sau liniaritatea și asimetria. Grădinile erau alcătuite din suprafețe mari de gazon și de apă. Pergolele, mobilierul de grădină și, pe scurt, toate dotările au în mare parte culoarea albă.

Începutul secolului al XXI-lea

Stilul formal este înlocuit mai degrabă de naturalețe și elemente ale naturii libere. Semnul acestor grădini este asimetria și abstracția, completate apoi cu diverse elemente geometrice și curbe fine.

Se combină nisipul cu bolovani, plante și suprafețe mici de apă. Treptat vine postmodernismul, în care toți încearcă să obțină originalitate și să caute direcții noi.

În secolul al XXI-lea sunt folosite mult elemente din stilul grădinilor chinezești și japoneze.

Grădinile contemporane ar trebui să fie un mediu fermecător pentru odihnă, în care omul să se simtă bine și în care să se reflecte personalitatea lui. Imaginației nu i se pun limite.

Comentează acest articol și împărtășește-ți experiențele sau fotografiile din grădina ta în forumul nostru de discuții.

Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l prietenilor pe Facebook :)

Te-ar putea interesa: Istoria dezvoltării grădinilor, partea 1