Piperul negru

Pe scurt: Piperul negru (Piper nigrum) este o liană cățărătoare, care se poate cultiva acasă din semințe sau din butași. Are nevoie de multă lumină cu o semiumbră ușoară, de un suport, de apă moale și de o temperatură în jur de 22 °C, iarna nu sub 16 °C. Începe să rodească aproximativ în al treilea an după semănat.

Planta de piper negru

Piperul negru (lat. Piper nigrum) – face parte dintre plantele care dau condimentul cunoscut în toată lumea. Din el se recoltează piperul negru. Fructele de piper se recoltează în stare necoaptă, respectiv în diferite grade de maturitate. Piperul se folosește în bucătăriile din întreaga lume. În Cehia este de asemenea foarte îndrăgit. Se adaugă mai ales în mâncăruri sărate. În trecut se adăuga piper de exemplu și în turta dulce.

Tipurile de piper după gradul de maturitate la recoltare:

• piperul negru – se obține prin fermentarea boabelor verzi necoapte de piper
• piperul verde – se obține prin uscarea rapidă a boabelor necoapte
• piperul alb – provine exclusiv din boabe complet coapte. De la acestea se îndepărtează coaja roșie.

Planta de piper face parte dintre plantele cățărătoare din clasa dicotiledonatelor inferioare. Aparține ordinului piperale (lat. Piperales). Acest ordin cuprinde circa 2000 de specii de piper și mereu se adaugă altele. Planta de piper poate ajunge la o lungime de până la 6 m. Este o plantă longevivă. Poate trăi până la 60 de ani. Ca aspect, această plantă amintește de hamei. Are liane lemnoase cățărătoare din lemn moale și flexibil.

Piperul a fost adus în Europa din India, era un condiment foarte prețios. L-a adus prima dată Alexandru Macedon. Prima dată piperul l-a descris călătorul Marco Polo. Originea piperului este din sudul Indiei. Piperul provine deci din regiunile tropicale.

Recomandare: Planta de piper are nevoie pentru o bună creștere de multă lumină și de o semiumbră ușoară. Temperatura optimă pentru cultivarea piperului este de 22 °C. În lunile de iarnă temperatura de 18 °C.

În gospodăriile noastre se cultivă de obicei specii de piper fără să știm despre ele. Este o plantă cățărătoare cu frunze verzi, expresive, perforate.

Cultivăm piperul negru

Planta de piper se cultivă foarte ușor atât din sămânță, cât și din butași. Un butaș tăiat este suficient să-l puneți într-un pahar cu apă și să așteptați rădăcinile. Pentru semănat din sămânță folosiți un substrat destinat semănatului. Substratul îl puteți amesteca și singuri. Ar trebui să conțină o parte de nisip și două părți de turbă și restul de substrat, pe care îl aveți acasă în grădină (pământ).

SFAT: De îndată ce planta umple ghiveciul, separați-o în câteva tufe, pe care le plantați separat. Îi va merge mai bine și va crește mai repede.

Piperului îi priește un loc însorit și cald. Plantele mai tinere protejați-le de lumina directă a soarelui. Optim este un loc cald și însorit, cu o semiumbră ușoară. Temperatura ideală pentru cultivarea piperului este de 22 °C în lunile de vară, iar iarna temperatura nu ar trebui să scadă sub 16 °C.

Planta de piper este o plantă cățărătoare, care are nevoie de un suport. Eventual își alege singură un suport și se înfășoară în jurul celor mai apropiate construcții posibile. Nu uitați să i-l pregătiți. Va arăta mai bine și planta va crește bine. Ideal este ca suportul să fie în același timp și un acoperiș, care protejează planta de lumina directă a soarelui.

Udarea o recomandăm cu apă lăsată la decantat, de ploaie sau moale. Știați? Duritatea apei este dată de cantitatea de calciu și magneziu. Apa moale are puține gaze și săruri dizolvate. Apa moale este mai agresivă. Poate provoca coroziunea conductelor. În timpul zilei plantei stropiți-o cu pulverizatorul. Mai ales în apartamentele de bloc uscate această activitate este necesară. Procurați-vă un pulverizator funcțional din magazinul nostru online. Veți preveni astfel uscarea frunzelor plantei.

Piperul îl fertilizați în special primăvara cu îngrășământ lichid. Îl putem fertiliza din aprilie până în august. În lunile de iarnă fertilizarea reduceți-o. Este o plantă care prosperă foarte bine. Dăunătorii și bolile obișnuite o ocolesc.

Piperul începe să rodească circa în al treilea an după semănat. În acest an planta poate avea o lungime de 2–4 m (în funcție de condițiile pe care i le oferiți).

Piperul îl putem repica la început în fiecare an. De îndată ce planta este mai puternică, o puteți repica în fiecare al doilea an.

Fructele de piper se coc treptat. Recoltarea are loc deci treptat. Fructele necoapte recoltate lăsați-le să se usuce la soare. Se înnegresc și se usucă la culoarea și forma lor tipică. Fructele coapte recoltate trebuie ținute 2–3 zile în apă cu var, iar apoi din ele se îndepărtează coaja. Piperul alb astfel obținut este mai puțin aromat decât piperul negru, în mâncare practic nu îl vedeți, în schimb puterea lui este mai mare și gustul mai iute.

Piperul este condimentul cu cel mai mare consum din lume. Încercați să îl cultivați. Este o plantă sigură, puțin pretențioasă, longevivă.

Piperul – condiment fără de care nu ne putem imagina gătitul. Piperul este cel mai des folosit în Bulgaria. Bucătăria bulgară este cunoscută pentru folosirea din abundență a piperului. Cel mai cunoscut preparat cu piper din bucătăria bulgară este kebapcheta.

La prepararea mâncărurilor folosim cel mai des piper negru. Îndrăgit este amestecul de piper colorat, care este amestecat din mai multe feluri ale acestui condiment.

Piperul este un condiment îndrăgit mai ales de partea masculină a populației. În trecut piperul era considerat un articol de lux. Nu avea voie să fie folosit în mănăstiri. Era înlocuit cu fructele de Vitex (piper de călugăr).

Fructele de piper dau mâncărurilor un gust variat și rafinat. Învățați să le folosiți. Procurați-vă râșniță pentru piper. Aromatizați mâncărurile preparate obișnuit cu gustul lui proaspăt.

Rețetă: Știți să gătiți kebapcheta? Este o mâncare bulgărească cu piper. Rulouri din carne tocată și condimente (pătrunjel, chimen, cimbru de grădină, piper negru și sare). Se poate adăuga și ardei iute chili. Se poate lăsa la odihnit până a doua zi. Formăm rulouri, pe care le prăjim până se rumenesc sau le gătim la grătar. Poftă bună!

Aveți printre prieteni cultivatori gurmanzi? Distribuiți articolul pe Facebook!

Autor: Hana Michalíková