Dăunători cunoscuți: musculițe albe, afide și păianjeni roșii

Pe scurt: Musculițele albe, afidele și păianjenii roșii sunt dăunători sugători, care slăbesc părțile tinere ale plantelor și transmit viroze. În aer liber protejați dușmanii lor naturali (buburuzele, crizopidele, acarienii prădători) și alegeți produse de origine naturală, insecticidele neselective agravează apariția lor. La musculițele albe alternați produsele și adăugați un adjuvant de umectare, iar împotriva păianjenilor roșii folosiți acaricide.

Acești dăunători ai plantelor se caracterizează în comun prin faptul că dăunează prin înțepat și sugere pe părțile tinere ale plantelor. Sunt relativ mici, un singur individ nu produce direct prea multe pagube, dar capacitatea lor de înmulțire este enormă. Formează colonii cu multe exemplare și împreună sunt capabili să deterioreze puternic planta atacată. Pe lângă daunele directe pe care le pot provoca, sunt adesea vectori ai unor boli virale, dintre care unele sunt destul de grave. Afidele și musculițele albe sug din plante seva, din care preiau proteinele, dar nu valorifică zaharurile și le elimină din corp pe suprafața plantelor. Aici se instalează fumagina, adică ciuperci care înnegresc suprafața plantelor, sau zaharurile eliminate sunt, în cazul afidelor, hrana căutată a furnicilor și a altor insecte. Folosirea produselor neselective (care distrug un spectru larg de organisme vii) nu este o soluție pe termen lung în spațiile exterioare, mai degrabă dimpotrivă, distrugând odată cu dăunătorul și organismele utile, vom obține ca apariția ulterioară să fie mai masivă și mai rezistentă la substanțele chimice folosite.

Musculițele albe

Sunt dăunători persistenți, iubitori de căldură, mai ales în seră, dar în ultimii ani apar regulat și la culturile de câmp. Musculițele albe trec prin dezvoltarea ou – larvă – pupariu – adult. În condițiile noastre putem întâlni mai multe specii de musculițe albe.

• Musculița albă a serelor – Trialeurodes vaporariorum
• Musculița albă a tutunului – Bemisia tabaci

Ambele specii le găsim mai ales în seră, parazitează cel mai mult castraveții, roșiile și vinetele. Musculițele albe transmit viroze, iar musculița albă a tutunului transmite peste 25 de viroze. Ambele specii iernează la noi doar în spații închise.

• Musculița albă a verzei – Aleyrodes proletella

Este un dăunător al legumelor crucifere, atacă cel mai mult varza de Bruxelles, conopida și broccoli.

Protecția împotriva musculițelor albe

Serele sunt un refugiu potrivit pentru musculițele albe, mai ales pentru că în ele se cultivă mereu aceleași plante. Importanță are aici îndepărtarea și arderea resturilor vegetale la sfârșitul sezonului de vegetație și dezinsecția iarna. În seră ajung greu din mediul înconjurător dușmanii naturali ai musculițelor albe, de aceea are importanță introducerea de organisme utile crescute comercial.

Spațiile exterioare sunt de regulă ocupate de o compoziție mai variată de specii de dușmani naturali.

În sere și în spații închise se pot folosi și insecticide sintetice, dar întotdeauna doar un produs autorizat pentru cultura și mediul respectiv, conform etichetei și registrului produselor autorizate din țara dumneavoastră.

Recomandări pentru aplicarea insecticidului la musculițele albe

Musculițele albe sunt dăunători persistenți mai ales pentru că pot dezvolta rapid o populație rezistentă la insecticidul folosit. De aceea este necesar să alternați produsele folosite.

Având în vedere că tegumentul lor conține o cantitate mare de ceară, este necesar să folosiți împreună cu produsul chimic un adjuvant de umectare.

Afidele

Asupra afidelor există o dublă perspectivă. Pe de o parte sunt un dăunător persistent, care poate transmite o serie de boli virale, iar pe de altă parte sunt utile, deoarece roua de miere eliminată de afide este căutată de albine, constituie hrana lor și este o parte importantă a mierii de pădure. Desigur, există un mare număr de specii de afide, care după dezvoltarea lor se împart în monociclice (populațiile acestor specii se dezvoltă în cursul anului doar pe o singură gazdă), diciclice (pe două) și policiclice (pe mai multe). Această împărțire are importanță mai ales pentru descoperirea dezvoltării lor și a posibilei transmiteri a virozelor.

Dezvoltarea afidelor esterelativ rapidă, înmulțirea lor este diferită, indivizii tineri fie ies din ouă, fie sunt născuți direct de adulți, uneori și fără împerechere prealabilă, apar prin așa-numita partenogeneză. La unele specii de afide toate acestea se pot combina, la altele nu. Unele generații de afide sunt înaripate și servesc la răspândirea în împrejurimi. La majoritatea afidelor, în condițiile noastre, iernează ouăle cu coaja groasă. Practic fiecare specie de pomi fructiferi are o specie de afide specializată, unii chiar două, de exemplu pe prun se pot găsi afida prunului și afida făinoasă a prunului. Majoritatea speciilor de afide atacă mai multe specii de plante.

Cele mai răspândite specii de afide

Afida mărului (Aphis pomi), afida prunului (Hyalopterus pruni), afida verzei (Brevicoryne brassicae), afida macului (Aphis fabae)

Simptome ale atacului de afide

De regulă, datorită substanțelor toxice pentru plantă eliminate de afide, după înțepătura afidelor apar deformări ale frunzelor sau ale lăstarilor plantelor, frunzele își pot schimba culoarea. Părțile atacate ale plantelor rămân în urmă cu creșterea, înfloresc mai puțin, iar la un atac mai puternic și de mai lungă durată se poate ajunge la uscarea părții atacate. Roua de miere eliminată de afide este apoi colonizată pe suprafața plantelor de fumagină în perioada uscată.

Cum stau lucrurile cu afidele și furnicile

Așa cum s-a spus mai devreme, afidele nu pot prelucra zaharurile, pe care apoi le elimină sub formă de rouă de miere din abdomen. Acest excrement bogat în zaharuri este căutat ca hrană de albine, furnici și alte specii. În timp ce celelalte insecte doar colectează roua de miere, furnicile merg mai departe și apără coloniile de afide împotriva dușmanilor lor. Furnicile sunt chiar capabile să transporte afidele pe plante și le cresc în esență asemănător cu felul în care omul crește vaca. Tocmai furnicile au importanță în reglarea naturală a afidelor de către buburuze, atunci când furnicile apără activ afidele și atacă larvele de buburuze. În astfel de cazuri este suficient să aplicați clei pe trunchiul copacului pentru a împiedica accesul furnicilor.

Cum procedăm cu afidele

Dușmanii naturali ai afidelor sunt foarte numeroși și, de regulă, în natură sunt suficienți pentru a suprima afidele care nu formează populații mari (afida cuibăritoare, afida pătlaginii). Alte specii sunt capabile să atace complet chiar și un pom adult (afida mărului, afida prunului). Afidele sunt hrana buburuzelor, carabidelor, plosnițelor prădătoare, crizopidelor, păianjenilor și a multor altora. Pentru apariția repetată a afidelor poate fi în multe cazuri vinovat chiar omul, care distruge cu un insecticid neselectiv, odată cu afidele, și dușmanii lor naturali, a căror dezvoltare este de mai multe ori mai lungă decât a afidelor.

La arbori și arbuști baza este tratamentul de primăvară cu produse pe bază de ulei. În timpul vegetației este mai bine să alegeți în spațiile exterioare produse pe bază de substanțe naturale. În spații închise folosiți doar un produs autorizat pentru cultura și mediul respectiv, conform etichetei și registrului produselor autorizate.

Păianjenii roșii

Sunt, împreună cu acarienii erineizi și acarienii gale, acarieni mici, greu vizibili cu ochiul liber. Femelele care iernează depun ouă din care ies apoi masculii, iar aceștia, împreună cu femelele care au iernat, pun bazele generației următoare. Păianjenii roșii parcurg dezvoltarea: ou – larvă – nimfă – adult. Nimfele au cinci stadii de dezvoltare, iar păianjenii roșii au în total 6–8 generații pe an.

Simptomele atacului sunt caracteristice prin îngălbenirea frunzelor între nervuri, până la uscarea și căderea lor, pe fața inferioară a frunzelor apar pânze fine care acoperă ouăle mici și acarieni mici, de circa 0,5 mm.

Protecția plantelor împotriva păianjenilor roșii

Produsele împotriva păianjenilor roșii se numesc acaricide. Acționează asupra păianjenilor roșii și a altor acarieni, precum acarienii erineizi (acarianul galelor coacăzului, acarianul cireșului) și acarienii gale (acarianul viței-de-vie). Apariția calamitară a păianjenilor roșii survine în spațiile exterioare atunci când dușmanii lor naturali dispar. Aceasta este cauzată în cea mai mare parte de aplicarea unui insecticid cu spectru larg. Dușmanii naturali ai păianjenilor roșii sunt acarienii prădători, buburuzele, crizopidele și tripșii prădători. În prezent este disponibil acarianul prădător Typhlodromus pyri, a cărui aplicare are importanță în sere și în spațiile exterioare. Karate Zeon 5 CS este autorizat pentru micii cultivatori doar la roșii împotriva gândacului de Colorado și a musculiței albe a serelor, nu-l folosiți împotriva afidelor, a păianjenilor roșii și nici la plantele de apartament. În rest alegeți produse de origine naturală autorizate pentru cultura respectivă.

Vă poate interesa: Cum să cultivați palmieri