Renumitul sau necunoscutul Rosmarin medicinal

Rozmarinul medicinal - cunoscut sau necunoscut

Rozmarinul este un arbust perene care ajunge la o înălțime de aproximativ 1,5 m. Acest arbust are ramuri dense, în formă de mătură, cu frunze sesile, coriacee, lineare, opuse, verde închis pe partea superioară. Dacă le frecăm, eliberează un miros aromatic care amintește de camfor. Rozmarinul are fructe maro, de culoare discretă. Florile sunt violet deschis, cu aspect bilobat și înfloresc de la martie până în iulie. Gustul său este amar și foarte aromatic.

Locația potrivită pentru rozmarinul este însorită, chiar și cu soluri ușor uscate, calcaroase. Cu cât are un mediu mai cald, cu atât mai bună este aroma sa. Rozmarinul rezistă la îngheț, dar dacă temperatura este în jurul valorii zero, este mai bine să-l aducem în casă și să-l plasăm într-un loc cald. Această plantă aromatică este perenă, astfel încât dacă o semănăm, crește foarte încet, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să așteptăm chiar și trei ani pentru o recoltă mai mare. Planta de rozmarin o menținem într-un sol ușor umed. Deoarece rozmarinul este rezistent la dăunători, nu trebuie să-l fertilizați deloc.

Planta aromatică o amplasăm pe balcon sau pe terasă într-o găleată. Dacă plantăm în pământ, rozmarinul ar trebui să fie într-un ghiveci îngropat în sol, pentru a-l putea muta apoi înăuntru pe timp de iarnă. Este potrivit un substrat în proporție de ½ substrat pentru semănat sau ½ sol de grădină, ¼ compost și restul nisip sau pietriș fin cu puțin var. Nu îi place solul compact. Recoltăm continuu lăstarii proaspeți, dar aceștia nu trebuie să fie culese prea mult, altfel planta va da lăstari cu reticență. Vârfurile lăstarilor le tăiem astfel încât planta să câștige o formă frumoasă. Iarna se recoltează mai puțin, dar deja la sfârșitul lunii februarie planta dă lăstari noi.

Rozmarinul îl cultivăm în principal pentru frunzele sale, care se recoltează la maturitatea și puterea lor maximă din iunie până în august, frunzele recoltate se usucă apoi la umbră și ulterior se plasează în borcanele ce pot fi închise. Rozmarinul a ajuns la noi în Europa prin Alpi în grădinile mănăstirești, unde se cultiva deja pe atunci ca plantă ornamentală și medicinală. Ca plantă medicinală, a fost apoi culesă și folosită pentru întărirea memoriei și împotriva ciumei. Este însă necesar să subliniem că în timpul sarcinii nu ar trebui folosite preparate cu rozmarin și nici consumat în mâncăruri. Conține substanțe active precum uleiuri esențiale, tanini sau substanțe amare. De asemenea, nu este potrivit pentru băile de seară, deoarece perturbă somnul.

Acest ierburi aromate are avantajul că nu trebuie conservat sau depozitat, deoarece poate fi recoltat chiar și iarna. Dacă îl aveți în casă iarna și aveți posibilitatea să îl scoateți afară atunci când nu îngheață și soarele strălucește, cu siguranță faceți acest lucru, deoarece apoi rozmarinul vă va răsplăti cu un gust și o aromă mai intense. Unele persoane sunt deranjate de rozmarinul din mâncare din cauza frunzelor aciculare, dar dacă îl măcinăm într-o râșniță de condimente, gustul său iese în evidență și obținem o mâncare excelentă. De asemenea, îl putem găti ca o ramură întreagă împreună cu mâncarea și să îl scoatem înainte de servire. Din rozmarin se poate prepara și ceai de rozmarin, de asemenea și vin, sau îl putem folosi ca ingredient pentru baie, ca ulei, sau putem prepara din el o apă pentru păr pe bază de plante. Recomandarea noastră: Vin de rozmarin – într-un litru de vin roșu lăsăm să macereze 20g de frunze uscate de rozmarin timp de 5 zile, scuturând lichidul din când în când. Nu amestecați. Se bea zilnic un pahar de lichior. Acționează împotriva lipsei de apetit și balonării și chiar în cazul crampelor gastrice și intestinale slabe. Ceaiul de rozmarin stimulează producția de sucuri gastrice și bilă, ajutând astfel în cazul lipsei de apetit. Dacă rozmarinul este în mâncare, aceste preparate sunt mai ușor de digerat.

-jn-