Cultivăm maghiranul

Pe scurt: Maghiranul este o plantă anuală, care are nevoie de un loc însorit și de un sol permeabil, bogat în nutrienți. Îl semănăm la sfârșitul lunii aprilie pe strat sau încă din aprilie în ghivece, iar răsadurile crescute în prealabil le plantăm în a doua jumătate a lunii mai, câte două, la o distanță de 10 până la 20 cm. Îl uscăm la umbră, la cel mult 40 °C, și îl păstrăm cel mult un an.

Maghiranul este în bucătăria cehă o mirodenie folosită foarte des. Ni-l putem cultiva singuri în grădiniță și îl putem usca pentru iarnă sau îl putem avea mereu la îndemână acasă, în ghiveci.

La îngrijire este într-adevăr foarte nepretențios.

Este o plantă anuală, uneori bienală, pe care o putem folosi proaspătă sau uscată. 
 

 În acest articol citești despre: cultivarea maghiranului, maghiranul în bucătărie, alte utilizări 

Cultivarea maghiranului

Baza oricărei cultivări reușite este alegerea locului potrivit. Pentru maghiran alegem un loc însorit, cu sol încălzit. S

olul permeabil, cu suficienți nutrienți, este ideal. Dacă nutrienții sunt puțini, ar trebui să fertilizăm din când în când plantele pe parcursul vegetației, cel mai bine cu îngrășăminte organice.

Semănăm fie la sfârșitul lunii aprilie direct pe strat, fie pe parcursul lunii aprilie în ghivece, într-o încăpere caldă și luminoasă, pentru răsaduri. 

Acoperim semințele cu un strat subțire de pământ sau substrat. Răsadurile crescute în prealabil le plantăm pe strat în a doua jumătate a lunii mai. 

Plantele le putem cultiva câte două împreună, între perechi lăsăm o distanță de 10–20 cm.



Maghiranul îl putem cultiva și în ghiveci, ca să îl avem mereu proaspăt și la îndemână. Are nevoie doar de suficientă lumină. 

 Folosirea în bucătărie

Maghiranul este îndrăgit pentru condimentarea supelor și a mâncărurilor cu carne. Este excelent mai ales la gulaș, ficat și vânat, se pot condimenta cu el sosuri, salate, precum și mâncăruri grase și cu leguminoase. Face parte din multe amestecuri de condimente, se combină excelent cu piper, cimbru, cimbru de grădină, salvie, chimen sau rozmarin.

Putem folosi la fel de bine maghiran proaspăt sau uscat. Pentru păstrare mai îndelungată îl uscăm întins sau în mănunchiuri, la umbră, la o temperatură de cel mult 40 °C. Planta uscată nu ar trebui să se brunifice, ci să își păstreze o culoare verzuie. 
Îl păstrăm în pungi de hârtie sau în recipiente de sticlă, fără acces la aer, cel mult 1 an.
 

Maghiranul la masă

Maghiranul se adaugă des în mâncărurile grele și grase, tradițional în bucătăria cehă. Se potrivește bine și ca ceai aromat din frunze proaspete sau uscate. 
Aroma lui plăcută se păstrează cel mai bine dacă îl adaugi la sfârșit, nu la fiert îndelungat.

Te-ar putea interesa: Sfaturi cu plante aromatice pentru bucătărie