Pinul ca bonsai elegant

Pinul este un arbore veșnic verde din familia pinaceelor, care se cultivă cel mai frecvent ca bonsai în China și Japonia, unde se bucură de mare respect și dragoste. Cultivarea bonsailor este o filosofie care îi învață pe oameni înțelegerea față de natură și față de ei înșiși. Pinul este un conifer foarte tipic pentru cultivarea în ghiveci sau în vas. Pentru cultivarea cu succes a pinului ca bonsai, este important să se asigure un substrat adecvat, udare și ciupirea.

Bonsai pentru cultivatori răbdători

Bonsaii sunt în general arbori care se cultivă în containere. Inițial au fost cultivați de chinezi. În secolul al VI-lea d.Hr., cultivarea bonsailor s-a extins în Japonia și de acolo în alte colțuri ale lumii. Japonezii au ridicat cultivarea bonsailor la un nivel superior și au transferat-o în planul artistic. În secolul al XX-lea, arta cultivării bonsailor se extinde și în Europa, unde se bucură de mare popularitate până în zilele noastre.

Bonsaii se împart în:

bonsai mari - înălțime până la 130 cm - de exemplu pin negru, platan

bonsai medii - înălțime 30 - 60 cm - de exemplu mesteacăn, alun

bonsai mici - înălțime 5 -15 cm - de exemplu ienupăr, rododendron

Dimensiunea ideală a bonsailor se determină la începutul modelării lor și este strâns legată de dimensiunea frunzelor sau acelor lor. Bonsaiul trebuie să atingă o anumită înălțime minimă și trebuie să fie păstrată proporția între dimensiunea frunzelor și dimensiunea bonsaiului!

Bonsaii sunt plante de dimensiuni miniaturale care, prin frumusețea lor delicată, animă balcoanele, terasele, grădinile sau interioarele locuințelor. Pinii cultivați ca bonsai necesită mult timp, răbdare, imaginație și îndemânare la modelare și îngrijire generală.

Pinul ca cel mai popular bonsai

Pinul (lat. Pinus) este un arbore veșnic verde, nepretențios la sol și umiditate. Aparține familiei pinaceelor. Forma pinului este uneori ovată, cel mai frecvent conică, coroana sa având un aspect mai liber. Pinul are ace lungi care cresc în smocuri de 2, 3 sau 5. Planta de pin este foarte rezistentă și romantică și, mai ales, nepretențioasă din punct de vedere al spațiului, motiv pentru care este potrivită să fie cultivată și în grădini mai mici, pe stânci, terase, în ghivece pe balcoane, scări și ca ornament pentru foișoare exterioare.

Cel mai frecvent pentru cultivarea bonsailor se utilizează pinul de munte și pinul cu flori mici.

Pinul de munte

Pinul de munte (lat. Pinus mugo) reprezintă munții și vârfurile europene și are multe soiuri. Are o coajă verde luciu până la maro-violet pe trunchiul tânăr și muguri caracteristici rășinoși. Pinul de munte are ace de 2-5 cm lungime care cresc în perechi, sunt de culoare verde închis și ușor curbate. Conurile sale sunt fără coadă și cresc din inflorescențe violete, care apar în număr mare pe lăstarii noi.

Pinul de munte cultivat ca bonsai preferă locații însorite, care pot fi expuse vântului. În cazul în care ramurile pinului nu primesc suficientă lumină, acestea se usucă. Sămânța sau plantula mică de pin o așezăm într-un substrat grosier bine drenat, care trebuie să fie mereu umed. O udăm cu apă de la robinet. Pinul de munte este o plantă rezistentă la îngheț, dar totuși este bine să o mutăm iarna din ghiveci direct în grădină și să îi asigurăm suficientă umiditate.

Pinul de munte îl modelăm prin sârmă și tăiere de revenire.

Modelarea cu sârmă

Această specie de pin este potrivită pentru modelarea în stil cascadă, stilul mătură nu este tipic. Pentru modelarea sa putem folosi sârma, chiar și pe ramuri mai vechi. Când scoarța de pe ramuri este deja groasă, este mai bine să o întindem sau să consolidăm cu un strat gros de liber înainte de aplicarea sârmei. Pinul de munte poate fi sârmat chiar și iarna și pe parcursul perioadei de vegetație. Sârmele aplicate iarna sau în timpul primăverii pot deveni prea strânse vara și dacă nu sunt îndepărtate, vor fi înglobate în toamnă.

Tăierea de revenire

Copacii de pin de munte care sunt sănătoși și nu sunt proaspăt săpați pot fi tăiați la prima modelare până în lemnul vechi, cu condiția ca pe restul ramurilor să rămână ace verzi. După 4 săptămâni vor apărea muguri noi nu doar la locul tăierii, ci și pe întreaga ramură. (alegeți foarfecele potrivite)

În iulie, la copacii modelați, îndepărtăm complet lăstarii pe deplin dezvoltați din acest an. În cazul în care creșterea din primăvară a fost slabă, îndepărtăm doar mugurele apical de la fiecare lăstar. După 4 săptămâni se vor forma muguri noi la locul tăierii. Cu o alimentare regulată și bună cu nutrienți a pinului, chiar în același an vor apărea ace mai mici și mai scurte. Ramurile groase trebuie îndepărtate iarna.

Plantulele în creștere de pin de munte le fertilizăm din aprilie până în august, de exemplu, cu bilute din turtă de rapiță sau alte îngrășăminte organice. Îngrășămintele minerale le aplic plantulelor pe tot parcursul anului.

Pinul cu flori mici

Pinul cu flori mici (lat. Pinus parviflora) provine inițial din Asia și se numără printre pinii cu cei mai frumoși ace. În natură nu crește la înălțimi mari. Trunchiul său este cenușiu până la negru, crăpat la vârste înaintate. Florile pinului cu flori mici cresc pe lăstari tineri, inflorescențele masculine violete apar de sub acele tinere, iar cele feminine cresc pe lăstari.

Pinul cu flori mici cultivat ca bonsai preferă locații aflate la soare direct. Suportă bine și vântul puternic. Plantula de pin o așezăm într-un substrat grosier care asigură scurgerea apei în exces. Substratul îl schimbăm la 2-3 ani.

Pentru o creștere și dezvoltare bună a pinului este importantă simbioza cu ciupercile. În cazul în care solul de sub plantă este prea umed, ciupercile mor și arborele doar supraviețuiește. O udăm cu apă de la robinet. Pinul cu flori mici îl fertilizăm cu bile din turtă de rapiță sau cu alt îngrășământ organic, de exemplu direct pe conifere cu conținut mai ridicat de azot pentru ace frumoase.

Pentru modelarea pinului cu flori mici este potrivit orice stil în afară de stilul mătură. Planta nu este foarte rezistentă la îngheț. (Care sunt tipurile de modelare?) Pe timpul iernii mutăm pinul cu flori mici din farfurie direct în grădină sau de pe balcon îl mutăm într-o lădiță cu amestec de turbă și nisip.

La cultivarea pinului cu flori mici este important ca solul să fie uniform umed, dar nu înmuiat pentru o perioadă mai lungă. Partea cea mai sensibilă a plantei este sistemul său radicular. Îl fertilizăm mai puțin decât copacii cu frunze.

Sârmarea

Dacă vrem să menținem o anumită formă a pinului cu flori mici, atunci sârmarea sa în timpul iernii este necesară. Înfășurăm toate ramurile lemnului cu sârmă până în vârf și în paralel smulgem acele. Lăsăm doar lăstarii terminali. Cantitatea de ace care rămân pe ramură influențează apoi mărimea creșterii din primăvară din muguri respectivi. Vârfurile ramificațiilor laterale ale unei ramuri le modelăm astfel încât, după posibilități, să formeze pernuțe compacte îndreptate în sus. Dacă ar fi îndreptate în jos, ar putea muri.

Tăiere de revenire

Tăierea o efectuăm la modelarea de bază a pinului cu flori mici. Ulterior reducem noii lăstari terminali care înmuguresc primăvara următoare. Dacă la un singur vârf al ramurii răsar mai mult de 2 lăstari terminali, îl înlăturăm pe cel mai lung dintre ei. Înainte ca acul să iasă din teacă, reducem cel mai gros dintre ei la lungimea celui mai scurt. În cazul copacilor de pin cu flori mici slab ramificați sau puternic fertilizați, lăstarii terminali pot fi prea groși. În acest caz îi scurtăm pe toți la o lungime de 1 - 2 cm. Dacă pe întreaga ramură rămân doar flori, ramura va muri.

Pinul cu flori mici este cultivat ca bonsai tipic și îndrăgit de secole în Japonia. Această plantă trebuie să fie plasată afară pe tot parcursul anului.