Mirt comun: cultivă-ți propriul mirt pentru nuntă

Pe scurt: Mirtul (Myrtus communis) se cultivă la noi ca plantă de ghiveci, deoarece nu este rezistent la îngheț. Vara cere mult soare și 18–22 °C, iarna un loc luminos și răcoros, la 5–10 °C, cu udare redusă. Se înmulțește din butași semi-lemnoși de 7–10 cm, care înrădăcinează în 4–8 săptămâni.

Mirta comună (lat. Myrtus communis) este un arbust veșnic verde care aparține familiei mirtacee (lat. Myrtaceae). Denumirea sinonimă a mirtei este Myrtus boetica în latină. Originea acestui arbust este în zona Mediteraneană, unde este cultivat pe scară largă în scopuri ornamentale. Florile, fructele și de fapt aspectul general al acestui arbust sunt atractive, acesta ajungând la o înălțime de până la 3 metri. Ca plantă de apartament, ajunge la o înălțime maximă de aproximativ 1,5 m. Mirta nu este rezistentă la îngheț, ceea ce este motivul principal pentru care nu este cultivată în aer liber în condițiile noastre climatice. În afară de zona Mediteraneană, o putem găsi și în Insulele Azore și în Madeira, unde a fost introdusă. Este răspândită și în Asia de Vest, Europa de Sud și Africa de Nord. O altă varietate este mirta japoneză sau mirta chineză.

Istoria mirtei comune datează din antichitate. În acea perioadă era folosită pentru tratarea și îngrijirea unui spectru larg de afecțiuni. În Grecia antică, ramurile de mirtă erau considerate o distincție și un simbol al onoarei. În mitologia greacă, mirta este asociată cu frumusețea și dragostea, de aceea a fost consacrată zeiței dragostei și căsătoriei, Venus Afrodita. Însă mirta era în același timp și o plantă funerară. Din vremurile Greciei antice provine și numele mirtei. Numele ei derivă din cuvântul "myrtos" sau "myron", care înseamnă balsam parfumat. Denumirea este adevărată, deoarece întreaga plantă miroase frumos.

Mirta comună este un arbust care ajunge la o înălțime de la jumătate de metru până la aproximativ 3 metri, în condiții favorabile putând crește până la 5 metri înălțime. Frunzele sunt eliptice, lucioase, coriacee, de culoare verde. Lungimea lor este de aproximativ 2,5 - 5 cm. Florile sunt mici, cresc din axilele frunzelor. Fiecare floare are cinci petale corolate și multe stamine lungi și proeminente. Culoarea florilor este albă. Fructul mirtei comune este o bacă cu dimensiunea de aproximativ 7 până la 12 mm, pedunculată, de culoare neagră sau albastru-negru. Gustul bacelor este rășinos-amar. Fiecare bacă conține mai multe semințe.

Există mai multe specii de mirte care diferă între ele prin forma și dimensiunea frunzelor. Varietățile mirtei comune sunt, de exemplu, myrtus communis "Tarentinia", care este un arbust mai mic, ce produce fructe albe după înflorire. Ramurile sunt scurte, lăstarii și pedunculele frunzelor sunt dens păroase. Frunzele au o formă ovată îngustă. Myrtus communis "Variegata" este un cultivar cu frunze pestrițe care au margini galbene. Myrtus communis "Buxifolia" are frunze eliptice largi. Myrtus communis "Minima" este un cultivar de creștere pitică cu frunze mici. Flori albe duble are cultivarul de mirtă "Flore Pleno". Un cultivar provenit din Italia centrală este myrtus communis "Italica", care are ramuri și lăstari rigid drepți, frunzele sunt rotunjit-lanceolate, lungi de aproximativ 3 cm.

Cultivarea mirtului comun

Mirtul comun preferă o locație însorită, dar tolerează și semiumbra. Expunerea la soare asigură formarea florilor, însă pe de altă parte poate duce la îndoirea frunzelor. Într-o locație luminoasă fără radiație solară directă, mirtul va avea frunze mai frumoase, dar nu va înflori. Deși în sol bogat tolerează ger ușor, în condițiile noastre climatice îngheturile sunt adesea mai puternice și mai îndelungate, ceea ce ar putea deteriora sau distruge planta ireversibil, motiv pentru care se cultivă ca plantă în ghiveci. Plantați mirtul în sol bogat în humus, fără conținut de calcar. Solul ar trebui să fie bine drenat. Mirtul este sensibil la uscare, astfel încât udați-l cu apă decantată (preferabil apă de ploaie) la intervale astfel încât solul din ghiveci să nu se usuce niciodată complet. După uscarea completă a substratului, ar apărea rapid uscarea și căderea frunzelor. Căderea frunzelor este, de asemenea, amenințată atunci când se cultivă la temperaturi prea ridicate. Cea mai potrivită este cultivarea la temperatura normală a camerei de aproximativ 22 °C. În timpul verii puteți muta mirtul afară pe un balcon sau o terasă protejată. Peste iarnă este recomandabil să păstrați mirtul într-un loc luminos cu o temperatură de aproximativ 7 °C. Dacă veți cultiva mirtul iarna la rece, reduceți udarea, dar dacă este posibil, creșteți umiditatea (de exemplu, prin pulverizare). În ciuda tuturor îngrijirilor, se poate întâmpla ca mirtul să-și piardă frunzele iarna, dar acest lucru nu este o problemă, primăvara va forma din nou frunze noi. Primăvara mirtul va aprecia transplantarea într-un ghiveci mai mare. Plantele tinere se transplantează anual, pentru cele mai vechi este suficientă transplantarea o dată la 2-3 ani. La transplantare, nu uitați să puneți pe fundul ghiveciului un strat de nisip grosier sau pietricele ca drenaj, pentru ca apa să poată scurge bine. O altă operațiune efectuată primăvara este tăierea lăstarilor alungiți. Planta se va îndesă astfel. Mirtul poate fi modelat ca un arbore cu trunchi sau ca bonsai. Totuși, plantele tăiate frecvent înfloresc mai puțin. Mirtul se înmulțește prin semințe și butași apicali sau de tulpină. Semințele se seamănă cel mai bine primăvara, când condițiile de lumină și temperatură sunt cele mai potrivite pentru aceasta. Semănați semințele în substrat permeabil, de aceeași compoziție ca pentru plantele adulte. Înainte de semănat, înmuiați-le timp de o oră în apă caldă și apoi semănați-le preferabil pe suprafața substratului, le puteți și apăsa foarte ușor. Temperatura optimă pentru semănat este în intervalul de 20-25 °C. Primele răsaduri vor apărea în 20-60 de zile. Pe toată această perioadă, asigurați-vă de umiditatea suficientă a substratului.

Dăunători pe mirt

Mirtul poate fi atacat de păduchi de plante, cochenile și gândaci de scut. Măsura preventivă împotriva păduchilor de plante este accesul suficient la aer proaspăt. În locația de vară, mirtul poate fi ocazional atacat de afide, care pot fi îndepărtate prin stropit cu apă și săpun. Dacă această măsură nu ajută, utilizați un insecticid pentru insecte sugatoare și rozătoare (spray pentru insecte). Pe frunze poate apărea și pătarea fungică a frunzelor și cochenila. Pătarea fungică se îndepărtează cu un preparat fungicid, iar cochenila se îndepărtează fie mecanic, fie cu un insecticid sistemic. Cel mai mare dăunător poate fi însă chiar cultivatorul. Dacă mirtul nu primește suficientă apă, frunzele îi cad, dar pe de altă parte apa nu trebuie niciodată să rămână stagnantă în farfurie, altfel rădăcinile mirtului vor începe să putrezească.

Efecte terapeutice și utilizarea mirtului

De la mirt, în scopuri terapeutice, se folosesc frunzele și fructele. Din mirt se eliberează uleiul esențial myrtol, care este un mijloc excelent pentru curățarea căilor respiratorii. Ceaiul din extracte de mirt este recomandat pentru inflamațiile gingiilor, sinuzite și tuse. Mirtul poate fi folosit și ca apă de gură. Tinctura de mirt se utilizează pentru probleme urologice și inflamații ale căilor urinare, având efecte dezinfectante puternice. Frunzele zdrobite vindecă zgârieturi, julituri și răni. Uneori sunt folosite și în tratamentul psoriazisului.

Tratamentul ar trebui să dureze întotdeauna maximum două săptămâni, utilizarea pe termen lung nu este indicată!!!

Mirtul își găsește utilizarea în bucătărie, unde ramurile și frunzele sale pot fi folosite ca condiment. Gustul lor seamănă cu cel al fructelor de ienupăr, dar este ceva mai fin. Frunzele și florile uscate au un miros plăcut, motiv pentru care sunt adesea adăugate în amestecuri aromatice parfumate. Uleiul de mirt se adaugă în parfumuri, săpunuri, unguente și șampoane. Din unele cultivare se produc chiar vinuri și lichioruri.

Mirtul și rolul său la nuntă

Aproape toată lumea știe că mirtul este o decorațiune populară la nunți, dar cum a apărut de fapt această tradiție? Legătura dintre mirt și nuntă este cunoscută încă din vremea Greciei și Romei antice. Chiar și atunci, mirii purtau coroane de mirt pe cap. Mirtul împodobea și intrarea în casa mirelui și a miresei. La noi, mirtul a început să fie cultivat aproape în fiecare gospodărie în secolul al XIX-lea ca simbol al iubirii și devotamentului. Mirii plantau lăstari de mirt în ziua nunții și apoi aveau grijă de ei, deoarece se credea că dacă mirtul prinde rădăcini, căsătoria va fi fericită, iar dacă se usucă, căsătoria nu va rezista. Astăzi, mireasa poartă adesea mirt pe buchetul de nuntă, pe rochie, iar mașinile de nuntă, mesele și băncile din biserică sunt decorate cu el. Fiecare invitat are o mică ramură de mirt fixată pe rever sau pe haine. Astfel, și astăzi mirtul este considerat o plantă magică, care aduce mirilor noroc, dragoste și fertilitate.