Părul - vindecător, dulce și suculent

Părul comun, cunoscut de toți sub denumirea de "pară", este un pom fără de care nici nu ne putem imagina grădina. Face parte dintre cei mai cunoscuți pomi fructiferi din întreaga lume, ale căror fructe sunt dulci și suculente. Unii dintre voi vor fi surprinși să afle că încă din vremea bunicilor noștri, a fost întotdeauna o parte integrantă a bucătăriei și era folosit și în tratarea diferitelor afecțiuni.

De la epoca de piatră până în prezent

Părul era deja un fruct cunoscut în epoca neolitică. În epoca bronzului, perele sălbatice cu fructe mici au devenit treptat peri, așa cum îi cunoaștem astăzi. Provine din Persia, Caucaz și sudul Rusiei. De acolo s-a răspândit prin Turcia și Grecia în Europa Centrală. În primul secol - Pliniu, naturalistul roman, cunoștea chiar 35 de soiuri de peri. Iar în 1874, în "Marele ierbar ilustrat", Ferdinand Müller menționa că în acea vreme din păr, mai bine zis din semințele lor, se obținea ulei. La noi părul a ajuns în secolul al XVIII-lea din Anglia.

Cum îl recunoaștem de fapt?

Părul comun (Pyrus communis - rozacee) este un arbore foios cu frunze căzătoare. Crește până la 20 m înălțime și are o coroană alungită și ovală. Frunzele au forme variabile, cel mai adesea eliptice, au până la 7 cm lungime și până la 5 cm lățime, ascuțite în față. Florile cresc câte 9 în corimburi, din aprilie până în mai înainte de apariția frunzelor. Fructele sunt verzi până la galbene, de formă ovoidală până la forma de sticlă. În prezent sunt cunoscute până la 1.500 de soiuri. Totuși, fructele unor soiuri nu sunt potrivite pentru prelucrare ulterioară.

Cum să cultivăm un păr sănătos?

Există diverse modalități de a obține un păr. Puteți cumpăra din magazine puieți deja crescuți, de obicei de doi ani, pe care îi plantăm direct în pământ.

Ne vom concentra pe plantarea semințelor.

Este o opțiune mai bună, datorită căreia le puteți povesti copiilor sau nepoților că ați plantat pomii dumneavoastră, care pot crește liniștit și 200 de ani, complet de la început singuri și că aveți dreptul să fiți mândri de asta. Și în plus, știți cu ce vă tratați pomii etc.

În cazul plantării semințelor este necesară o răbdare mare, deoarece nu totul poate ieși din prima. Este posibil ca în pungușa cumpărată să fie una sau două semințe insuficient dezvoltate (altfel spus slabe), care nu pot germina. Așa că nu trebuie să vă reproșați, când faceți totul exact conform instrucțiunilor, că este vina dumneavoastră.

Mai întâi trebuie să lăsăm semințele cumpărate să germineze. Acest lucru se face prin așa-numita stratificare la rece. Facem un amestec fie din nisip, fie din turbă.

Nisip - în nisipul spălat punem semințele. Amestecăm bine mixtura, astfel încât semințele să se distribuie uniform în nisip și o umezim puternic. Durata stratificării este de 90 de zile.

Turbă - turba trebuie pregătită la timp. Trebuie să o uscăm și să o cernăm printr-o sită fină. Trebuie să fie alterată și mărunțită. Introducem semințele în ea și amestecăm. Perioada de stratificare este de 60 - 70 de zile. Pentru scopul nostru, turba este mai bună, deoarece crește germinarea semințelor, cu condiția să aerisiți foarte bine amestecul și să îi mențineți umiditatea.

Punem amestecul în lăzi și le depozităm în pivniță sau într-un alt loc mai răcoros, unde temperatura este de la 3 - 5°C. Pe tot parcursul acestei perioade menținem amestecul umed, ceea ce înseamnă că o dată pe lună scoatem amestecul din lăzi, îl udăm cu apă și îl amestecăm bine. Returnăm amestecul în lădițe. Nici semințele, nici amestecul nu trebuie să se usuce, deoarece maturarea s-ar opri. După ce expiră perioada de stratificare (90 sau 60-70 de zile), le plantăm în sol humic cu drenaj bun în seră, chiar și una făcută acasă. Important este că trebuie să fie la soare direct. În grădină, perii se plantează cel mai bine după doi ani (posibil și după 1 an) și anume cu o lună înainte de primele îngheț uri, deci aproximativ în noiembrie. Îi plantăm în sol umed și bogat în nutrienți, într-un loc însorit, dar protejat de vânt.

Anul următor, primăvara, ajustăm zonele din jurul rădăcinilor copacului. Puieții tineri nu agreează vegetația ierboasă, așa că pliviți solul din jur și mulciți cu un strat de scoarță, maxim până la 5 cm de sol. De asemenea, protejați florile de îngheț. Vara, după prima culegere a fructelor, facem o tăiere ușoară de vară, adică scurtăm lăstarii la 1/4 din lungimea lor și tratăm tăietura. Toamna recoltăm din nou fructele și iarna efectuăm tăieri mai radicale ale copacului și fertilizăm cu compost, maxim până la 7 cm de sol și pregătim pentru iarnă.

Dacă doriți să experimentați sau aveți o grădină mică, puteți altoi pe un singur copac un alt soi de păr, pe care îl doriți. Anumite soiuri de peri pot fi altoite și pe anumite soiuri de meri. Aceasta înseamnă pentru dumneavoastră că pe un singur copac de păr veți avea două soiuri - de exemplu, Williams pe o parte și pe cealaltă parte de exemplu, Madame Verté. Williams se recoltează în august și fructele sale sunt excelente pentru conservare, compoturi proaspete sau uscare, iar Madame se recoltează în septembrie și fructele sale pot fi depozitate în pivniță până în februarie și vă puteți bucura de ele chiar și de Crăciun.

La ce să fim atenți? Boli și dăunători ai perilor

În primul rând la dăunători și ciuperci care atacă perii.

Rugina perului - mai întâi se formează pete mici galbene pe partea superioară a frunzelor, iar pe partea inferioară apar excrescențe proeminente. Este o boală fungică care se transmite la peri de la ienupărul comun sau chinezesc. Această boală apare vara și în noiembrie. În noiembrie nu aveți de ce să vă temeți, frunzele cad, părul îngheață și anul următor va fi din nou în regulă. Vara este cu totul altceva. Se recomandă mai întâi îndepărtarea ienupărilor dintr-o rază de la 150 la 200 m și ulterior tratarea copacului cu un preparat chimic. Se recomandă produsul - Delan 700 WGD. Tratamentul trebuie să aibă loc înainte de înflorire și trebuie repetat după înflorire.

Rapănul perului - este o boală fungică. Se manifestă prin pete pe partea superioară a frunzelor, care se măresc. Această boală atacă chiar și fructele - crăpături, deformări. Pe scoarța lăstarilor tineri, deteriorarea este vizibilă și se manifestă prin numeroase fisuri. Deoarece frunzele cad apoi pe pământ, amenințarea unei infecții mai mari nu se încheie. Este un avantaj dacă aveți multe râme de pământ în grădină, care vor mânca frunzele infectate, dacă nu, trebuie să îndepărtați aceste frunze imediat și continuu. Din preparatele chimice, vă va ajuta deja menționatul Delan sau fungicidele.

Psila perului - este un dăunător care depune ouă pe frunzele care înmuguresc și în zonele calde și pe muguri. Larvele gălbui-cenușii sug frunzele. Insectele adulte hibernează pe scoarța copacilor. Pomii tineri pot fi complet inhibați în creștere din cauza lor, deoarece prin supt se pot transmite alte boli similare virozelor. La o infestare slabă, lichidarea nu este necesară. La una mai puternică, putem tăia și distruge lăstarii individuali sau folosim preparate chimice.

Eriofida perului - apar umflături verucoase, care sunt inițial verde închis, apoi se colorează în maro-negricios. Eriofida este un dăunător și hibernează în solzii mugurilor și atacă primăvara frunzele tinere. În caz de infestare, sunt recomandate preparate pe bază de uleiuri.

Ce poate fi valorificat de la păr?

Lemnul

Lemnul de păr este roșu-maroniu, tare, greu și durabil. Se usucă încet și are tendința de a se îndoi și deforma. Odinioară era folosit pentru fabricarea mobilierului - se lustruiește ușor. Acum se prelucrează doar mecanic, deoarece lemnul tocește rapid lamele, așa că ar trebui să ascuțiți cuțitele mai des, iar meșteșugarii au renunțat la această prelucrare complicată a mobilierului. Acum lemnul de păr este utilizat pentru fabricarea obiectelor decorative, boluri din lemn, instrumente muzicale, cum ar fi flautul drept sau tastele de vioară. În plus, se lipește bine. Prin vopsire și lacuire se pot obține finisaje de suprafață superbă - lemnul de păr vopsit în negru servea ca înlocuitor pentru scumpul lemn de abanos (păduchele de păr).

Fructul

Perele sunt sensibile la lovituri, recomandăm să fie culese, fie de pe scară sau cu ajutorul unui culegător de fructe - pe prăjină. La unele soiuri, interiorul se coacă rapid, prin urmare nu depozitați toate soiurile în pivniță - dimpotrivă, procesați-le.

Perele crude sunt greu de digerat pentru noi (cu excepția soiurilor care nu suferă de pietrozitate - de exemplu, perele unt sunt în regulă). Dimpotrivă, compotului de pere i se atribuie efecte aproape vindecătoare. Încă bunicile noastre foloseau fructele pentru așa-numitele picioare grele, deoarece perele conțin multă potasiu, care are efect diuretic. De asemenea, înainte și în timpul menstruației, când li se ușura considerabil datorită perelor și potasiului. Mai conțin provitamina A, vitamina E, vitamina C și E, fier și zinc.

Din pere puteți face practic orice. Suc, must, chiar și țuică de pere, dar le puteți consuma și în stare solidă, fie proaspete sau uscate, puteți face compot, sau le puteți coace în prăjitură, găti gem sau fel principal cu carne. Sunt sigură că există multe gospodine care cunosc o mulțime de rețete și nu este nevoie să ne extindem mai mult asupra acestui subiect, dar permiteți-mi, cel puțin o rețetă, care s-a prins foarte repede la noi în serile reci și de asemenea la Crăciun.

Rețetă în încheiere

Pere beat

6 buc pere, 125 ml vin alb, 125 g zahăr (de orice fel), 1 băț scorțișoară, 6 cuișoare, o bucată ghimbir, 2 buc anason stelat, 500 ml rom

Curățați perele coapte moi și tăiați-le cubulețe (fără sâmburi). Puneți-le într-un vas de sticlă cu capac. Fierbeți scurt vinul, zahărul, scorțișoara, cuișoarele, ghimbirul, anisonul. Lăsați amestecul să se răcească și apoi turnați prin sită în vasul cu pere. Adăugați romul și amestecați. Dacă vi se pare prea mult rom, puteți înlocui o parte cu vin alb sau apă. Punem cocktail-ul la răcit în frigider până a doua zi. Vă recomand să îl beți încet și în același timp să vă relaxați în cadă sau la întâlnirea cu prietenii. Iarna îl puteți bea și rece, deoarece conține ghimbir, după un moment vă va fi cald.

Poftă bună