Păpădia nu este un animal, ci o plantă medicinală

Valeriana (lat. Valeriana officinalis) este o plantă medicinală din familia Valerianaceae (lat. Valerianaceae). Valeriana este cunoscută și sub denumirile populare baldrian, rădăcina de pisică, odolen sau čertikus. Valeriana poate fi întâlnită și în natură, crescând cel mai frecvent în păduri umede, pe poieni, pe pajiști umede și în șanțuri. Se găsește în întreaga zonă temperată a emisferei nordice. Valeriana este cultivată pentru rizomul său, care conține multe substanțe medicinale.

Valeriana nu are patru picioare și coarne pe cap...

Valeriana este o plantă perenă care poate ajunge la o înălțime de aproximativ 70-150 cm. Tulpina este dreaptă, goală și neramificată, din ea crescând câteva perechi de frunze opuse imparipenat. Rizomul crește cel mai frecvent până la o lungime de aproximativ 5 cm. Pe lângă rizom, valeriana absoarbe nutrienți și umiditate prin rădăcini filiforme de culoare maro deschis. Florile sunt mici, asimetrice. Florile individuale formează cime dicaziale. Culoarea florilor este albă până la rozalie. Fructul este o nucă cu puf plumos.

Cultivarea valerianei

Cultivarea valerianei nu este complicată, în natură supraviețuiește chiar și fără îngrijire umană. Este suficient să o plantați într-o locație potrivită. Valeriana apreciază cel mai mult o locație semi-umbrită cu suficientă umiditate. Va supraviețui însă și într-o locație însorită mai umedă. Solul ideal este nisipo-argilos cu pH neutru. Valeriana nu refuză nici un sol bogat în nutrienți. Semințele de valeriana se seamănă imediat înainte de venirea înghețurilor (aproximativ octombrie și noiembrie). Nu se acoperă, deoarece au nevoie de lumină pentru germinare. Răsadurile vor germina abia primăvara. Nu este necesară fertilizarea suplimentară sau întreținere specială. Dacă nu aveți o locație mai umedă în grădină, este bine să udați valeriana ocazional în perioadele de secetă.

Recoltarea rizomului

Cel mai potrivit moment pentru recoltarea rizomilor cu rădăcini este al doilea an după plantare, în septembrie și octombrie. Unii preferă recoltarea chiar înainte de înflorire, deoarece în acea perioadă conținutul de substanțe active este cel mai ridicat. Rizomii săpați se curăță de pământ, se spală cu grijă în apă rece. Uscarea ulterioară ar trebui să aibă loc treptat, temperatura nefiind permis să depășească 35 °C. Rizomii foarte groși pot fi tăiați înainte de uscare. Deoarece rizomii sunt foarte aromatici, nu trebuie să fie uscați în apropierea altor plante medicinale, deoarece le-ar transmite mirosul lor caracteristic. Rizomul are gust dulceag, picant, mai târziu chiar amarnic. Rizomii se usucă aproximativ în proporție de 4:1.

Efectele terapeutice ale valerianei

Valeriana medicinală conține numeroase substanțe active, datorită cărora are un spectru larg de efecte terapeutice. Din rizom se prepară cel mai frecvent ceai (decoct) și tinctură. Efectele lor sunt dovedite de secole de practică și sunt utilizate pe scară largă și în medicina modernă de astăzi. Valeriana este considerată una dintre cele mai eficiente plante medicinale pentru insomnie și pentru liniștirea generală. Pe lângă aceste două efecte principale, valeriana este utilizată și în cazul nevrozelor cardiace care se manifestă prin anxietate și palpitații. Valeriana este un antidepresiv. Ajută în caz de epuizare nervoasă, migrene și în cazul insomniei cauzate de stres excesiv. Utilizarea valerianei poate calma durerile, relaxa spasmele și reduce tensiunea musculară. Valeriana poate fi utilizată și în cazul problemelor cu balonarea, vărsăturile și în cazul tulburărilor glandei tiroide. Împotriva acestor probleme, valeriana acționează în orice formă. Pentru afecțiunile feminine, iritabilitate, șocuri nervoase și în cazul greții la gravide, valeriana se administrează cel mai bine sub formă de decoct (ceai). Tinctura, cunoscută sub numele de „Picături de valeriană" este folosită pentru atenuarea manifestărilor epilepsiei, în cazul convulsiilor provocate de diverși stimuli și în cazul menstruației abundente. Își găsesc utilitatea și în calmarea durerilor de cap, agitației nervoase și în caz de suprasolicitare. Picăturile de valeriană se administrează de 3 ori pe zi câte 8 picături. Utilizarea valerianei medicinale este cu adevărat foarte largă, astfel încât poate fi folosită și în tratamentul isteriei, apției și slăbiciunii generale. Va ajuta chiar și împotriva arsurilor la stomac. Puteți apela la valeriana medicinală și în cazul durerii de dinți. În decoctul din valeriană medicinală se pot adăuga și alte plante medicinale care îi vor intensifica efectele. Este benefică combinația cu sunătoarea, melissa, passiflora, hamei sau de exemplu cu lavanda.

Avertisment!!!

Valeriana medicinală are multe efecte benefice, dar nu trebuie exagerat cu utilizarea ei. În doze mici vindecă și liniștește, dar dozele mai mari pot provoca o inhibare semnificativă a sistemului nervos central. Nu este recomandată nici utilizarea pe termen lung, deoarece valeriana poate provoca probleme digestive, greață, dureri de cap și probleme cardiace. Valeriana nu ar trebui utilizată mai mult de trei săptămâni consecutiv.

Curiozitate

Numele popular "rădăcina pisicii" derivă din faptul că valeriana atrage puternic și excită pisicile, care se rostogolesc cu plăcere în ea în timpul uscării.