Lavanda cu frunze înguste (lat. Lavandula augustifolia) este una dintre cele mai parfumate plante în general, acționând revigorant asupra tuturor simțurilor noastre.
Pe scurt: Lavanda cu frunze înguste (Lavandula angustifolia) este un semiarbust peren de 30–80 cm, care înflorește în iunie–august și iubește soarele și solul permeabil, nisipos-calcaros. Semințele germinează în 3–5 săptămâni la 20 °C, iar răsadurile se plantează în mai, la 40 cm distanță. Tăiați planta de 1–2 ori pe an.
| Înălțime | 30–80 cm |
|---|---|
| Perioada de înflorire | iunie–august |
| Germinarea semințelor | 3–5 săptămâni la 20 °C |
| Plantare | în mai, la 40 cm distanță |
| Tăiere | 1–2 ori pe an, se îndepărtează 2/3 din plantă |
| Uscare | la umbră sau în uscător, max. 35 °C |
Lavanda cu frunze înguste (lat. Lavandula angustifolia) este una dintre cele mai parfumate plante aromatice în general. Acționează revigorant asupra tuturor simțurilor noastre. Aroma lavandei calmează, alină depresia și creează o atmosferă plăcută, în special la culcare. Lavanda s-a răspândit și datorită proprietăților sale insecticide și repelente. Astfel, o puteți folosi împotriva unei game largi de insecte. Există denumiri populare pentru lavandă precum Lavandula, vendelička, lavandă engleză, lavandă adevărată, lavandă medicinală sau dulenka. În România este răspândită doar denumirea simplă de lavandă. Numele său latin lavare înseamnă în traducere a se spăla. O altă specie este Lavanda medicinală.
Originea sa este în regiunea mediteraneană. Lavanda este o plantă tipică pentru Toscana și Provence. Câmpuri de lavandă găsim și în Bulgaria, Croația, nordul Africii, dar și în Australia, Noua Zeelandă și India. În aceste zone putem găsi frumoase câmpuri parfumate de lavandă violet-albăstrui, care par să creeze un covor continuu. În latitudinile noastre geografice veți găsi lavanda doar sporadic. De aceea o cultivăm din semințe în grădinile de plante aromatice și în paturi ornamentale, dar și în ghivece. Lavanda poate crea o încadrare colorată gustoasă în jurul aleilor, gardurilor, grădinilor de piatră sau vă învioreaza balconul ori grădina de iarnă.
Și egiptienii prețuiau lavanda
În lucrarea grecului Dioscoride din anul 77 d.Hr. găsim prima mențiune despre planta numită lavandă. O menționa ca remediu calmant pentru durerile de cap, gât și ca tratament pentru vindecarea rănilor deschise de pe piele. Parfumul lavandei i-a fascinat și pe egipteni. Vechii egipteni adăugau lavanda în săpunuri, parfumuri și urmele ei au fost găsite la mumii; aparent o foloseau pentru îmbălsămare.
Băile parfumate cu lavandă erau pregătite încă din antichitate de greci și romani, o foloseau și pentru parfumarea paturilor lor. În același timp, purificau aerul din camera unde se aflau bolnavii. Prin arderea ramurilor se poate dezinfecta și în același timp parfuma spațiul. Este remarcabil cât de bine funcționează această metodă veche!
Mai târziu, Hildegarda din Bingen o menționează în lucrarea sa Physik ca lavandă. A evidențiat parfumul puternic al levănțicii și a recomandat utilizarea acesteia împotriva păduchilor. Medicii medievali o foloseau și împotriva durerilor puternice. Odo Magdunensis spune despre levănțică că "elimină durerile tăioase și înțepătoare din intestine. Băută cu apă rece calmează bătăile inimii și, în plus, oprește vărsăturile". În Evul Mediu i s-a atribuit și epitetul de "plantă a Maicii Domnului", care se spunea că alungă gândurile păcătoase. Oamenii credeau că prin parfumul său intens poate alunga demonii. În timpul epidemiilor de ciumă, oamenii credeau că uleiul preparat din levănțică acționează împotriva acestei boli. În secolele XVII-XVIII, fiecare doamnă respectabilă adăuga în baie tocmai levănțica vindecătoare, care, potrivit lor, acționa pozitiv asupra păstrării tinereții și prospețimii.
Indiferent de ceea ce credeți, levănțica a fost confirmată științific pentru o serie de efecte antiseptice și relaxante.
Utilizăm florile sau întreaga parte aeriană a levănțicii în perioada înfloririi; cel mai bine la început, când planta conține cele mai multe substanțe aromatice. Amestecul cules este apoi uscat la umbră sau într-un loc aerisit, sau într-un uscător la temperatura maximă de 35°C. După uscare, amestecul se sfărâmă și se cerne. (notă: amestecul uscat reprezintă doar 20% din greutatea inițială).
Levănțica ca gard viu aromat
Levănțica cu frunze înguste (lat. Lavandula angustifolia) este un semiarbust peren veșnic verde, care crește până la o înălțime de 30-80 cm. Aparține familiei Lamiaceae. Tulpina ei este "tetraedră". Planta de levănțică are frunze lungi, înguste, gri-verzui și pâsloase. Înflorește în iunie-august cu flori violet-albăstrui situate la capătul tulpinii. Florile ei parfumează plăcut și au un gust ușor amar. Fructul levănțicii este o nucă cu patru semințe. Levănțica poate fi cultivată ușor din semințe, care se plantează cel mai bine în cursul lunilor februarie-martie. Semințele germinează în aproximativ trei până la cinci săptămâni, la o temperatură constantă de 20°C. (seră)
Plantele tinere de levănțică cu dimensiunea de 10 cm sunt plantate în substrat permeabil cu compoziție nisipos-calcaroasă. Într-un loc însorit, la distanță de 40 cm una de alta, cel mai frecvent în cursul lunii mai. Este recomandabil să se realizeze un drenaj al solului înainte de plantarea levănțicii, astfel: locul de plantare se presară, de exemplu, cu perlit, apoi se acoperă cu pământ, după care solul este pregătit pentru plantare.
Sfat: Pentru cultivarea în ghiveci este recomandabil să alegeți un ghiveci de 2 ori mai mare decât planta.
Cu cât levănțica are mai mult soare, cu atât avem mai mult parfum în grădină și mai multă energie pozitivă. Levănțica nu iubește substratul prea umed. Este indicat să udați abia după uscarea aproape completă a solului, levănțica nu se deranjează de acest lucru. În timpul zilelor toride necesită udare, altfel nu este nevoie de udare suplimentară.
Pentru levandulă este extrem de importantă tăierea regulată, minimum 1-2 ori pe an. Astfel obținem în plus și ramuri aromate. Momentul ideal pentru tăiere este după înflorire sau devreme primăvara, preferabil deja în martie. O tăiem astfel încât îndepărtăm 2/3 din plantă și lăsăm 1/3 din lăstarul tânăr, însă atenție, nu tăiem în partea lemnoasă a plantei, pentru că am putea-o deteriora! În cazul în care nu tăiem planta, aceasta crește inutil și va arăta necompact și dezordonat.
Levandula angustifolia este o plantă aromatică rezistentă la ger, care suportă și geruri ușoare, dar pentru o iernare reușită o acoperim cu ramuri de conifere sau iernăm planta din ghiveci în interior, într-o cameră neîncălzită. Levandula este o plantă ornamentală și meliferă.
Ce miroase așa frumos la levandulă...
Florile de levandulă în perioada de înflorire maximă conțin ulei esențial (0,5-1%), 10% tanine, linalilacetat (30-60%), bornilacetat, α-terpineol, linalol (25-45%) și alte substanțe. Aceste substanțe au efecte sedative și antiseptice, acționează ca diuretic, stomahic și spasmolitic. Levandula influențează favorabil irigarea sanguină a pielii, scade tensiunea arterială, ameliorează migrena și amețelile și problemele cardiace. Acționează calmant în caz de epuizare generală și isterie, reglează lipsa de apetit și calmează colicile de diverse tipuri (renale, biliare etc.). În același timp suprimă sentimentele de frică și panică. Este indicată pentru afecțiunile căilor respiratorii.
Extractele de levandulă sunt adesea unul dintre ingredientele diverselor parfumuri și amestecuri aromatice în parfumerie. Uleiul obținut din levandulă acționează direct miraculos asupra durerilor de cap, este potrivit ca ingredient în creme pentru toate tipurile de ten, deoarece acționează nu doar asupra regenerării celulare, ci și asupra întineririi generale a pielii. Levandula este ingredient în creme pentru tratarea arsurilor, pentru diverse tipuri de eczemă și dermatită și psoriazis.
Atenție: Nu se recomandă consumul de levandulă în timpul sarcinii și consumul acesteia împreună cu alcoolul.
Levandula demonstrează că are utilizări multiple. Este utilă și în grădină; respinge furnicile, dar și afidele, astfel toate plantele din apropierea sa sunt protejate împotriva acestor dăunători. Uneori se recomandă plantarea ei printre trandafiri. Săculețele cu levandulă uscată le amplasăm în dulapuri și în șifoniere pentru depozitarea alimentelor ca prevenție împotriva moliilor de casă. Un săculeț rămâne proaspăt 3 ani, trebuie scuturat și frecat periodic, putem repeta această operațiune de 200 până la 300 de ori!
Levandula este o alegere bună de plantă aromatică și pentru mamele sugarilor și copiilor mici. La problemele acestora cu adormirea este indicată plasarea levandulei uscate sau a unui săculeț de levandulă în apropierea pătuțului bebelușului și efectul așteptat ar trebui să apară.
Lavanda ca parte a condimentelor provensale
Lavanda cu frunze înguste poate fi comparată din punct de vedere gustativ cu rozmarin, cimbru sau mentă. Frunzele ei fac parte din condimentele provensale. O adăugăm cu grijă în preparate, deoarece este foarte aromatică și are un gust ușor amar. Se potrivește la carne la cuptor, pește sau în salate.
Din lavandă putem pregăti și oțet floral. Oțetul de lavandă se prepară adăugând în oțet de mere sau de vin cald ierburi proaspăt tocate, iar sticla de sticlă se închide bine. Amestecul se plasează pe un pervaz de fereastră însorit și în fiecare zi agităm sticla. După 2 săptămâni, strecurăm amestecul și oțetul de lavandă este gata. Oțetul de lavandă îl folosim pentru aromatizarea salatelor, sosurilor și marinadelor.
În plus, din ea pregătim ceai, infuzie, tinctură, ulei sau sirop. Ceaiul de lavandă se prepară astfel: turnăm peste 1 linguriță de amestec uscat 250 ml de apă clocotită și lăsăm să se infuzeze 10 minute. Apoi strecurăm amestecul și servim, după posibilități, 3 căni pe zi, întotdeauna din băutura proaspătă. Uleiul preparat din lavandă poate fi aplicat direct, nediluat, pe zona afectată a pielii, fiind unul dintre puținele uleiuri care permit acest lucru.
Rezumatul lavandei...
Lavanda cu frunze înguste are un parfum proaspăt și revigorant, datorită căruia este o plantă atât de iubită. Este caracterizată de florile sale albastru-violete, cu care va parfuma balconul sau grădina dumneavoastră. O cultivăm din semințe, pe care le pregătim în prealabil în seră, iar pe pat le plantăm puieții tineri de lavandă în cursul lunii mai, când au trecut și înghețurile de primăvară. În cursul lunilor iunie-august, lavanda înflorește și reușește să parfumeze atât grădina, cât și interiorul casei. Culegem florile ei, ideal la începutul înfloririi. Florile uscate de lavandă pot fi folosite pentru realizarea buchetelor uscate sau cu ele umplem cunoscutele săculețe de lavandă, pe care le punem sub pernă pentru a induce un somn liniștit. Este o plantă ornamentală și meliferă plăcută, pe care o poate cultiva oricine.