Sunătoarea (lat. Hypericum perforatum) este o plantă medicinală foarte cunoscută și are o utilizare cu spectru larg.

Pe scurt: Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă perenă de 50-60 cm, cu flori galben intens din mai până în august, care crește pe soluri uscate și permeabile. Conține taninuri, ulei volatil, flavonoide și hipericină, substanță asociată tradițional cu susținerea sistemului nervos. Crește sensibilitatea pielii la lumina soarelui.

Înălțimea plantei50-60 cm
Perioada de înfloriremai - august
Conținut de taninuri10-12 %
Conținut de ulei volatil0,2 %
Ceai1 linguriță la 250 ml apă fierbinte, infuzare 10 minute
Recoltarevârfurile de 15-30 cm

Sunătoarea punctată (lat. Hypericum perforatum) este o plantă medicinală foarte cunoscută, cu un spectru larg de utilizare. Sunătoarea era cunoscută încă din antichitate; grecii și romanii credeau că tocmai sunătoarea alungă spiritele rele, de aceea atârnau buchetul de plantă deasupra altarelor casnice. Sunătoarea punctată alungă și furtuna și focul. Încă Paracelsus a numit-o cel mai bun remediu vegetal din lume.

Înregistrări păstrate menționează sunătoarea în lucrarea lui Dioscoride, unde apare ca plantă pentru tratarea arsurilor și a ischiaticei. Conform unei legende cunoscute, numele său este derivat din numele mucenicului Ioan Botezătorul. La decapitarea sa, sângele Botezătorului curgea pe florile galbene ale sunătoarei, de aceea, când tăiem astăzi planta, din ea curge un suc roșu. Printre oameni este cunoscută și sub numele de sângele lui Ioan sau planta Sfântului Ioan. Menționarea sunătoarei o găsim în cel mai vechi farmacopeu păstrat al medicinei monastice; în Farmacopia de la Lorsch, care spune că " sunătoarea punctată se recomandă împotriva melancoliei." La trecerea de la Evul Mediu la epoca modernă a fost principala plantă destinată exorcizării diavolului, de aceea era numită fuga daemonum, adică fuga demonilor sau a dracilor.

În medicina tradițională chineză este administrată în cazul hepatitei acute, apendicită și chiar în caz de mușcătură de șarpe.

Sunătoarea punctată o găsim în soluri uscate, pe marginea drumurilor, pe pășuni, pe pajiști, în tufișuri și în locuri erbacee. Este cultivată țintit pe diferite continente, în Europa în Ungaria, în Africa de Sud, în Noua Zeelandă și în alte localități.

Printre denumirile populare răspândite ale sunătoarei se numără clopoțel, vrăjitor, drăguț, planta Sfântului Ioan, inelușă, rădăcina Maicii Domnului și florile Fecioarei Maria. Numele latin al sunătoarei înseamnă perforare. Poate de aceea o cunoaștem sub numele de Sunătoare punctată. În Anglia este răspândit numele St. John's Wort.

Cultivarea sunătoarei

Sunătoarea punctată (lat. Hypericum perforatum) este o plantă perenă, care aparține familiei Hypericaceae (lat. Hypericaceae). Crește până la o înălțime de 50-60 cm. Se descurcă bine pe un loc însorit sau umbrit, în sol permeabil. Are o tulpină lungă, dreaptă, care se ramifică în partea superioară. Tulpina este rotundă la secționare, ușor aplatizată și găsim pe ea și 2 aripioare. Frunzele sale sunt sesile, lungi de 1-3 cm. Privind frunzele în contralumină par punctate, ceea ce este cauzat de glandele cu ulei esențial, care sunt situate în mezofila frunzelor. Florile sunătoarei formează o inflorescență cimiformă, pe care o putem observa în perioada mai - august. Florile sunt de culoare galbenă intensă.

Conform tradițiilor populare, sunătoarea se culeg în noaptea de Sânziene. Se spune că lumina lunii multiplică proprietățile vindecătoare ale plantei și conferă puterea de a atrage dragostea.

Sunătoarea este un antidepresiv natural

Sunătoarea punctată este calmantă pentru nervi, diuretică, colagogă și ușor antiseptică. Acționează eficient și împotriva virușilor, bacteriilor și ciupercilor. O folosim în afecțiunile hepatice și biliare, în inflamația venelor, în inflamațiile căilor urinare, în diverse inflamații ginecologice, pentru susținerea tratamentului bolii Bechterew și în scleroza multiplă. Influențează foarte pozitiv metabolismul și influențează favorabil activitatea nervoasă. Influențează favorabil și psihicul uman și reprezintă un sprijin în stările de anxietate și insomnie. Sezonier, sunătoarea poate fi folosită pentru depresia de iarnă, oboseala de primăvară, suferințele sufletești și în perioada menopauzei. Sunătoarea este utilizată și pentru tratarea rănilor, arsurilor, vânătăilor, ulcerațiilor cutanate și ciupercilor. Din ea se prepară cel mai frecvent apă de gură. Face parte dintre plantele fotodinamice care provoacă fotoalergii, ceea ce înseamnă o sensibilitate patologică la lumina solară. În timpul consumului de sunătoare nu este indicată expunerea îndelungată la radiațiile solare. În medicina populară este planta principală pentru tratarea reumatismului.

Sunătoarea conține taninuri (10-12%), ulei volatil (0,2%), glicozide flavonice, diantroni, hipericină, vitamina C, provitamina A. Conform cercetărilor, hipericina, substanța pe care o conține sunătoarea, susține respirația celulară și metabolismul în organism.

Ceai benefic din sunătoare

Îl preparăm astfel: turnăm 250ml de apă fierbinte peste 1 linguriță de cafea de amestec, lăsăm să infuzeze 10 minute. Apoi strecurăm amestecul și bem. Ceaiul din sunătoare este foarte gustos. Ceaiul se prepară întotdeauna proaspăt și nu este indicată îndulcirea lui. Se recomandă consumul regulat timp de 3 săptămâni în doze de 3 ori pe zi, pentru a obține efectul dorit. În timpul consumului de ceai din sunătoare nu se recomandă șederea îndelungată la soare. Sunătoarea influențează în plus efectul multor medicamente: scade eficiența contraceptivelor hormonale și nu trebuie combinată cu antidepresivele. Dacă luați orice medicament, consultați medicul sau farmacistul înainte de a o folosi.

Pentru susținerea activității sistemului digestiv este indicat să pregătim un amestec de plante compus din părți egale de sunătoare, mușețel, roiniță și troscot. Pentru prepararea băuturii eficiente folosim 1 lingură de supă de amestec, pe care o turnăm peste 300ml de apă fierbinte și lăsăm să infuzeze 20 de minute. Apoi strecurăm băutura preparată și bem neîndulcită de 3-4 ori pe zi.

Sfat final

Sunătoarea punctată sau popular numită iarba Sfântului Ioan înflorește cu flori galbene frumoase, fiind astfel imposibil de ratat. Este o plantă perenă neceremoasă și rezistentă. Recoltăm vârfurile de 15-30 cm, pe care le uscăm în straturi sau în snopi. Efectele curative ale sunătoarei le utilizăm în cazul afecțiunilor tractului digestiv, aparatului urinar și genital și în tratamentul problemelor pielii. Ajută semnificativ în cazul depresiei, stărilor de anxietate și îmbunătățește somnul.

Avem nevoie de acordul dumneavoastră pentru a folosi cookie-uri, astfel încât să vă putem arăta, printre altele, informații legate de interesele dumneavoastră.