Mučenka neboli maracuja

Passiflora (lat. Passiflora) aparține familiei plantelor Passifloraceae (lat. Passifloraceae). Passiflora sunt plante perene, cățărătoare sau arbuști, provenind în principal din America de Sud. Sunt însă abundent reprezentate și în America de Nord, Asia și Australia. În Europa a fost adusă mai întâi de misionari passiflora albastră (lat. Passiflora caerulea), care s-a răspândit în timp și astăzi este cultivată ca plantă de apartament. În regiunile mai calde ale Europei (Italia, Franța și Spania) crește și în natură.

Cea mai răspândită specie cultivată pentru fructele sale (bobițe) cunoscute sub numele de maracuja este passiflora comestibilă (lat. Passiflora edulis). Această specie de passiflora se cultivă în special în zona Caraibelor și în Africa de Sud. Se cultivă varietatea galbenă și cea închisă la culoare. Varietatea galbenă poartă numele latin Passiflora edulis var. flavicarpa, iar cea închisă se numește Passiflora edulis var. edulis. Există peste 500 de specii de passiflora și, în plus, prin selecție continuă să apară noi cultivare cu cele mai diverse culori ale florilor. Cultivarele au însă mai degrabă o funcție ornamentală. Passiflora sunt plante cățărătoare (liane) care pot ajunge la lungimi de până la 15 m. Frunzele sunt de culoare verde închis, trilobate. Culoarea florilor depinde de specia concretă de passiflora, putând fi albe, verzi, roz, violete sau roșii. Fructele diferă, de asemenea, în funcție de specie. Pot fi rotunde sau oblongi, de diferite culori.

Specii de passiflora

Cele mai frecvent cultivate specii de passiflora sunt, de exemplu, passiflora albastră (lat. passiflora caerulea), passiflora comestibilă (lat. passiflora edulis), passiflora cu banană (lat. passiflora mollissima) și passiflora dulce (ligulată) (lat. passiflora ligularis). Sau de asemenea passiflora incarnata și passiflora quadrangularis.

• Passiflora albastră se cultivă în principal pentru aspect ornamental. La prima vedere, atrage atenția prin cantitatea mare de flori mari albastru-albe, care au un miros plăcut. Florile pot avea un diametru de 8 - 10 cm. Frunzele passiflorei albastre sunt verde închis, cu cinci părți și adânc decupate. În Europa, tocmai această specie a fost importată prima dată. Misionarii au văzut în floarea ei instrumentele torturii lui Isus Cristos. Cele trei stamine negre cu stigmate le-au amintit de cuie, cele cinci antere semnificau cele cinci răni ale lui Cristos, iar cununa de filamente colorate amintea de coroana de spini. Frunzele terminate ascuțit reprezentau sulița, cârligele biciurile, iar cele zece petale semnificau cei zece apostoli. Numele latin și cel românesc al acestei plante sunt strâns legate de tortura lui Isus Cristos. Numele latin Passiflora este compus din cuvintele "passio" care înseamnă suferință și "flos" care desemnează floare. La numele românesc passiflora, legătura este evidentă la prima vedere.

• Passiflora comestibilă este cunoscută și sub numele fructului său - maracuja. Această specie de passiflora este iubitoare de căldură și se cultivă în special pentru fructele sale, care sunt bace rotunde până la ovale, în stare coaptă de culoare galbenă sau violet închis. În interiorul fructului se află pulpa suculentă și multe semințe. Fructele galbene de maracuja (maracuja aurie) pot crește până la dimensiunea unui grapefruit. Suprafața acestui fruct este netedă, lucioasă cu o coajă fină. Plantele cu fructe violet închis se cultivă, de exemplu, în Kenya, fructele sunt mai mici, cu coaja uscată și zbârcită. Coaja acestei varietăți este ușor otrăvitoare, deoarece conține glicozid cianogenic. Prin tratament termic însă, moleculele de cianură se distrug și, în plus, în stare crudă coaja este greu comestibilă.

• Passiflora bananului este o plantă lianoidă cu flori mari roz, tubulare, care pot avea până la 8 cm în diametru. Fructele sunt alungite, cresc până la o lungime de aproximativ 12 cm, sunt comestibile și au culoare galbenă. Amintesc de bananele mici, ceea ce sugerează chiar denumirea specifică. Această specie de passiflora suportă pe termen scurt temperaturi până la - 2 °C. Plantele iubesc căldura. Rodește de 2 ori pe an. Creșterea este foarte rapidă, prin urmare este necesar să oferiți plantei un suport pe care se poate căța.

• Passiflora dulce (lingulată) se cultivă pentru fructele sale delicioase și suculente. Fructele sunt de culoare portocalie cu coajă dură, asemănătoare pielii. Partea interioară a fructului este umplută cu o masă gelatinoasă galben-portocalie - arilul, care este foarte aromat și gustos. Fructele se coc de 2 ori pe an. Florile acestei passiflore au culoare cremă, frunzele sunt întregi, de formă lingulată.

• Alte passiflore cultivate frecvent sunt passiflora uriașă (lat. Passiflora alata), passiflora incarnată (lat. Passiflora incarnata), care se cultivă ca plantă medicinală. În scopuri terapeutice se folosesc frunzele, care în stare proaspătă sunt utilizate pentru tratarea bolilor de piele. Este cel mai eficientă împotriva ciupercilor pielii. Se cultivă de asemenea passiflora citrina (lat. Passiflora citrina) și passiflora cu frunze de viță (lat. Passiflora vitifolia).

De la sămânță până la fructul de maracuja...

Semințele de passiflora este recomandat să fie înmuiate în apă caldă înainte de semănat (pentru câteva ore). Semințele se umflă ușor. Se seamănă în substratul pregătit, la o adâncime de aproximativ 0,5 cm. Nu uitați să puneți în tavița de semănat un drenaj bun, pentru ca apa în exces să se scurgă bine. Semințele germinează cel mai bine la o temperatură în intervalul 22 - 26 °C. La această temperatură și într-un loc luminos, passiflora începe să germineze în aproximativ 4 - 6 săptămâni, unele specii chiar mai târziu. Mențineți substratul de semănat constant umed. Condiții ideale pentru germinare și creșterea plantulelor tinere oferă o seră miniaturală sau un propagator. Passiflora matură iubește lumina, la lipsa acesteia plantele nu înfloresc și nu formează fructe. Temperatura ideală pentru cultivare este temperatura obișnuită a camerei, minimul de temperatură iarna este de aproximativ 10 °C. În perioada de vegetație, passiflora preferă un aport suficient de apă, solul trebuie să fie constant umed. Iarna, udarea se reduce, se udă moderat în funcție de temperatura de iernare, aproximativ o dată la 14 zile. Primăvara și vara, planta preferă pulverizarea regulată, pe care să o efectuați atunci când nu bate soarele pe ea. Passiflora poate fi mutată afară în grădină vara, cel mai bine cu ghiveciul îngropat. Suportă soarele direct, la umbră nu ar înflori. Toamna, mutați planta într-un loc de iernare cu temperatură mai scăzută și suficientă lumină. Scoateți planta cu ghiveciul din pământ, îndepărtați rădăcinile care au crescut în afara ghiveciului în timpul verii. Scurtați partea aeriană a plantei. Plantele au nevoie să se odihnească în perioada de iarnă, așa că nu le fertilizați. Primăvara, tăiați din nou planta cu aproximativ o treime din lungimea ramurilor individuale. Peste aproximativ o lună este indicat să transplantați planta într-un ghiveci mai mare. Nu folosiți un ghiveci prea mare, deoarece passiflora înflorește mai bine într-un ghiveci doar puțin mai mare decât cel original (ghivece de lut ars). Un substrat potrivit pentru cultivare este un amestec creat prin amestecarea pământului de grădină, humusului de frunze, turbei și nisipului în proporții egale. Pentru ca passiflora să înflorească mai bine, este indicat să o fertilizați ocazional în sezon, dar nu exagerați, deoarece suprafertilizarea face ca plantele să crească luxuriant, dar să nu înflorească. Este potrivit să fertilizați cu un îngrășământ special pentru plante de apartament înflorite. Dacă passiflora dvs. înflorește, aceasta este jumătate din succes. Cealaltă jumătate este cultivarea fructelor. Baza este polenizarea bună a florilor. Este necesar să cultivați cel puțin 2 plante. Într-o locație exterioară, florile sunt adesea polenizate de insecte. În interior, însă, trebuie să deveniți pentru un moment o albină și să asigurați polenizarea singur. Cu ajutorul unei pensulițe mici sau a unui bețișor de vată, transferați polenul de pe florile unei plante pe florile altei plante. Apoi așteptați doar să vedeți dacă polenizarea a avut succes și vă încep să crească fructele - maracuja.

Utilizarea fructului pasiunii și efectele sale terapeutice

Fructele comestibile ale fructului pasiunii, numite maracuja, conțin aproximativ 17% carbohidrați, provitamina A, vitamine din grupul B și C, calciu, fosfor, fier și fibre. Flavonoidele conținute în partea aeriană a fructului pasiunii ajută în cazul problemelor de somn. Fructul pasiunii are un efect calmant și sedativ asupra sistemului nervos central. Diminuează sentimentele de anxietate și tensiunea psihică. Preparatele care conțin fruct al pasiunii îmbunătățesc și adâncesc somnul, restabilind echilibrul și bunăstarea mentală. Fructul pasiunii poate fi folosit și pentru relaxarea musculaturii netede și atenuarea cramelor menstruale. Fructul pasiunii nu creează dependență. Nu au fost demonstrate efecte adverse, dar totuși nu se recomandă utilizarea în timpul sarcinii și alăptării. Fructele coapte se consumă proaspete, dar le veți aprecia și în bucătărie pentru aromatizarea băuturilor sau paharelor. Gustul exotic al maracujei iese în evidență în salatele de fructe, deserturi, cocktailuri, sucuri sau dulcețuri. Fructul pasiunii este folosit ca ingredient și în producția de săpunuri, iaurt, băuturi...