Sovârvul sau oregano este o iarbă tipică Mediteranei. Sovârvul proaspăt nu ar trebui să lipsească din nicio bucătărie a unui iubitor al mâncărurilor mediteraneene pentru orice paste sau pizza.

Pe scurt: Sovârvul (Origanum vulgare) este o plantă perenă mediteraneeană care crește până la 1 m și cere loc însorit, sol uscat și bine drenat. Se seamănă la 30 x 30 cm, înflorește din iulie până în octombrie și se recoltează cel mai bine la două săptămâni după înflorire. Uscarea se face la umbră, la maximum 35 °C.

Înălțimea planteipână la 1 m
Distanța de plantare30 x 30 cm
Semănatmartie – mai în seră, aprilie – august direct în strat
Perioada de înflorireiulie – octombrie
Uscarela umbră, în straturi subțiri, maximum 35 °C
Ceai1 – 2 lingurițe la 250 ml apă clocotită, infuzat 8 – 10 minute

Sovârvul comun (Origanum vulgare), adică bunul vechi oregano, este cunoscut din timpuri imemoriale ca planta pentru o minte bună, care "curăță spiritul și îl ajută pe om să ierte pe toți". Sovârvul este acoperit cu fire argintii și moi și este considerat regele plantelor medicinale din Creta. În acest loc crește din cele mai vechi timpuri în cele mai înalte zone ale munților Lefka Óri.

Pacea sufletească asigurată de sovârv

Încă din Egiptul antic, sovârvul comun era folosit ca plantă pentru conservare și dezinfecție. Egiptenii îi arătau respect împletindu-l în coroane de dafin, pe care le pregăteau pentru ritualuri religioase. Numele său latin Origanum vulgare provine din cuvântul grecesc oros, care înseamnă munte. Cuvântul Origanum poate fi tradus ca ornamentul munților și dealurilor. Zeița greacă Afrodita a desemnat sovârvul datorită parfumului său dulce și picant ca simbol al bucuriei, motiv pentru care mirii erau împodobiți cu el în timpul ceremoniei de nuntă.

Sovârvul era de asemenea plantat pe mormintele celor decedați, pentru ca sufletele lor să se odihnească în pace. Oregano era folosit de greci pentru masajul frunții și părului după o baie răcoritoare. Este cunoscută legenda conform căreia Aristotel a văzut cum broaștele țestoase au mâncat un șarpe și imediat după au căutat sovârv, motiv pentru care a început să îl folosească ca antidot. O altă legendă spune că caprele cretane, care au fost lovite de o săgeată, au căutat tocmai sovârv și datorită acestuia rănile lor s-au vindecat în mod miraculos. Indiferent de legende, efectele oregano nu pot fi negate.

În Evul Mediu, sovârvul s-a răspândit în Europa. Doamnele de la curțile regale îl puneau în săculețe, îl adăugau în umplutura pernelor și a devenit parte a băilor lor parfumate și liniștitoare. Sovârvul era adăugat și în produsele de lustruit pentru podele și mobilier. Țăranii din sat îl puneau pe găleți cu lapte în timpul furtunii, deoarece credeau că astfel laptele nu se va închega.

În secolul al XV-lea, era folosit împotriva diareei, vărsăturilor, icterului și bolilor de piele tocmai sovârvul de către Paracelsus. Printre oameni circula o superstiție cu privire la efectele elixirului fabricat din sovârv - datorită acestuia, tinerii voiau să atragă fetele tinere sub pom. Există multe nume populare pentru sovârv, printre care minte bună, sobotka, lobodă, măghiran sălbatic, ceai roșu sau cimbru de păstor. Numele românesc sovârv este foarte sugestiv, deoarece consumul de ceai din extractele sale induce starea de bună dispoziție.

Patria sovârvului este Mediterana, dar este cultivat în întreaga Europă. Crește liber pe cărări pietroase, pe pajiști, lângă vii și pe dealuri stâncoase. Sovârvul este răspândit de la câmpie până la zona montană.

Cum se cultivă sovârvul (oregano)

Sovârvul comun (lat. Origanum vulgare) este o plantă perenă, care are o tulpină dreaptă, păroasă, roșiatică, crescând până la o înălțime de 1m. Frunzele sunt mici, opuse, de formă ovată cu tulpini scurte. Frunzele inferioare ale plantei sunt mai mari decât cele superioare. Rădăcina este lemnoasă și rizomatoasă. Sovârvul aparține familiei Lamiaceae (lat. Lamiacaea).

Pentru cultivarea sovârvului sunt potrivite locurile însorite și adăpostite. Semințele se seamănă în sol uscat, bine drenat, care are caracter alcalin și este bogat în nutrienți. Putem să le precultivăm în seră, unde semințele se seamănă în perioada martie - mai. Plantele tinere precultivate se transplantează în grădină în perioada mai - iulie, când sunt suficient de puternice. În grădina de plante aromatice, direct în strat, semințele se plantează în perioada aprilie - august.

Germinarea semințelor

Semințele germinează lent, se plantează la o distanță de 30 x 30 cm. Sovârvul înflorește în iulie - octombrie cu flori violet sau roz, care se află în vârful tulpinii. Florile sovârvului parfumează totul în jur în timpul înfloririi. Tocmai datorită aromei tipice este confundat cu mairanul de grădină care crește sălbatic.

La două săptămâni după înflorire, planta de sovârv conține cele mai multe substanțe medicinale, de aceea este indicat să o recoltăm exact în această perioadă. Frunzele tinere pentru consum imediat se culeg oricând pe parcursul creșterii. În primul an de cultivare, recolta este destul de mică. În al doilea an recoltăm deja de 2 ori pe an, dacă vremea este mai umedă, chiar și de 3 ori pe an. Prima recoltare se concentrează pe flori, următoarele două recolte pe părțile verzi și frunze. Pentru depozitare culegem părțile verzi înflorite și florile. Părțile verzi se taie la aproximativ 5 cm deasupra solului, în locul unde încep să crească frunzele.

Sovârvul servește ca medicament universal, tonic și afrodiziac.

Mixul recoltat se usucă în straturi subțiri sau în mănunchiuri la o temperatură maximă de 35°C. Mixul nu se întoarce, se usucă cel mai bine la umbră într-un spațiu bine ventilat. Frunzele corect uscate au culoare cenușie. În timpul toamnei este necesar să tăiem planta de sovârv și să o acoperim cu ramuri de conifere sau textil nețesut. În cazul în care cultivăm oregano ca plantă în ghiveci, o iernim într-o încăpere răcoroasă.

Sovârvul este cunoscut atât ca condiment oregano, cât și ca amestec de ceai

Sovârvul îl folosim pentru prepararea compreselor, ca apă de gură în bolile cavității bucale, în inflamațiile gingiilor și sângerările acestora. Poate fi folosit și în tratamentul ganglionilor umflați și pentru tratarea afecțiunilor căilor respiratorii. Ajută în tratamentul tusei secare persistente și în bolile asociate cu inflamația pleurei.

Această plantă relaxează spasmele, se administrează în caz de răceală (inclusiv febra fânului), în caz de dureri de cap. Are un efect calmant (ca sedativ) în caz de agitație și diverse stări de slăbiciune și oboseală nervoasă. Durerea de dinți se ameliorează prin mestecat frunze de oregano. Consumul acționează benefic asupra metabolismului.

Prin consumul de ceai prevenim boala de mare. Oregano are și un caracter diuretic. Băile cu oregano ajută la durerile reumatice, acționează terapeutic asupra luxațiilor. Se folosește pentru tratarea diferitelor tipuri de eczemă și se recomandă în epidemiile de gripă ca prevenție. În medicina populară era folosit ca prim ajutor în cazul unei iubiri nefericite.

Utilizarea sa pe termen lung induce un suflet bun (după cum sugerează și numele său popular) și îmbunătățește starea de spirit, deci acționează ca antidepresiv. Oregano se adaugă și în amestecuri pentru inhalații și saună. Utilizarea sa nu este recomandată în timpul sarcinii și în cazul epilepsiei.

Oregano conține următoarele substanțe: timol, carvacrol, tuion, taninuri, substanțe amare, flavonoide, tanin, ulei volatil, rășini, caroten, vitamina C și altele.

În medicină veterinară se folosește uneori ca remediu natural pentru creșterea producției de lapte la vaci. Decoct din oregano se folosește și ca agent dezinfectant pentru ștersul cavității bucale.

Ca condiment se folosesc frunzele împreună cu florile, care sunt foarte aromatice, picante cu un gust ușor amar. Adăugăm oregano pentru condimentarea păsărilor, la carnea de porc și de miel, la prepararea peștelui, în supe și în unele sosuri. Foarte des se adaugă în preparatele din roșii, ardei și vinete. Oregano este un condiment tipic al bucătăriei mediteraneene. Este unul din ingredientele amestecurilor de condimente împreună cu rozmarin, cimbru și maghiran. Oregano proaspăt nu ar trebui să lipsească din bucătăria iubitorilor de bucătărie mediteraneană, în special de paste.

Ce putem pregăti din oregano

  • Ceai de oregano se prepară astfel: turnăm peste 1-2 lingurițe (50 g) de amestec 250 ml de apă clocotită, lăsăm să se infuzeze 8-10 minute, strecurăm și servim. Îl bem întotdeauna proaspăt, de preferință de 3 ori pe zi înainte de masa principală.

  • Infuzie de oregano se prepară astfel: turnăm peste 100 g de amestec uscat 3 litri de apă clocotită. După infuzare adăugăm în baie.

  • Uleiul esențial preparat din oregano este un remediu bun împotriva moliilor și furnicilor.

Avem nevoie de acordul dumneavoastră pentru a folosi cookie-uri, astfel încât să vă putem arăta, printre altele, informații legate de interesele dumneavoastră.