Bame comestibile sau Okra

Pe scurt: Bamele (okra, Hibiscus esculentus sau Abelmoschus esculentus) sunt un hibiscus comestibil din familia Malvaceae, cultivat pentru păstăile verzi. Semănați la sfârșitul lui februarie sau în martie, la peste 20 °C, plantați afară la sfârșitul lui mai la cel puțin 60 cm distanță și recoltați păstăile în a 5-a zi după înflorire.

Majoritatea dintre noi cunoaștem hibiscusul ca un arbust ornamental sau o plantă de interior. Dar familia hibiscusului include și hibiscusul comestibil, sin. bامia sau okra (Hibiscus esculentus, sin. Abelmoschus esculentus) din familia Malvaceae, care merită cultivat. Numele de hibiscus provine de la pasărea egipteană ibis și din grecescul iskó care înseamnă asemăn, simt. Specii de hibiscus: Hibiscus syriacus, Hibiscus moscheutos, Hibiscus trionum, Hibiscus rosa-sinensis, Hibiscus palustris etc...

Este o plantă erbacee anuală termofilă cu flori galbene frumoase cu un ochi roșu în centru. Aceste flori sunt hermafrodite și cresc la axila frunzelor. Este o plantă viguroasă, tulpina păroasă poate ajunge la o înălțime de până la 3 metri. Frunzele mari sunt dispuse alternativ, au formă palmată cu 5-7 lobi dințați. Fructul este o capsulă comestibilă conică de 6-20 cm lungime, cu striaţii longitudinale, care poate conține până la 60 de semințe.

Origine și denumiri alternative:

Originea acestui hibiscus nu este cunoscută cu exactitate. Patria sa poate fi Africa sau India. Este cultivat în principal în zonele tropicale și subtropicale, unde îl putem întâlni și sub alte denumiri. Okra (astfel se numește hibiscusul comestibil în Africa și America), gombo (astfel este numit în țările hispanofone), bamija (în țările balcanice și Turcia), bhindi (așa îl numesc locuitorii din India).

Cultivarea hibiscusului

Hibiscusul comestibil preferă locații însorite și calde, protejate de vânt. În condițiile noastre climatice îl putem cultiva cu succes în sere sau sub folii. Cine nu are grădină, dar totuși ar dori să încerce cultivarea acestei specii neobișnuite de hibiscus, poate încerca să îl cultive și pe balcon. Și aceasta va fi o alegere bună. Putem pregăti răsadurile și acasă, lângă fereastră. Semințele se seamănă la sfârșitul lunii februarie până în martie în ghivece mici și asigurăm o temperatură de preferință peste 20 de grade Celsius. Accelerăm germinarea semințelor dacă le înmuiem în apă timp de 24 de ore înainte de semănat. La sfârșitul lunii mai, când nu mai există pericolul de îngheț la sol, putem planta răsadurile la locul definitiv. Solul pentru plantare trebuie să fie humos, argilos-nisipos, bine drenat. Cerințele de cultivare ale acestei specii de hibiscus ar putea fi comparate cu cultivarea castraveților de seră. Deoarece plantele cresc mult, este bine să le legăm de tije sau să le asigurăm alt tip de suport. Le plantăm la o distanță de cel puțin 60 cm unul de altul, și dacă le ciupim vârful vegetativ și la o înălțime de 60 cm, stimulăm ramificarea și creșterea sub formă de arbust. Udăm regulat și suficient. Cu ajutorul mulciului, pe care îl așternem în jurul plantelor, asigurăm mai multă umiditate și în același timp prevenim creșterea buruienilor nedorite.

Hibiscusul va crește mai bine dacă îi asigurăm nutrienți prin fertilizare. Putem fertiliza la fiecare 14 zile cu îngrășăminte minerale combinate sau cu îngrășăminte lichide de origine organică. Este potrivit un îngrășământ pentru hibiscus și leandru 500ml (produs recomandat), care se aplică prin udare pe suprafața solului.

Recoltarea fructelor:

Pentru îngrijirea bună, plantele ne vor recompensa cu fructele lor, când în perioada de vegetație vor forma 4-6 capsule. Acestea se recoltează încă necoapte, tinere, cel mai bine în ziua a 5-a după înflorire, când sunt încă fragede, în interior sunt cărnoase și mucilagioase, lungi de aproximativ 6 cm, în interior încă fără semințe.

Utilizare:

Fructele au o utilizare largă în bucătărie. Pot fi consumate fierte sau crude. Din cele crude putem prepara o salată delicioasă, cele fierte se adaugă în supe și ca garnitură la felurile principale, în special la cele cu carne sau prăjite. Pentru ca fructele să nu fie mucoase după fierbere, le picurăm în prealabil cu suc de lămâie și le lăsăm puțin să se odihnească. Când pregătim fructele prin prăjire, îndepărtăm cu cuțitul vârfurile și codițele fructelor și, la fel ca la conopida, le fierbem 10 minute în apă sărată înainte de prăjire. Le uscăm bine și le prăjim până devin crocante. Din semințele de hibiscus se folosește în bucătărie și uleiul presat sau putem pregăti noi înșine un înlocuitor de cafea, când prăjim și măcinăm semințele coapte.

Dacă dorim să păstrăm fructele pentru utilizare ulterioară, este potrivită congelarea, uscarea sau conservarea în saramură acidă.

Okra este un aliment dietetic, are o valoare energetică scăzută, conține numeroase vitamine, dintre care un conținut ridicat de vitamina C, vitamine din grupul B, vitamina A, acid folic. De asemenea, conține magneziu, calciu, fier, potasiu, mangan, fibre, proteine și carbohidrați. Acționează favorabil asupra tractului digestiv.

Rețetă în încheiere:

Musaca la cuptor cu okra

500g capsule de okra, 2 linguri unt, 2 linguri oțet, o ceapă medie, ulei, 2 ouă, 125ml lapte (jumătate de cană), sare

Mod de preparare:

Mai întâi fierbem capsulele tinere de okra în apă ușor acidulată și după fierbere le scoatem și le lăsăm să se scurgă. Punem jumătate din capsule într-o tavă de copt, presărăm cu ceapă călită în ulei, acoperim cu un alt strat de okra și punem la cuptor. După 5 minute turnăm peste oul bătut în lapte și continuăm coacerea până se rumenește. Se poate consuma ca aperitiv înainte de felul principal sau ca desert.

Poftă bună :)