Mazărea este ușor de cultivat

Pe scurt: Mazărea se seamănă direct în sol în martie – aprilie, la 5 – 6 cm adâncime, la 5 – 10 cm între semințe și 25 – 30 cm între rânduri. Preferă sol neutru, cu pH în jur de 6,5, și nu necesită fertilizare suplimentară. Recolta vine după 65 – 100 de zile, în funcție de soi.

Mazărea cultivată (pisum sativa) este o plantă originară din estul Mediteranei. Cultivarea sa ca plantă de cultură este cunoscută încă din neolitic. În prezent este cultivată în aproape întreaga lume.

Mazărea cultivată este o plantă erbacee anuală, căţărătoare, care înfloreşte între mai şi septembrie. Într-o inflorescenţă cresc între una şi patru flori. Culoarea lor este albă până la roz-violet. Culoarea concretă depinde de soiurile individuale de mazăre.

Tulpina este târâtoare, goală şi neted. Frunzele sunt paripennate şi sunt formate din una până la trei perechi de foliole, care se termină cu cârlionţi. Foliolele ovate alungite au peţioli scurţi. Fructul sunt păstăi lunguieţe şi plate care conţin seminţe cunoscute sub numele de bob de mazăre. Mazărea este o plantă important din punct de vedere economic. Pe lângă mazărea cultivată crescută în grădini, există şi o variantă de câmp a mazării - mazărea de câmp (pisum sativum subsp. arvense) cunoscută şi sub numele de peluşcă. Acest soi de mazăre are flori alb-violacee, păstăi mici, seminţele necoapte au un gust amărui. Este utilizată în producţia agricolă ca plantă furajeră sau ca îngrăşământ verde.

Pentru consum au fost selecţionate trei tipuri de cultivari:

• Mazărea comună (pisum sativa), care este destinată decojitului. Înfloreşte cu flori albe. Seminţele necoapte sunt dulci şi rotunde, cele coapte au culoare galbenă sau verde. Se recoltează după coacere şi uscare. Fructele sunt în această perioadă deja tari, ceea ce nu deranjează, deoarece acest tip de mazăre este destinat în special pentru fiert.

• Mazărea medulară (pisum sativa L., medulare) este o altă variantă de mazăre. Se cultivă pentru păstăile necoapte, care se consumă întregi sau se pot mânca doar boabele. Păstăile necoapte pot fi conservate sau congelate. După coacere, seminţele pierd apă, prin care se zbârcesc şi devin improprii pentru consum. Chiar şi după fierbere, boabele acestui tip de mazăre rămân tari.

• Mazărea zahărată (pisum sativa L., sacharatum) este ultima variantă de mazăre destinată cultivării în grădini. Florile sale sunt albe sau alb-roz. Păstăile sunt dulci, cărnoase, fragede, nu conţin coajă interioară tare. Seminţele sunt rotunde, de gust dulce, puţin zbârcite. Au un conţinut mai mare de zaharuri, prin urmare sunt potrivite pentru consum direct în stare crudă. La noi această variantă se cultivă relativ rar, fiind mai potrivită pentru cultivarea în zone mai calde.

Cultivarea mazării

Mazărea este recomandabil să fie cultivată în sol neutru, cu o valoare a pH-ului de aproximativ 6,5. Se dezvoltă bine în soluri ușoare și mediu grele, fără buruieni, care pot reține suficientă apă. Mazărea se seamănă direct în sol în martie - aprilie (depinde de soiul pe care îl semănați - soiurile timpurii se seamănă mai devreme, cele târzii mai târziu. Verificați pe ambalaj, unde este întotdeauna scrisă perioada de semănat recomandată.)

Semințele individuale se seamănă la o adâncime de 5 - 6 cm, distanțate între ele cu aproximativ 5 - 10 cm. Distanța între rânduri este de aproximativ 25 - 30 cm, ajustați distanța în funcție de sprijinul pe care îl veți folosi pentru cățărarea tulpinilor. Perioada de la semănat până la recoltare variază între 65 - 100 de zile, în funcție de soiul specific. După plantare, nu lăsați solul să se usuce. După germinare, asigurați plantelor de mazăre un suport pe care se pot cățăra. Se folosește plasă sau prăjini. În perioadele de secetă, nu uitați să udați mazărea. Din când în când, afânați solul și eliminați buruienile din jurul plantelor. Nu este necesară fertilizarea suplimentară a solului.

Dăunătorii mazării

Ca prevenție împotriva dăunătorilor, mazărea poate fi protejată prin pulverizare. Cei mai frecvenți dăunători sunt afida mazării (Acyrthosiphon pisum), gândacul mazării sau gândacul bobului. Afida mazării este o specie de afidă care suge sucurile plantei din țesuturile frunzelor. Plantele atacate pot fi recunoscute prin oprirea creșterii, înflorire slabă și recolte mici. Afidele formează colonii. Gândacul mazării și cel al bobului atacă semințele în curs de maturare. Adulții depun ouă în perioada de înflorire, iar larvele se vor ecloza exact în perioada formării păstăilor. Împotriva dăunătorilor puteți lupta, de exemplu, cu preparatele Pirimor 50 WG sau Decis Mega.

De ce să dați mazării o șansă în grădină?

Pe lângă faptul că boabele proaspete de mazăre sunt foarte gustoase, sunt și foarte sănătoase. Mazărea este o sursă excelentă de proteine vegetale. Mazărea are capacitatea de a sătura rapid organismul și de a-i oferi multă energie. În vremurile când carnea nu era la fel de frecventă pe masă ca astăzi, mazărea împreună cu alte leguminoase era unul dintre cele mai importante alimente. Ar trebui inclusă în dieta lor mai ales de vegetarieni, sportivi, copii în creștere și persoane care desfășoară muncă fizică grea.

Pe lângă proteine, mazărea conține și multe vitamine și minerale importante. Mazărea proaspătă, tânără este o sursă bogată de vitamina C. Găsim în ea o mulțime de carotenoizi care protejează vederea și stimulează regenerarea mucoaselor. Mazărea conține și cantități mari din unele vitamine din complexul B (B1, B2, B3), care sunt importante pentru sănătatea mentală, nervi puternici, piele sănătoasă și păr puternic. Mazărea este, de asemenea, o sursă de calciu, fosfor, potasiu și cupru.

Efecte de întinerire și regenerare asupra organismului au și acizii nucleici conținuți în boabele de mazăre. Combinația de vitamine, minerale, proteine și acizi nucleici clasifică mazărea printre alimentele foarte valoroase din punct de vedere nutrițional, care oferă energie întregului corp. Consumul excesiv de mazăre ar trebui evitat de persoanele care suferă de probleme digestive, balonare și persoanele care suferă de gută. Riscul de balonare poate fi redus prin înmuierea mazării înainte de tratamentul termic. Purinele nedorite se vor elibera în apă, astfel încât înainte de fierbere schimbați apa cu apă proaspătă.

Mazărea în bucătărie

Cele mai cunoscute preparate tradiționale românești sunt supa de mazăre sau piureul. Mazărea proaspătă se potrivește excelent în salate, ca garnitură la carne sau pește. Boabele de mazăre își găsesc aplicarea și în supe de legume sau carne, în risotto. Nu există limite ale fanteziei în utilizarea culinară a mazării.

Dacă doriți să recoltați mazăre pe tot parcursul sezonului, semănați semințele la intervale regulate de aproximativ 2-3 săptămâni. După recoltarea unui lot de mazăre, vă va coace imediat unul nou.