Fasole cățărătoare Konstantin

Phaseolus vulgaris - Konstantin

Plantă anuală originară din zonele tropicale ale Americii. Are o tulpină căţărătoare care poate atinge o înălţime de 1,5 - 2 metri. Fructul este o păstaie care conţine un număr variabil de seminţe în formă de rinichi. Acestea diferă ca culoare şi dimensiune în funcţie de soiul cultivat. Seminţele de fasole sunt otrăvitoare. Conţin o substanţă numită fasină. Aceasta se pierde prin fierbere. De aceea nu consumăm seminţe nefierte. Florile sunt albe, roz, galbene sau violet şi formează ciorchini sărăcăcioşi. Înflorește din iunie până în august.

Fasolea conţine o sursă de aminoacizi şi acid ascorbic. Fasolea este folosită în tratamentul formelor ușoare de diabet zaharat, are efect diuretic şi este indicată şi în cazul infecţiilor tractului urinar.

Cum se cultivă fasolea

• Este o plantă iubitoare de căldură, de aceea o plantăm într-un loc însorit, protejat de vânt. În perioada înfloririi, fasolea necesită temperaturi cuprinse între 20-25 grade Celsius. Fasolea este pretențioasă la udare, solul nu trebuie să se usuce, dar în același timp nu trebuie să fie nici prea umed! Toate tipurile de fasole necesită sprijin. Soiurile ornamentale vor arăta deosebit pe pergole, garduri sau în ghivece cu structuri de susținere. Soiurile comestibile le plantăm lângă beţe sau creăm din sfoară un loc pentru legarea lor. Afânăm solul în jurul plantei și îl menținem curat de buruieni. Recoltarea regulată a păstăilor stimulează formarea de noi fructe.

• Seminţele se seamănă în martie. Seminţele se plantează în substrat nutritiv permeabil şi se aşează într-un loc luminos. Fasolea necesită căldură pentru germinare, așa că o seră sau o răsadniţă sunt ideale. Pe locul final, fasolea se seamănă după 15 mai, când nu mai există riscul de îngheţ.

  Soiurile pitice se seamănă câte 3-4 seminţe în gropi pregătite de aproximativ 5 cm adâncime. Distanţate la aproximativ 20 cm una de alta.

  Soiurile căţărătoare se seamănă câte aproximativ 5 seminţe în gropi de 5 cm adâncime şi, în funcţie de tipul de suport, la distanţă de până la un metru una de alta.

• Sunt potrivite solurile nisipoase-argiloase mai ușoare, cu suficienți microorganisme din sol și substanțe nutritive. pH ideal în jur de 6,5.

• Folosim îngrășăminte NPK cu un raport scăzut de azot. Primăvara se recomandă să se aplice fasolei pe locaţie 3 kg de azot pe m2, 3-4 kg P2O5/m2 şi 11 kg K2O/m2 într-o singură aplicare. Dacă fasolea este cultivată în sol nutritiv, este posibil să nu fie nevoie deloc de îngrășăminte.

• Cea mai gravă boală a fasolei este antracnoza. Pe păstăile tinere apar pete care se îngroșă și se măresc, miceliul pătrunde și în interiorul păstăii și atacă seminţele, formând pe ele pete galbui-cafenii până la roșu-cafenii. Intervenţia se face cu preparate chimice - fungicide şi prin lichidarea reziduurilor post-recoltare.

  Fasolea este atacată și de alte infecții fungice sau bacteriene, cum ar fi mucegaiul cenușiu, pătarea brună a frunzelor, pătarea bacteriană, rugina fasolei și altele.

  Musca de semințe este o muscă ale cărei larve atacă cotiledonele în germinare și vârful de creștere al plantei încă din sol, mai ales pe vreme rece și umedă. O protecție adecvată este tratarea semințelor cu insecticide.

  Un gândăcel mic și întunecat - gândăcelul fasolei atacă seminţele, în care iernează. Duce la deteriorarea recoltei. O protecție adecvată este să păstrăm seminţele decojite în congelator (la temperatura de –10 °C gândăceii mor în 10-14 zile, la –17 °C deja în 8 ore).

• Recoltarea pentru boabe se efectuează când păstăile se usucă, iar seminţele sunt ferme, bine coapte și complet colorate.

  Pentru uz culinar recoltăm păstăile încă necoapte, care dacă le îndoim ușor, se rup.