Ridichi Rampouchy - semințe de ridichi

Raphanus sativus - Ridichi

Ridichea este o legumă rădăcinoasă originară din Japonia. Este caracterizată prin gustul său și este ușor de cultivat. Gustul său picant provine din uleiul de muștar care acționează favorabil asupra digestiei. Conțin o cantitate mare de vitamina C și acid folic. Conțin de asemenea calciu, sulf, caroten, potasiu și vitamina B. Ridichile acționează antibacterian, în același timp distrug mucegaiul din intestine, mucoase și stomac, scad colesterolul, fluidifică mucusul în caz de tuse, elimină constipația și acționează împotriva balonării. În plus, sunt potrivite pentru diete, deoarece conțin un minim de grăsime. În bucătărie se bucură de o mare popularitate. Sunt cele mai bune atunci când sunt consumate proaspete, de exemplu în salate, pasturi.

Cum se cultivă ridichile

• Pentru semănatul timpuriu în sol deschis, este indicat să alegeți locații însorite, iar pentru vară mai degrabă umbrite. Udăm ridichile dimineața și seara. Pentru a preveni crăparea bulbilor, este indicat să limităm fluctuația umidității solului prin udare. În timpul vegetației, curățăm paturile de ridichi de buruieni și le săpăm cu grijă.

• Semănatul de primăvară pe paturi îl efectuăm imediat ce solul se usucă. Semănăm în rânduri la distanță de 15 – 20 cm și la adâncimea de 1 cm. După răsărire și formarea frunzelor cotiledonare, răzărim la 3 – 4 cm.

  Ridichile pot fi precultivate într-o seră caldă sau în inspectie din februarie. În acest caz semănăm în rânduri la distanță de aproximativ 10 cm. După răsărire, răzărim de asemenea plantele.

• Pentru cultivarea ridichilor este potrivit un sol permeabil, ușor până la mediu greu, lucrat adânc, bogat în humus și cu suficientă umiditate în sol.

• Ridichile nu se fertilizează cu gunoi de grajd. Ar acumula nitrați care sunt periculoși pentru organismul uman. Ridichile nu se fertilizează în timpul vegetației. Este indicat să fie incluse ca plantă premergătoare.

• În semănături prea dese există riscul atacului de boli fungice ale gâtului răsadurilor, cunoscute sub numele de căderea plantelor tinere. Gâtul atacat se îmbrună și plantulele mor. Semănătura o facem rară și menținem doar o umiditate moderată.

  Cu udarea neregulată este legată crăparea bulbilor, care se dezvoltă de exemplu la ploi după o perioadă lungă de secetă.

  Muștele legumicole, ale căror larve formează galerii în capetele rădăcinilor, sunt un dăunător important al ridichilor. Materialul textil netesut va împiedica muștele să depună ouă pe gâturile rădăcinilor ridichilor. Din protecția chimică este indicat să folosiți Sumithion Super. Udarea regulată previne de asemenea atacul de altice care rod frunzele.

• Ridichile se recoltează după necesitate, când sunt coapte. Maturitatea o recunoaștem după dimensiunea bulbului.