Gulie timpurie Moravia

Brassica oleracea var. Gongylodes

Plantă bienală originară din zona Mediteraneană și Europa de Vest. Din planta sălbatică au fost cultivate multe soiuri care sunt foarte diferite ca aspect: varza albă, varza roșie, varza de Bruxelles, varza furajeră, broccoli, conopidă, gulia.

Gulia are o tulpină de maximum 20 cm, din care cresc deasupra bulbului frunze cu pețiol lung, iar frunzele de sub bulb mor. Clasificarea de bază a guliilor este în albastre și albe, cele mai timpurii fiind soiurile albe. Pe lângă gustul plăcut, sunt și o sursă bogată de vitamine B, C și E, calciu, potasiu, seleniu, zinc, fier, acid folic și acid panthotenic. Se consumă crude, singure au un gust bun sau ca parte a salatelor de legume. Pot fi fierte, înăbușite, coapte la cuptor, pot fi folosite ca dovleceii în aluat în loc de cartofi pentru clătite sau prăjite în pesmet.

Cum se cultivă gulia

• Locația ar trebui să aibă un climat mai umed, nu necesită temperaturi ridicate. Avem grijă la umiditatea uniformă a solului, udăm regulat cu o doză medie de apă, prașilăm. Pe secetă, bulbii se lemnoșesc și după o udare mai abundentă se crăpă. Menținem solul din grădină fără buruieni.

• Soiuri timpurii: semănăm în februarie. Le plantăm la distanță de 25x25 cm la mijlocul lunii aprilie. Soiurile timpurii albe de gulie nu suportă temperaturile mai ridicate de la începutul verii. Soiurile de primăvară le acoperim cu textil netesut la plantare.

  Soiuri de vară: semănăm în martie sau aprilie. Le plantăm la distanță de 25x25 cm în prima jumătate a lunii mai.

  Soiuri tardive: semănăm la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai. Răsadurile trebuie plantate cel târziu până la mijlocul lui august.

• Plantele necesită sol argilos sau argilos-nisipos, cu un conținut suficient de humus și suficiente substanțe nutritive accesibile. Valoarea optimă a pH-ului se situează între 6–7,3.

• Înainte de plantare este de dorit să aplicăm în sol îngrășăminte industriale într-o doză de 30–60 g/m2 cu un raport de nutrienți NPK 1,5:1:2, prima jumătate a dozei la soiurile tardive sau la semănăturile directe o adăugăm la plantare, iar a doua în timpul vegetației.

• Deteriorarea cauzată de secetă se manifestă prin crăparea rădăcinilor, bulbilor și fructelor, iar în caz de deteriorare mai puternică prin uscare.

  Din dăunători, pe gulii apar Gărgărița (Phyllotreta undulata), Gărgărița neagră (Phyllotreta atra), Gărgărița de varză (Phyllotreta nemorum) și Afida verzei (Brevicoryne brassicae).

  Din bolile fungice apare în principal făinarea.

• Recoltăm guliile prin selecție în funcție de mărime. Cele timpurii de obicei când ating 4 cm. Nu este recomandat să recoltăm plantele care au înflorit.