Ridiche roșie SAXA 2

Raphanus sativus

Ridichea este o legumă rădăcinoasă originară din Japonia. Este caracterizată prin gustul său și este ușor de cultivat. Gustul său picant provine din uleiurile de muștar care au un efect benefic asupra digestiei. Conțin o cantitate mare de vitamina C și acid folic. Conțin, de asemenea, calciu, sulf, caroten, potasiu și vitamina B. Ridichile au efect antibacterian, în același timp distrug mucegaiurile din intestine, mucoasa și stomac, reduc colesterolul, eliberează mucusul la tuse, elimină constipația și combate flatulența. În plus, sunt potrivite pentru diete deoarece conțin un minimum de grăsime. În bucătărie se bucură de mare popularitate. Sunt cele mai bune atunci când se consumă proaspete, de exemplu în salate, paste tartinabile.

Cum se cultivă ridichile

• Pentru semănatul timpuriu în sol deschis este indicat să alegeți locații însorite, pentru cele de vară mai degrabă umbrite. Udăm ridichile dimineața și seara. Pentru a preveni crăparea bulbilor, este indicat să limităm fluctuațiile umidității solului prin udare. În timpul vegetației curățăm straturile de buruieni și le sapăm cu grijă.

• Semănatul de primăvară pe straturi îl efectuăm de îndată ce solul se usucă. Semănăm în rânduri distanțate la 15 – 20 cm și la o adâncime de 1 cm. După răsărire și formarea frunzelor cotiledonare, rărităm la 3 – 4 cm.

  Ridichile pot fi precultivate în seră caldă sau răsadniță din februarie. În acest caz semănăm în rânduri distanțate la aproximativ 10 cm. După răsărire, rărităm și plantele.

• Pentru cultivarea ridichilor este potrivit un sol permeabil, ușor până la moderat greu, adânc lucrat, bogat în humus și cu suficientă umiditate în sol.

• Nu fertilizăm ridichile cu gunoi de grajd. Ar acumula nitrați care sunt periculoși pentru organismul uman. Nu fertilizăm ridichile în timpul vegetației. Este indicat să le folosim ca plantă premergătoare.

• În semănăturile prea dese există riscul de atac al bolii fungice a gâtului plăntuțelor, cunoscută sub numele de căderea răsadurilor. Gâtul atacat se înroșește și plantele mor. Semănăm rar și menținem doar o umiditate moderată.

  Cu udarea neregulată este legată crăparea bulbilor, care se dezvoltă de exemplu la ploi după o perioadă lungă de secetă.

  Muștele (Delia radicum), ale căror larve formează galerii în capetele rădăcinilor, sunt un dăunător important al ridichilor. Țesătura netesută va împiedica muștele să depună ouă pe gâturile rădăcinilor ridichilor. Din protecția chimică este indicat să folosiți Sumithion Super. Udarea regulată previne, de asemenea, atacul gândacilor de pământ care roadă frunzele.

• Recoltăm ridichile după necesitate, când sunt coapte. Maturitatea o recunoaștem după mărimea bulbului.