Pepene verde Tigrimini F1 - semințe de pepene verde

Citrullus lanatus - Red star

Forma cultivată a pepenelui a apărut cu aproximativ o mie de ani înaintea erei noastre, în zona Mediteranei sau în Africa subtropicală. Pepenele este o legumă-fruct cucurbitacee. Caracterul de creștere este târâtor sau căţărător. Lăstarii cărnoși ajung la o lungime de 100 – 250 de centimetri. Există multe soiuri de pepeni. Printre cele mai cunoscute se numără: pepenii de zahăr, care sunt mai aromatici, cu pulpă mai moale și mai fermă și cu o aromă tipică de ananas. Pepenele Charentais cu gustul său dulce și aromatic adeseori amintește de ananas sau papaya și are o aromă intensă, provocatoare. Galia este deschis la culoare atât înăuntru, cât și la suprafață. Are o culoare galben deschis și gustul său amintește de nectarine. Pepenele galben are un gust foarte dulce, aromatic și foarte armonios. Pe exterior este galben deschis, iar în interior trece de la verde la galben. Prin încrucișarea pepenelui galben reticulat cu cel cantaloupe în Israel s-a reușit crearea pepenelui Ogen. Datorită gustului său fructat ușor acrișor este extraordinar de răcoritor și delicios. Tendral este înrudit cu pepenele galben. Gustul său este foarte asemănător, dar nu are aproape deloc aromă. Ultimul și cel mai cunoscut soi de pepene este pepenele verde. Are o culoare roșie aprinsă a pulpei, semințe negre. Pulpa este fragedă, are un gust proaspăt, nu foarte dulce și o aromă discretă.

Consumul de pepeni este benefic pentru sănătate, această legumă întărește și curăță organismul. Fructele conțin 90 până la 95% apă și 3 - 5% zaharuri. Conțin, de asemenea, vitamina C. Fructele sunt foarte puțin calorice. Au chiar și efecte antisclerotice și antireumatice și influențează circulația sângelui. Oricum, în principal și mai presus de toate au un gust excelent!

Cum se cultivă pepenele

• Pentru cultivare este indicat să se folosească textil negru netesut, care acumulează căldură. Necesită o locație însorită. Udare abundentă, mai ales în timpul formării fructelor.

• Începem semănatul încă de la sfârșitul lunii martie. Semănatul se efectuează în tăvi de răsaduri sau în ghivece. Într-un ghiveci semănăm 1 - 2 semințe. Temperatura optimă pentru germinare este de 22°C. Substratul este indicat să fie unul special destinat semănatului și înmulțirii, îl menținem permanent ușor umed. Ghivecele le amplasăm într-o locație luminoasă. Semințele germinează în 14 zile. La începutul lunii mai începem temperarea răsadurilor și amplasarea în locația finală. Plantele le plantăm la o distanță de aproximativ 1,5 x 1 m. Sau le plantăm clasic în rând, câte 2 răsaduri la o distanță de 30 - 40 cm.

• Solul ar trebui să fie permeabil și să aibă o reacție neutră (pH în intervalul 6,5 până la 7,0). Solul trebuie pregătit încă din toamnă prin săpare sau arătură. În sol primăvara încorporăm gunoi de grajd sau compost, astfel încât să nu fie necesară fertilizarea ulterioară.

• Este indicat să se folosească un îngrășământ lichid universal (Cererit, Kristalon - fruct și floare). Când fructele sunt în faza de dezvoltare, aplicăm îngrășământul la fiecare 14 zile. De îndată ce fructele încep să se coacă, reducem fertilizarea. Toamna sau primăvara este necesar să se încorporeze îngrășământ organic, de exemplu compost bine maturizat sau gunoi de grajd.

• Putregaiul negru al fructelor de castravete este o boală periculoasă care atacă aproape toate legumele cucurbitacee. Se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la marginea lor și prin înmuierea și apoi îngălbenirea lăstarilor. După atac este necesară efectuarea unei pulverizări. Se poate folosi de exemplu preparatul foarte eficient Rovral Aqua Flo, eventual Talent.

  Păianjenul roșu atacă un număr mare de specii de legume. Atacă în special plantele cultivate în sere. Pe frunzele atacate apar pete deschise, mai târziu sunt vizibile pe plante pânze de păianjen. Împotriva păianjenului roșu acționează de exemplu preparatul Talstar, Omite și alte acaricide.

  Plantele sunt atacate și de făinare și afide. Pentru afide folosim preparatul Mospilan. Împotriva făinării alegem fungicide pe bază de cupru.

  Crăparea fructelor este cauzată de aportul neregulat de apă pentru plantă. Deficiența de magneziu se recunoaște după frunzele deschise cu nervuri verde închis. Îngălbenirea frunzelor la pepeni este manifestarea excesului de apă.

  Plantele sunt atacate și de melci și păsări.

• Primii pepeni pot fi recoltați în jurul mijlocului lunii august. Pepenele copt îl recunoaștem de exemplu după ciocănit. La o ciocănitură ușoară ar trebui să se audă un sunet gol. Pepenele copt îl recunoaștem sigur după cozorul care se usucă și se răsucește.