Lemn dulce (Glycyrrhiza glabra): cultivare din semințe, cerințe, recoltare

Cultivarea lemnului dulce: sol adânc și permeabil, loc însorit și cald, udare redusă

Pe scurt: Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) este o perenă iubitoare de căldură, cu rădăcină adâncă. Semințele se înmoaie înainte de semănat sau li se zgârie coaja și se pregătesc ca răsad în martie–aprilie, la căldură. În strat are nevoie de un sol însorit, adânc și permeabil. Rădăcina se recoltează cel mai devreme în al treilea sau al patrulea an.

Tipul plantei	plantă perenă
Înălțime	aproximativ 1–1,5 m
Semănat	martie până în aprilie în vase, temperatura în jur de 20–25 °C
Loc	soare plin, cald și adăpostit de vânt
Sol	adânc, permeabil, mai degrabă nisipo-lutos
Distanța	50–60 cm
Recoltarea rădăcinii	cel mai devreme în anul 3–4, toamna

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantă perenă originară din zona mediteraneană și din sud-vestul Asiei. Este cunoscut mai ales pentru rădăcina lui dulce, folosită în cofetărie, dar se cultivă și ca perenă interesantă, bogat înfrunzită. Nicio altă specie din strat nu arată ca el: frunzele subțiri, penate, și tulpinile drepte formează un tufiș aerisit.

În clima noastră cultivarea lemnului dulce este posibilă, dar cere căldură, soare și răbdare. Rădăcinile au nevoie de câțiva ani ca să se dezvolte. Dacă cauți o răsplată rapidă, lemnul dulce nu este ideal, dar dacă ai un sol însorit și adânc și poftă de o plantă interesantă, merită să încerci.

Cerințele lemnului dulce

Factorul	Cerințe	De ce
Lumina	soare plin	plantă iubitoare de căldură, la umbră slăbește
Solul	adânc, afânat, permeabil	formează un sistem radicular adânc
Umezeala	medie, fără exces de apă	la exces de apă rădăcinile putrezesc
Căldura	loc adăpostit de vânt	la frig crește încet
Spațiul	distanța 50–60 cm	se extinde prin stoloni

Lemnul dulce se extinde prin rizomi și stoloni subterani, de aceea rezervă-i un loc separat. În strat merită plantat cu o barieră pentru rădăcini sau într-un vas adânc, ca să nu se răspândească în straturile din jur.

Semănatul și pregătirea răsadului

Semințele de lemn dulce au coaja tare. Ca să încolțească, este bine să li se zgârie coaja sau să fie înmuiate înainte de semănat o zi sau două în apă călduță. Unii cultivatori zgârie ușor coaja cu hârtie abrazivă fină.

În martie–aprilie pregătește vase cu substrat permeabil.
Semințele, după înmuiere, seamănă-le la o adâncime de circa 1 cm.
Pune vasele la căldură, în jur de 20–25 °C, și menține substratul ușor umed.
După răsărire rărește plantele, iar după formarea câtorva frunze repică-le în ghivece mai adânci.
În strat plantează după ce au trecut ultimele înghețuri, cel mai devreme în a doua jumătate a lunii mai, după călire.

Încolțirea este adesea neuniformă și poate dura câteva săptămâni, de aceea nu resemăna prea devreme, fii răbdător. O altă posibilitate este înmulțirea prin stoloni, care se împart primăvara.

Solul și locul

Alege cel mai cald loc din grădină, ideal în fața unui zid sau a unui gard orientat spre sud. Solul trebuie să fie adânc de cel puțin 40–50 cm, afânat și permeabil. Solul greu, argilos, afânează-l cu nisip și compost. Lemnul dulce nu suportă excesul permanent de apă, rădăcinile ar putea putrezi.

Înainte de plantare afânează adânc stratul, îndepărtează buruienile și rădăcinile buruienilor perene. Plantele tinere plantează-le la distanța de 50–60 cm și udă-le după plantare. În primul an lemnul dulce este mai sensibil, în anii următori crește mai independent.

Udarea și fertilizarea

În primul an udă regulat, ca plantele să prindă rădăcini. Mai târziu, datorită rădăcinilor adânci, lemnul dulce suportă perioadele uscate, doar pe secetă îndelungată udă abundent. Fertilizarea este suficientă o dată primăvara cu compost, nu exagera cu azotul. În jurul plantelor menține mulci, limitează buruienile și uscarea solului.

Îngrijirea pe parcursul anului și iernarea

Toamna taie părțile aeriene uscate. În zonele blânde perena iernează fără protecție, în zonele mai reci acoperă baza cu crengi de brad sau cu compost de frunze. Primăvara planta pornește în vegetație mai târziu decât majoritatea perenelor, de aceea nu o considera degerată până nu vine luna mai. Dacă se extinde prea mult, taie stolonii cu lopata.

Calendarul cultivării lemnului dulce

Perioada	Lucrările
Martie–aprilie	înmoaie și seamănă semințele în vase, ține-le la căldură
Mai	Căliți răsadurile și plantează-le în strat după ultimele înghețuri
Vara	udă în primul an, plivește, mulcește
Toamna anului 1–2	taie partea aeriană uscată, acoperă în zonele reci
Toamna anului 3–4	scoate o parte din rădăcini pentru recoltare

Înmulțirea prin stoloni și împărțire

Lemnul dulce se poate înmulți și vegetativ. Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, desparte cu lopata de la marginea tufei un stolon cu rădăcini și muguri și plantează-l imediat într-un loc nou, la aceeași adâncime ca înainte. După plantare udă și în primele săptămâni menține umezeala. Plantele obținute astfel prind mai repede decât răsadurile din semințe și ajung mai devreme la mărimea de recoltare.

Boli și dăunători

Lemnul dulce este de obicei destul de sănătos. Cea mai mare problemă este putrezirea rădăcinilor în sol greu și cu exces de apă, de aceea nu-l planta în locuri băltite. La plantele tinere ai grijă la melcii fără cochilie. Plantele sănătoase rezistă mai bine, asigură-le soare și sol permeabil. Părțile afectate îndepărtează-le și nu le composta.

Cele mai frecvente greșeli

Sol prea greu. Rădăcinile putrezesc sau rămân scurte.
Umbră și frig. Planta crește încet și slăbește.
Loc nepotrivit. Extinderea stolonilor prin grădină este greu de oprit.
Recoltare prea devreme. Rădăcinile tinere sunt subțiri și fără valoare.
Udare iarna. Solul permanent umed distruge rădăcinile.

Recoltarea rădăcinii

Rădăcinile de lemn dulce ating mărimea de recoltare de obicei în al treilea sau al patrulea an. Se recoltează toamna, după uscarea părții aeriene. Scoate planta cu grijă cu lopata sau cu furca de săpat, deoarece rădăcinile merg adânc și se rup ușor. Curăță rădăcina, spal-o și las-o să se usuce într-un loc aerisit, la umbră. O parte din rădăcini las-o în pământ, ca planta să se refacă.

Dacă folosești rădăcina în bucătărie sau ca aromă, rămâi la cantități mici. Cantități mai mari de lemn dulce nu trebuie consumate îndelung, mai ales la tensiune arterială ridicată, în timpul sarcinii sau în timpul tratamentelor cu medicamente. În astfel de cazuri consultă un medic.

Lemnul dulce ca plantă ornamentală

Pe lângă rădăcină, lemnul dulce este interesant și prin aspect. Are frunze penate și o inflorescență deschisă la culoare, în formă de spic, care apare vara la subsuoara frunzelor și amintește de florile mici de leguminoase. Se potrivește bine într-un strat de plante aromatice sau mediteranean, alături de salvie, lavandă și cimbru. În ghiveci sau pe terasă forma lui aerisită iese în evidență. Dar ține minte rădăcinile adânci și stolonii, care în vasele mici fac din plantă o problemă.

Întrebări frecvente

Cât durează până când lemnul dulce ajunge la mărimea de recoltare?

Rădăcinile se recoltează de obicei după trei sau patru ani. Atenție, rădăcinile sunt adânci, scoate-le cu grijă.

Iernează lemnul dulce în clima noastră?

În zonele blânde de obicei da, în zonele mai reci acoperă-l pentru iarnă cu crengi de brad sau cu compost.

Cum se seamănă lemnul dulce?

Înmoaie semințele înainte de semănat sau zgârie-le coaja, seamănă-le în vase în martie–aprilie la 20–25 °C și, după călire, plantează-le după ultimele înghețuri.

Poate crește lemnul dulce în ghiveci?

Doar în vase adânci și mari. Rădăcinile merg adânc, iar planta se extinde, de aceea stratul este mai potrivit.

De ce lemnul dulce pornește greu primăvara?

Pornește în vegetație mai târziu decât majoritatea perenelor. Așteaptă până în mai înainte să o dai uitării, lăstarii apar adesea mai târziu.

Surse

Actualizat: 5. 10. 2026