Pe scurt: Cicoarea (Cichorium intybus) este o plantă perenă de 30–150 cm înălțime, care înflorește din iulie până în octombrie cu capitule albastre. Se seamănă direct în strat, într-un substrat fertil, la loc însorit, iar udarea moderată este suficientă. Se cultivă atât pentru rădăcină, prăjită tradițional ca înlocuitor de cafea, cât și ca legumă cu frunze și ca bună pășune pentru albine.
| Înălțimea plantei | 30–150 cm |
|---|---|
| Perioada de înflorire | iulie–octombrie |
| Culoarea florilor | albastră, rar roz-pal sau albă |
| Locul de cultivare | exclusiv însorit |
| Substrat | fertil, permeabil |
| Udare | moderată, regulată |
Cicoarea este o plantă remarcabilă, cu flori albastre, pe care o întâlnești pe marginea drumurilor, pe taluzuri și la marginea câmpurilor, dar care se poate cultiva foarte bine și direct în grădină. În popor i se spune și cicoare de câmp, țigancă sau floarea-ciobanului.
Acest ghid descrie cum se cultivă cicoarea în strat, cum se îngrijește și la ce se folosesc în mod tradițional rădăcina și partea aeriană – de la înlocuitorul de cafea până la pășunea apreciată de albine.
Descriere și răspândire
Cicoarea este o plantă perenă, cu tulpină ramificată, ușor șerpuită, dar fermă, care atinge, în funcție de locul de creștere, 30–150 cm. Frunzele de la bază sunt lanceolate, penat-lobate și păroase, iar cele de pe tulpină sunt înguste și cu marginea întreagă. Capitulele albastre, rar roz-pal sau albe, cu diametrul de 3–5 cm, înfloresc din iulie până în octombrie și se deschid doar în orele dimineții.
Crește din abundență pe marginea drumurilor, pe taluzuri, pe margini de câmp și pe marginea ogoarelor, unde preferă locurile mai uscate și răvășite. În Cehia apare mai ales în zonele mai calde, de la câmpie până la dealuri, iar în Europa este răspândită de la vest până în Siberia de Vest și Asia Centrală.
Semănat și cultivare
Cicoarea se seamănă direct în strat, deoarece rădăcina lungă, pivotantă, suportă greu replantarea. Are nevoie de un substrat fertil, bine drenat, și de un loc exclusiv însorit; la umbră înflorește mai slab, iar rădăcina este mai subțire.
| Activitate | Perioadă și mod de lucru |
|---|---|
| Semănat în strat | mai–iunie, adâncime 1–2 cm, rânduri la 30 cm |
| Răritul răsadurilor | după răsărire, distanță între plante 15–20 cm |
| Udare | moderată, regulată, fără exces de apă |
| Recoltarea rădăcinii | toamna primului an, înainte de venirea înghețurilor |
Îngrijirea în timpul sezonului
Udarea trebuie să fie moderată; cicoarea suportă secetele de scurtă durată mai bine decât solul îmbibat cu apă. Fertilizarea suplimentară nu este necesară, iar într-un sol mai sărac este suficientă o doză de compost încorporată înainte de semănat. În timpul sezonului este de ajuns să plivești regulat stratul, până când plantele se întăresc suficient și umbresc singure buruienile din jur.
Recoltarea și prelucrarea rădăcinii
Rădăcina se recoltează toamna primului an, cel mai bine înainte de venirea înghețurilor mai puternice, când conține cele mai multe substanțe de rezervă. Rădăcina scoasă din pământ se spală, se taie și se usucă, apoi se prăjește tradițional și se macină pentru a obține un înlocuitor de cafea, apreciat mai ales în perioadele în care cafeaua obișnuită lipsea.
Din rădăcină se obține industrial și inulină, folosită ca fibră naturală în industria alimentară. Acasă, rădăcina uscată și prăjită se poate păstra într-un recipient închis, într-un loc uscat, la fel ca alte condimente măcinate.
Cicoarea ca legumă
Pe lângă cicoarea sălbatică se cultivă și soiuri ameliorate, destinate direct consumului frunzelor, cunoscute drept cicoare de salată sau cu frunze. Cultivarea, forțarea și albirea mugurilor se deosebesc destul de mult de cultivarea cicoarei obișnuite, iar articole separate le descriu în detaliu: Cultivarea cicoarei cu frunze și Legume neobișnuite – cicoarea.
Cicoarea și albinele
Cicoarea se numără printre plantele melifere foarte apreciate; perioada lungă de înflorire, de la vară până toamna, oferă albinelor o sursă bogată de nectar și polen într-un moment în care multe alte plante au înflorit deja. Mierea de cicoare are o culoare galben deschis și un gust mai pronunțat, ușor amărui. Dacă ai stupi în grădină sau vrei doar să sprijini polenizatorii din zonă, merită să lași măcar o parte din plantație să înflorească liber și să nu o cosești imediat după prima înflorire.
Pe lângă albine, capitulele albastre sunt căutate și de alte specii de himenoptere și fluturi, așa că stratul cu cicoare contribuie, în mică măsură, la diversitatea speciilor din grădină.
Boli și dăunători
Cicoarea este în general o plantă rezistentă, dar în straturile prea umede poate apărea putregaiul rădăcinii. Dintre insecte, uneori apar afide pe frunzele și lăstarii tineri; este suficient să le speli cu un jet de apă sau să le îndepărtezi mecanic.
Înmulțire și recoltarea semințelor
Cicoarea se înmulțește exclusiv prin semințe, înmulțirea vegetativă nu se folosește. Semințele se coc treptat, din august până toamna, în capitulele uscate, așa că le poți culege direct de pe plantele din grădină, imediat ce capitulele se usucă și se închid la culoare. Semințele culese de tine își păstrează de obicei capacitatea de germinare doi până la trei ani după o uscare atentă, dacă le depozitezi într-un loc uscat și întunecos, într-un plic de hârtie.
Dacă vrei să păstrezi cicoarea doar într-un loc delimitat din grădină, este bine să tai la timp plantele trecute de înflorire, înainte ca semințele să se coacă complet – în condiții potrivite, cicoarea se poate semăna singură destul de ușor și rapid și în straturile din jur.
Cicoarea și plantele vecine
Datorită rădăcinii pivotante, care coboară adânc, cicoarea afânează bine și solul mai greu și compactat; după îndepărtarea ei rămân în pământ canale prin care apa și aerul ajung mai ușor la rădăcinile altor plante, cu rădăcini mai superficiale. Pentru acest efect, cicoarea se seamănă uneori și ca plantă intercalată pe straturile care urmează să fie plantate în sezonul următor cu legume mai pretențioase.
Cicoarea în grădină și în peisaj
Datorită perioadei lungi de înflorire și lipsei de pretenții, cicoarea se potrivește și într-un strat natural sau pentru fluturi, alături de alte plante de luncă. Spre deosebire de legumele cultivate intensiv, nu necesită practic nicio îngrijire specială și completează bine și marginile grădinii, unde alte plante nu prosperă prea bine, de exemplu de-a lungul gardului, lângă alee sau pe fâșia nefolosită dintre straturi.
Întrebări frecvente
Cum recunosc cicoarea?
După capitulele albastre cu diametrul de 3–5 cm, care se deschid doar dimineața, și după tulpina înaltă, ramificată, dar fermă, care ajunge până la 150 cm.
Când se seamănă cicoarea?
Direct în strat, în mai–iunie, la adâncimea de 1–2 cm, deoarece rădăcina lungă, pivotantă, suportă greu replantarea.
La ce se folosește în mod tradițional rădăcina de cicoare?
Cel mai cunoscut este prăjitul și măcinatul ei ca înlocuitor de cafea; industrial, din rădăcină se obține și inulină, folosită ca fibră în industria alimentară.
Se deosebește cicoarea obișnuită de cicoarea de salată?
Da, cicoarea de salată este un soi ameliorat, cultivat pentru frunze și muguri forțați, și se cultivă altfel decât cicoarea sălbatică.
Este cicoarea potrivită pentru albine?
Da, se numără printre plantele melifere apreciate, cu perioadă lungă de înflorire, de la vară până toamna.
De ce sol și loc are nevoie cicoarea?
Substrat fertil, permeabil și loc exclusiv însorit; la umbră înflorește mai slab.
Surse
Actualizat: 11 octombrie 2026