. Maghiranul de grădină și mejoranul sunt denumiri populare vechi, planta fiind cunoscută și sub numele de mar(i)jánka. Roinița (Melissa officinalis) se numește în mod obișnuit și melisă sau iarba-stupului. De fapt, numele ei are o origine veche și este cunoscută și sub denumiri precum melisă, lămâioară, buruiană-mamă sau iarbă de roi.

Pe scurt: Maghiranul este o plantă anuală înaltă de până la 50 cm, se plantează în strat sau pe balcon la sfârșitul lunii mai și se adaugă în preparate cam cu 10 minute înainte de finalizare. Roinița este perenă, atinge până la 1 m, se plantează încă din aprilie și, tăiată scurt, iernează în aer liber. Ambele plante pot fi uscate, iar roinița poate fi și congelată.

Maghiran – înălțimepână la 50 cm
Maghiran – cultivareanual, plantare afară la sfârșitul lunii mai, fără fertilizare
Când se adaugă maghiranul în mâncarecam cu 10 minute înainte de finalizarea preparatului
Maghiran – înflorirede la începutul lunii iunie, flori albe până la violet deschis
Roiniță – înălțimepână la 1 m, plantă perenă
Roiniță – plantare și recoltareafară din aprilie, recoltare de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei

Maghiran și roiniță – comoara verde a bucătăriei noastre

Cine nu cunoaște unele dintre cele mai îndrăgite ierburi aromatice, pe care le folosim din belșug în bucătărie și în tradițiile populare de altădată. Cu siguranță nu ne putem închipui unele preparate în care gustul tipic al maghiranului sau al roiniței este necesar. Maghiranul de grădină și mejoranul sunt denumiri populare vechi, planta fiind cunoscută și sub numele de mar(i)jánka. Roinița (Melissa officinalis) se numește în mod obișnuit și melisă lămâioasă. De fapt, numele ei are o origine veche și este cunoscută și sub denumiri precum melisă, lămâioară, buruiană-mamă sau iarbă de roi.


Maghiranul de grădină – are nevoie, pentru creșterea sa bogată, de suficient spațiu, deoarece poate atinge o înălțime de 50 cm. Pe tulpini pătrate cresc frunze ovale, fin pubescente. Florile albe sau violet deschis apar de la începutul lunii iunie printre bracteele verzi. Cu îngrijire bună, maghiranul formează o tufă bogată. Maghiranul are un gust puternic condimentat, iar frunzele sau partea aeriană se folosesc ca aromatizant la preparate din carne, cartofi, supe și alte mâncăruri. Pentru ca gustul să-i iasă în evidență, se recomandă să fie adăugat abia cu 10 minute înainte ca mâncarea să fie gata. Nu ar trebui folosit împreună cu alte feluri de condimente.

Se cultivă ca plantă anuală și, pentru a încolți, are nevoie de lumină. Se poate crește ușor din semințe și se dezvoltă bine pe balcoane sau terase. Pe lângă maghiranul nostru clasic de grădină, putem cultiva și așa-numitul maghiran francez, care se deosebește de cel al nostru prin faptul că este mai robust și, prin urmare, supraviețuiește în condiții mai grele. Maghiranul îl amplasăm în locuri luminoase și însorite, de preferință pe partea de sud, și este potrivit pentru ghivece mai mari pe balcon și terasă, pentru jardiniere pe fereastră, dar fără probleme și pe o grădină de stâncărie.

Se plantează afară abia la sfârșitul lunii mai, deoarece este sensibil la frig, iar dacă vin înghețuri de toamnă, îl mutăm în casă. Nu este necesar să fie fertilizat. Se recoltează vârfurile tinere ale lăstarilor, dar se folosesc și bracteele verzi din flori. Cea mai intensă aromă o are maghiranul dimineața devreme sau târziu după-amiaza. Maghiranul se usucă și se păstrează în pungi etanșe sau se conservă în ulei.


Roinița (Melissa officinalis) – este o plantă perenă înaltă de până la 1 m, cu frunze verde deschis, dințate, și cu gustul ei proaspăt, amar-dulceag, cu note de lămâie. Aroma ei se intensifică și mai mult dacă o frecați între degete, iar se potrivește minunat în salate, în sosuri cu ierburi aromatice sau la roșii, la orez și la pește; pe scurt, are o utilizare largă în bucătărie. Se adaugă în preparate crudă sau se fierbe doar scurt împreună cu mâncarea. O amplasăm în jardiniere sau ghivece mari pe terasă ori pe balcon, precum și în jardiniere pe fereastră.

Roinița nu iubește căldura prea mare, așadar nu este sensibilă la frig și, tăiată scurt, iernează fără probleme afară. Tânără, o plantăm afară încă din aprilie și o amplasăm într-un loc în care alte plante nu o vor încurca. Plantele mai vechi suportă și seceta, dar plantele tinere nu au voie să se usuce.

Iernează afară fie lăsând-o direct în aer liber, fie mutând-o, într-un ghiveci portabil, într-o cameră răcoroasă și luminoasă, unde va ierna. Recoltăm roinița de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei și culegem frunzele ei tinere, verde deschis. Dacă nu o folosim imediat în preparate sau ceaiuri, o putem usca sau o putem congela în stare proaspătă.

-jn-

V-ar putea interesa: Cimbrul de grădină – plantă aromatică pentru fereastră, balcon și grădină

Avem nevoie de acordul dumneavoastră pentru a folosi cookie-uri, astfel încât să vă putem arăta, printre altele, informații legate de interesele dumneavoastră.