Locul însorit este cel mai potrivit pentru cimbru, îl plasăm în ghivece, jardiniere și boluri pe balcon, în ghivece în fața ferestrei, iarna pe pervazul ferestrei.
Pe scurt: Cimbrul de grădină cere un loc însorit și sol moderat umed – merge în ghivece pe balcon, în fața ferestrei sau în grădină de la mijlocul lui mai. Semănați la lumină, repicați răsadurile la 5 cm și puneți 3 plante într-un ghiveci de 12 cm. Nu fertilizați, îngrășământul strică aroma.
| Înălțimea plantei | tulpină tare de până la 30 cm (cimbrul de munte până la 40 cm) |
|---|---|
| Repicarea răsadurilor | când ating 5 cm înălțime |
| Ghiveci și densitate | diametru cca 12 cm, 3 plante într-un ghiveci |
| Plantare în grădină | de la mijlocul lunii mai; semănat în iunie–iulie pentru stoc de iarnă |
| Înflorire și recoltare | flori din iulie; tăiere la cca 10 cm deasupra solului în perioada înfloririi |
| Substrat recomandat | 1/2 substrat, 1/4 compost, 1/4 nisip cu puțin var |
Cimbru – plantă aromatică pentru fereastră, balcon sau grădină
Cimbrul de grădină este cunoscut și sub denumirile sale populare, precum saturej, sartorie, saturije, čubr sau šubra. Cimbrul este o plantă ramificată, are o tulpină tare de până la 30 cm cu frunze înguste verde închis. Din iulie încep să apară din spatele frunzelor flori roz până la violet deschis. Are un gust aromatic intens, care trece în piperat. Cimbrul este o plantă anuală și preferă germinarea la lumină. Pe pervazul ferestrei sau în mini-sere se pre-cultivă, iar când răsadurile ajung la 5 cm înălțime, se repichează și se transplantează în ghivece mai mari. Ghivecele ar trebui să aibă un diametru de aproximativ 12 cm și se plantează câte 3 plante deodată. Din mijlocul lunii mai o putem planta în grădină.
Utilizarea cimbrului este cel mai frecvent pentru frunze sau pentru partea aeriană, se adaugă la fasole sau alte leguminoase, la carne grasă sau chiar la ciorbă de cartofi. În principal stimulează pofta de mâncare și acționează împotriva problemelor digestive. Se fierbe împreună cu mâncarea. Trebuie să avem grijă la plantele tinere, deoarece până când nu se înrădăcinează bine, nu trebuie lăsate să se usuce și nici nu trebuie udate excesiv. Cel mai potrivit este substratul în proporție – jumătate substrat, un sfert compost și celălalt sfert nisip cu puțin var.
Locul însorit este cel mai potrivit pentru cimbru, îl plasăm în ghivece, jardiniere și vase pe balcon, în ghivece în fața ferestrei, iarna pe pervazul ferestrei. Este evident potrivit și pentru grădină. Deși are nevoie de multă căldură, trebuie să aibă sol moderat umed, dar rezistă și la secetă. Nu se recomandă fertilizarea, deoarece fertilizarea dăunează gustului și aromei. Deoarece aroma sa iese în evidență cel mai mult în perioada înfloririi, se recoltează în această perioadă. La aproximativ 10 cm deasupra solului se taie tulpina, care apoi regenerează și se ramifică. Se înmulțește prin semințe, însă în climatul nostru semințele nu ajung la maturitate.
Cimbrul de grădină este o plantă anuală, deci nu iernează. Dacă vrem să avem un stoc suficient de cimbru pentru iarnă, îl semănăm în iunie sau iulie. Dacă procurăm un ghiveci relativ suficient de mare și îl punem la fereastră și plasăm în el mai multe plante, vom avea stoc pe toată iarna. Acum însă după tăiere nu va mai crește. Cimbrul poate fi apoi uscat sau congelat. Partea aeriană se usucă la umbră, apoi se separă partea aeriană și mugurilor și se păstrează într-un recipient de sticlă bine închis. Dacă îl congelăm împreună cu fasolea verde, vom avea mai târziu o mâncare excelentă pentru întreaga familie.
Cimbrul de munte – acesta nu este atât de cunoscut în zonele noastre, dar cu siguranță își va găsi deja admiratorii. Este vorba despre un arbust pitic, care crește până la 40 cm, are tulpini des ramificate și puternic lemnoase. Planta are o aromă plăcută. Acest cimbru se cultivă la fel ca cimbrul de grădină, dar uneori devine sălbatic. Preferă locurile însorite și solurile calcaroase până la pietroase. Conține uleiuri esențiale active, tanine și puțină mucilaj.
Încă din timpurile romane antice, această plantă era cunoscută ca condiment. În Evul Mediu era considerată un remediu vindecător împotriva gutei, paraliziei și tulburărilor menstruale. Se spunea că ar susține și îndeplinirea datoriilor conjugale.
Ceaiul de cimbru de grădină facilitează expectorarea mucusului în caz de tuse și acționează antiseptic. Cimbrul de grădină ajută și în caz de balonare și stimulează producția de suc gastric. Sfatul nostru pentru probleme digestive ușoare: Ceai de cimbru de grădină – turnăm o linguriță de frunze uscate peste o ceașcă de apă fierbinte și lăsăm să se infuzeze. Infuzăm timp de 10 minute, după care strecurăm și bem cald. Poate fi folosit și în amestec cu cimbru și, după gust, ceaiul poate fi îndulcit cu miere. Devine astfel cu siguranță mai gustos și acționează mai bine. Se bea o ceașcă de două până la trei ori pe zi.