Cum cultivăm struguri sănătoși

Pe scurt: Strugurii sănătoși necesită soare toată ziua, un soi rezistent, tăiere regulată și protecție împotriva manei și a făinării. Fără un loc adăpostit, via de vie poate fi cultivată doar până la 250 m altitudine, lângă peretele sudic al casei până la 500 m altitudine. Cu tratamentele începeți înainte de înflorire, în a doua jumătate a lunii mai sau la începutul lunii iunie, și repetați-le după 14 zile.

Ce trebuie luat în considerare înainte de plantare

Altitudinea locului unde vrem să cultivăm via de vie ne arată dacă este deloc realistîn locul grădinii noastre. Cultivarea viței de vie în aer liber, în afara locurilor adăpostite (versanți sudici, pereți sudici ai casei), este posibilă doar până la altitudinea de 250 m, altfel ne îngheață butucii în ierni și vom avea o recoltă în medie o dată la 3 ani, în anii cu ierni mai blânde și o primăvară favorabilă. În schimb, dacă avem posibilitatea să plantăm via direct lângă peretele clădirii, orientat spre sud, eventual sud-est sau sud-vest, se poate obține o recoltă frumoasă în fiecare an chiar și la 500 m altitudine.

Via de vie necesită soare toată ziua, apropierea unor copaci mai înalți sau a unor clădiri se răsfrânge întotdeauna negativ asupra mărimii recoltei.

 Alegerea soiului – a speciei de viță de vie.

Un rol important în ceea ce privește rezistența la ger și la boli îl joacă alegerea corectă a soiului. Trebuie menționat că soiurile mai vechi și puțin rezistente sunt în continuare cele mai vândute. Uitați de soiurile ale căror denumiri le cunoașteți de pe sticlele de vin din magazine. Merită să investim mai mult efort și să obținem un soi de calitate.

Soiurile de viță de vie se împart în soiuri de masă și soiuri pentru must. Și strugurii soiurilor pentru must sunt gustoși, însă din strugurii de masă vinul se obține mai greu.

 Dintre soiurile pentru must, pentru condiții de sol și climă mai nefavorabile se poate recomanda, la întâmplare, soiul Hibernal, Medina și soiul mai vechi Isabella.

Soiuri de masă de viță de vie, rezistente sunt soiurile apărute pe teritoriul fostei URSS – Ustojčivyj dokučajevoj, Augustovskyij, Vostorg, Kutuzovskij, apoi soiurile moderne apărute pe teritoriul Cehoslovaciei sunt la jumătatea drumului spre rezistență – Vitra, Pola, Olšava, Ametyst, etc.

 Dintre alte specii de viță de vie se mai poate recomanda Vitis Amurensis, cele mai bine ameliorate soiuri.

 Plantarea și tăierea viței de vie

Cu îngrijire optimă, via de vie poate aduce o recoltă mai mică, în funcție de soi, încă din al doilea an după plantare. La via de vie nobilă, ca și la celelalte plante fructifere, este valabil că pentru păstrarea însușirilor soiului trebuie înmulțită printr-o parte a plantei (butaș), nu prin semințe. Via o putem înmulți și singuri, prin butași, sau cumpărăm răsaduri altoite.

Plantarea răsadului o facem adânc, astfel încât locul altoirii să fie câțiva cm deasupra nivelului solului. Via de vie este o plantă cățărătoare, necesită suport. În primul an este suficient un țăruș, în anii următori construim structuri de sprijin.

 Fără tăiere nu se poate cultiva cu succes via de vie pe o perioadă mai lungă.

Baza tăierii tuturor plantelor fructifere este că o parte o scurtăm complet, iar alta doar nesemnificativ. Simplificat se poate spune că tăierea la via de vie ar trebui să fie atât de adâncă încât, în anul următor, toamna, lăstarii să atingă grosimea unui creion. Dacă sunt prea groși – s-a tăiat prea mult, dacă sunt subțiri și nelignificați – s-a tăiat prea puțin. De neîntrecut ca formă care se potrivește cel mai bine viței de vie, folosind în același timp predispozițiile ei fiziologice de rodire, este un singur trunchi cu o coardă sau două corzi de rod și un cep de rezervă în vârf.

Coarda o legăm orizontal, astfel încât toți mugurii să aibă aceleași condiții. La via de vie, partea cea mai de sus crește cel mai viguros. Această formă, în care avem strugurii la aceeași înălțime, o apreciem atât la tratamente, cât și la aplicarea plaselor de protecție. În imagini, butucul înainte și după tăiere. O coardă veche a fost înlocuită cu două. Ambele corzi se leagă din nou orizontal în aprilie.

Lucrările verzi

Așa se numesc lucrările care se fac în timpul vegetației. Sunt eliminarea lăstarilor în exces, ciupirea copililor și scurtarea lăstarilor. Prin aceste lucrări menținem butucul viței de vie aerisit și la o anumită mărime, ceea ce influențează reducerea posibilității de atac al bolilor asupra butucului și ușurează îngrijirea.

Eliminarea lăstarilor în exces este ruperea lăstarilor la scurt timp după apariție; se elimină astfel lăstarii care nu poartă rudimente de ciorchini și nici nu îi folosim pentru modelarea butucului. Aceștia s-ar dezvolta inutil în detrimentul celor care poartă struguri.

Copilii îi ciupim similar ca la roșii, cel puțin în zona unde se află ciorchinii. Scurtarea lăstarilor (ciupirea) o facem în iulie și august, este necesar să lăsăm lăstarii suficient de lungi, de minimum 1 metru, mai bine mai mult!

 Protecția viței de vie

 Via de vie este una dintre cele mai de mult cultivate plante de pe pământ, la care, datorită cultivării îndelungate, s-a dezvoltat un număr mare de soiuri. Datorită introducerii interstatale și intercontinentale de soiuri și specii de viță de vie s-a îmbogățit în ansamblu sortimentul mondial de soiuri, dar împreună cu noile specii de viță de vie am adus din America și cel mai grav dăunător și cele mai grave boli, la care trebuie să ne gândim încă de la planificarea plantării viței de vie.

 Filoxera

A fost, în momentul introducerii sale, în spatele distrugerii aproape a tuturor podgoriilor din Europa. Via de vie europeană nu era obișnuită cu acest nou dăunător și îi cădea foarte ușor pradă. Astăzi nu mai este o asemenea amenințare, deoarece toate podgoriile se plantează pe portaltoi rezistenți, care pot să reziste filoxerei. Pentru condițiile de grădină se pot recomanda totuși mai degrabă răsaduri altoite de viță de vie. 

 Mana viței de vie Plasmopara viticola

Această boală poate distruge complet strugurii și frunzele viței de vie. Apariția este favorizată de vremea caldă și umedă. La începutul manifestării, boala este caracterizată prin pete uleioase verde-deschis, apoi brune, pe fața superioară a frunzelor, care pe fața inferioară a frunzelor sunt acoperite cu miceliul alb al ciupercii. Frunzele se usucă ulterior și cad, strugurii se necrozează și se usucă.

Mijloacele chimice de protecție împotriva acestei boli se împart, după modul de acțiune, în produse de contact și sistemice. Produsele de contact sunt pe bază de oxiclorură de cupru, au o eficiență mai scurtă, cu efecte nedorite cunoscute (mai mici).

Produsele sistemice au o compoziție mai complexă, au o eficiență mai lungă, însă efectele lor nedorite nu sunt complet studiate. 

Făinarea viței de vie – Uncinula necator

Boala se manifestează printr-un strat albicios pe frunze, care sunt ca presărate cu făină de făinare, de aici sinonimul „făinarea viței de vie”. Straturile albicioase acoperă strugurii, coaja boabei se întărește și crapă (spargerea boabelor). Ca produse de contact împotriva făinării se folosesc produse pe bază de sulf.

Infecția viței de vie cu făinare provoacă pagube economice doar dacă via este atacată până la sfârșitul lunii iunie.

Calendarul protecției viței de vie

Următoarea schemă de protecție se folosește la soiurile moderat sensibile. La cele mai rezistente (vezi soiurile recomandate) sunt suficiente primele două aplicări și apoi doar ultima, aplicată în perioada colorării strugurilor.

 Cu primul tratament al viței de vie împotriva manei viței de vie se începe în perioada dinaintea înfloririi, adică în a doua jumătate a lunii mai sau la începutul lunii iunie. Pentru primul tratament este suficient un produs de contact.

 Următorul tratament se face la un interval de 14 zile – tratamentul după înflorire. Aici este bine să tratăm deja și împotriva făinării, într-un rezervor se amestecă ambele produse, trebuie doar evitat contactul direct al concentratelor. Este mai bine să folosim deja produse sistemice.

 Următorul tratament este potrivit să se facă în momentul închiderii ciorchinilor – boabele din ciorchini încep să se atingă.

Termenele pentru aplicările următoare depind de vreme; dacă este o perioadă uscată, fără precipitații, nu este necesar să tratăm, dimpotrivă, dacă este o perioadă caldă și umedă, este necesar să tratăm la fiecare 14 zile în cazul produselor sistemice și la fiecare 7 zile în cazul produselor de contact.

Recomandări pentru aplicarea produselor

Este potrivit să folosim un agent de umectare, produsul având astfel o eficiență mai bună. Pentru o bună eficiență a produselor sistemice este necesar să folosim un singur tip doar de 2 ori pe sezon, pentru ca să nu apară rezistență la el.

S-ar putea să vă intereseze: Savurați și răcoriți-vă cu vechiul și binecunoscutul agriș