Dovleacul în grădină nu este doar o podoabă

Pe scurt: Dovlecii se seamănă în prima decadă a lunii mai direct la locul definitiv, la adâncimea de 3–5 cm, câte 1–2 semințe în fiecare groapă. După răsărire se rărețesc la o distanță de aproximativ 140 × 100 cm. Au nevoie de un loc însorit și de un sol bogat în substanțe nutritive, mereu umed, și se recoltează înainte de primele brume de toamnă.

Dovleacul în grădină nu este doar o podoabă   

Dovleacul comun (lat. Cucurbita pepo), dovleacul cu fructe mari (lat. Cucurbita maxima) este cunoscut sub denumirea de dovleac. Dovleacul provine din America Centrală și de Sud, de unde s-a răspândit apoi în Asia și, în secolul al XVI-lea, în Europa. Dovleacul se numără printre cele mai vechi plante cultivate din lume.

Dovleacul face parte din familia cucurbitacee, iar soiurile lui merg de la clasicii dovleci comestibili portocalii până la dovleci decorativi. Fructul acestei plante ierboase este o bacă. Se cultivă, așadar, nu doar pentru consum. Dovleacul este o plantă ierboasă anuală, cu tulpina lungă de până la 10 m, care înflorește cu flori mari galbene. Fructele au forme și culori diferite, în funcție de soi, de la cele rotunde portocalii până la cele galbene în formă de sticlă, vărgate sau cu muchii.

Soiurile de dovleac:

• în formă de sticlă
• spaghetti – dovleci lungi de 20–30 cm
• pentru ulei – se cultivă mult mai ales pentru recoltarea semințelor, care nu au coajă tare
• ornamental – fructele au forma unei coroane de spini
• cu fructe mari – dovleci cu fructe mari, portocalii, hokkaido
• comun – aici intră dovleceii, care pot fi de culoare verde sau galbenă, și pattypan 
• moscat – are pulpă fină și cărnoasă, fructele mai mici sunt potrivite și pentru consum direct, în salate
• dovlecei decorativi – formează liane lungi târâtoare cu fructe decorative – dovlecei în formă de lampioane sau de turban, de exemplu – potriviți și pentru cultivarea pe balcoane

Cultivarea dovleacului

Dovlecii au nevoie de un sol de greutate medie, bogat în substanțe nutritive. Interesantă este, de exemplu, cultivarea dovlecilor direct pe grămezi de compost, cu care putem acoperi cea mai puțin atrăgătoare parte a grădinii. Dacă îi cultivăm în strat, încorporăm în el gunoi de grajd sau compost. Dovlecilor le place solul mai umed, care nu se usucă nici în zilele toride. Loc însorit.

Dovlecii se seamănă în prima decadă a lunii mai direct la locul definitiv. Semințele se pun în gropile pregătite la adâncimea de cca 3–5 cm, câte 1–2 bucăți. Având în vedere dimensiunea plantelor, se seamănă la o distanță de cca 140 x 50 cm. De îndată ce plantele răsar și au 2–3 frunzulițe, trebuie rărite la cca 140 x 100 cm. Dacă ne place să pregătim răsadul, putem face acest lucru cu cca 2–3 săptămâni înainte; nu lăsăm însă planta să se lungească prea mult, o rărim și avem grijă să n-o deteriorăm la repicare. Dovleacul nu este necesar să fie pregătit din răsad.

Dovleacul poate fi fertilizat suplimentar cu îngrășăminte industriale – respectăm însă regulile din instrucțiuni, pentru a nu depăși nivelul de nitrați din sol. Udarea se face la rădăcină, regulat, cel mai bine seara. Solul din jurul dovlecilor nu ar trebui să se usuce în perioada de creștere.

Dovlecii se recoltează înainte de primele brume de toamnă, care i-ar putea deteriora. Avantajul dovlecilor este perioada lungă de păstrare. Îi putem, așadar, acoperi cu textil negru netesut și îi putem lăsa în strat să crească până la dimensiuni uriașe. Dovlecii decorativi, după recoltare, îi lăsăm să se usuce la soare.

Dovleacul și compoziția lui

Dovleacul este format în proporție de 90% din apă. Pentru consum se prelucrează pulpa, pe care o scoatem cu lingura, sau putem curăța coaja (este mai bine să-l tăiem mai întâi felii, apoi se va curăța mai ușor și coaja). Dovleacul este un reprezentant tipic al bucătăriei de toamnă. Foarte gustoasă este supa de dovleac, pe care o pregătim similar altor supe cremă, de exemplu de mazăre sau de broccoli, și anume: peste ceapa călită turnăm bucățile tăiate, pe care le fierbem până se înmoaie, asezonăm cu supă, sare, piper, mixăm și, dacă până acum nu v-a plăcut supa de dovleac, încercați să adăugați în ea brânză rasă sau topită ori parmezan.

Excelentă este și compotul de dovleac. Recomandăm să punem bucățile tăiate de dovleac în apă cu puțin acid citric, cel mai bine peste noapte. A doua zi se adaugă zahăr și cuișoare și se fierbe până se înmoaie. Îl putem consuma imediat sau, eventual, îl putem conserva.

Dovleacul conține cupru, magneziu, calciu, fier, potasiu, fosfor, zinc și alte substanțe minerale, acizi grași nesaturați, acid pantotenic, oligoelemente, vitamine din grupa B, provitamine A – carotenii – și vitamina C. Conține și fibre.  

Semințele de dovleac conțin acizi grași nesaturați și acizi nucleici. Au o valoare nutritivă mare și conțin mult zinc. Pentru uz propriu recomandăm semințele de dovleac pentru ulei. Aceste semințe le putem consuma separat sau, de exemplu, le putem adăuga în produse de patiserie făcute în casă.

Dovleacul este și simbolul Halloweenului, o sărbătoare americană care cade în preajma Zilei Morților. Fie că sunteți adepții acestei sărbători sau nu, dovlecii scobiți, cu o lumânare aprinsă înăuntru, sunt o frumoasă decorațiune de toamnă în grădinile noastre, împodobesc intrarea în casă sau pervazul. La această activitate se distrează și copiii și vă vor ajuta cu plăcere la decorarea puțin înfricoșătoare a casei sau a grădinii pentru toamnă.

S-ar putea să vă intereseze: Dovleacul în grădină