Dovleacul în grădină

Dovleacul, al cărui nume corect este Cucurbita pepo, este o plantă agățătoare anuală din familia cucurbitaceelor „Cucurbitaceae". A fost adus în Europa în secolul al XV-lea cu ocazia descoperirii Americii de către Cristofor Columb. Este prețuit pentru fructele sale de tip bacă, de diverse forme, dimensiuni și culori.

Pentru indienii nord-americani, se număra printre plantele sacre. Mai întâi au început să adune semințele sale oleaginoase și mai târziu au descoperit că are și pulpă dulce. Îl numeau „askutasquash", ceea ce se poate traduce ca „de mâncat direct fără fierbere".

Tipuri de dovleci:

Există multe tipuri de dovleci. Se împart în dovleci de vară și dovleci de iarnă. Dintre dovlecii de vară fac parte dovleceii și patisonii, iar dintre dovlecii de iarnă fac parte dovleacul muscat, dovleacul Uchiki Kuri, Cucurbita Goliath și alții.

Dovlecelul (Cucurbita pepo)

Dovlecelul a apărut prin ameliorare în Italia. Are port arbustiv și înflorește cu flori mari galben închis. Fructele sunt în general de culoare verde, uneori gălbui-verzui și galbeni, cu suprafața netedă și formă care amintește de un castravete mare. Cele mai gustoase sunt fructele tinere de până la 25 cm. Gospodinele pricepute îl pregătesc în multe moduri, întotdeauna fiind prelucrat termic, și este excelent, de exemplu, ca alternativă la plăcintele de cartofi. Are conținut ridicat de potasiu, substanțe minerale și în special caroten.

Dovleacul Butternut (numit și muscat)

Este unul dintre dovlecii mai mici, în formă de pară, are puține semințe și multă pulpă. Coaja sa este fină, prin urmare nu trebuie curățată la prelucrarea termică. Se poate folosi și crud, deoarece chiar și așa are un gust excelent, fin de nucă.

Dovleacul Uchiki Kuri (Hokkaido roșu)

Este probabil cel mai popular dovleac. La gust depășește poate și dovleacul muscat și este o sursă bogată de vitamine. Japonezii l-au cultivat pe insula Hokkaido, de unde și numele său, dar îl putem întâlni și sub denumirea de dovleac castană. Are conținut scăzut de sodiu și conținut ridicat de potasiu. Pe lângă conținutul de substanțe benefice, poate lega toxinele pe care le elimină din organism. Acest dovleac este foarte potrivit pentru copt. Se potrivește și ca înlocuitor al cartofilor.

Sfat: Dovleacul Hokkaido este indicat pentru consumul în timpul dietelor de slăbire!

Cultivarea dovleacului

Dovlecii de calitate îi cultivăm pe soluri mijlocii, bine aprovizionate cu substanțe nutritive. Suportă fertilizarea organică directă. Dovleacii ne vor crește și pe compost, pe care îl pot umbri și acoperi. Răsadurile pot fi cultivate simplu și acasă în sufragerie sau la jumătatea lunii mai, când nu mai amenință îngheț, semănăm semințele direct în pământ la o adâncime de 3-5cm. Distanța dintre plante ar trebui să fie cel puțin 1 metru. Dacă răsadurile vor fi într-o locație însorită și le vom uda din abundență, ne vom bucura de o vegetație abundentă. Dovleacul este capabil să se târască, acest lucru poate fi folosit și i se poate oferi un suport. Este avantajos acolo unde avem mai puțin spațiu, dovleacii vor crește în înălțime pe suport. Cultivarea este deci ușoară, avem cea mai mare grijă până când plantele tinere se întăresc și le protejăm de melci, care ar dori să se ospăteze cu ele. Când vom eliminat și buruienile în mod regulat, cu siguranță ne vom bucura de fructe frumos colorate.

Depozitarea dovleacului:

Dacă dovleacul nu are coaja deteriorată și are codița bine uscată, ne va rezista într-adevăr mult timp. Se păstrează ușor când îl lăsăm mai întâi să se întărească încet aproximativ 14 zile la temperatura camerei într-un loc uscat și abia apoi îl mutăm într-un spațiu mai rece unde sunt aproximativ 15 grade, din nou într-un loc uscat. Ne va rezista până în primăvară, dovleacul hokkaido rezistă până la șase luni, dovleacul spaghetti până la un an. Dovleacii pe care îi lăsăm să se coacă la căldură sunt în plus mai dulci, deoarece o parte din amidon se transformă în zaharuri. Dovleacii depozitați îi verificăm în mod regulat.

Semințe de dovleac