Gulia, o legumă gustoasă din familia verzei

Gulia se numără cu siguranță printre cele mai îndrăgite și mai gustoase legume din familia verzei. Conține multe vitamine.

Pe scurt: Gulia este o legumă din familia verzei, cu perioadă scurtă de vegetație – soiurile timpurii se recoltează la 55–60 de zile de la semănat. Se poate semăna din februarie, direct pe strat în martie, cele timpurii la distanța de 25x25 cm, cele târzii la 30x30 cm. Cere un loc însorit, sol lutos cu pH de 6–7,3 și udare regulată, altfel bulbii crapă și se lemnifică.

Recoltarea soiurilor timpurii	55–60 de zile de la semănat
Distanța de plantare	timpurii 25x25 cm, târzii 30x30 cm
pH-ul solului	6–7,3, sol lutos până la lutos-nisipos
Pregătirea răsadului	6–12 săptămâni înainte de plantare, la repicat cel puțin 3 frunzulițe
Înălțimea plantei	circa 20 cm, sistem radicular superficial
Soiul Gigant	semănat în mai la 60x60 cm, bulbi de 3–5 kg, obținut în 1978

Gulia, o legumă gustoasă din familia verzei

Gulia este, fără îndoială, una dintre cele mai îndrăgite legume crucifere, din familia verzei. Formează tulpini îngroșate, bulbiforme, verde-deschis sau închis ori roșii. Gulia (lat. Brassica oleracea convar. gongylodes) - a cărei origine este cunoscută în istorie încă din anul 70 d.Hr., iar semne mai clare există în secolul al XV-lea - s-a încetățenit repede pe straturile și în bucătăriile noastre. Este destinată atât bucătăriei calde, cât și, desigur, consumului direct, proaspătă. În general gulia este o plantă bienală, dar se cultivă ca anuală. Se recoltează tulpina rotundă, îngroșată și cărnoasă. Este o cultură rezistentă, cu o perioadă scurtă de vegetație. Cultivarea ei este de succes. Gulia are un sistem radicular superficial, ajunge la înălțimea de 20 cm. Formează o tulpină din care cresc frunze cu pețiol. Este potrivită pentru cultivare împreună cu alte legume pe același strat.

Dintre soiurile de gulie cunoaștem și cultivăm soiul alb și cel roșu , obținute în mai multe variante cu nume inspirate - Blankyt, Violeta, Kartago, Korfu, Luna, Morava, Azur, Ballot, Delikates Blauer.

Cea mai interesantă este, fără îndoială, gulia - Gigant - târzie, albă, gigantică, obținută în anul 1978 în Cehia. Se seamănă în mai la circa 60x60 cm una de alta. Ajunge la o greutate de 3–5 kilograme. Avantajul ei este că nu se lemnifică și se păstrează bine, gustul ei se maturizează și este delicioasă și iarna.

Semănatul cruciferelor

Semănatul verzei (gulii) începe chiar de primăvară, respectiv încă de iarnă în solar, când putem semăna primele plante deja în ianuarie. Dacă nu avem solar sau nu vrem să pregătim plantele dinainte, semănăm direct pe strat în martie. Gulia este destinată semănatului direct. Plantele ocupă un singur loc și pot crește mai drepte și mai uniform. Gulia este ușor rezistentă la îngheț. Semănatul se face într-un sol bine lucrat, pe care l-am îmbogățit cu nutrienți prin fertilizare.

Pregătirea răsadului - se face cu circa 6–12 săptămâni înainte de plantarea planificată. La repicat plantele ar trebui să aibă cel puțin 3 frunzulițe.

Locul - alegem unul însorit, care ar trebui să aibă însă un climat mai umed. Solul ar trebui să fie lutos până la lutos-nisipos. pH-ul ar trebui să se situeze în intervalul 6–7,3.

Semănatul soiurilor:

Timpurii - semănat februarie–iulie, plantare martie, recoltare la 55–60 de zile de la semănat

Semitimpurii - semănat februarie–iulie, plantare aprilie, recoltare mai–noiembrie

Târzii - semănat martie–mai, plantare mai–iunie, recoltare septembrie–octombrie

Soiurile timpurii le semănăm la distanța de 25x25 cm, cele târzii la 30x30 cm. Gulia nu suportă plantarea deasă. Intervalul îl putem deci ajusta în funcție de mărimea bulbilor și de întinderea frunzelor. Cu cât plantele se dezvoltă mai repede, cu atât sunt de obicei mai bune. Gulia o putem planta pe strat de exemplu lângă salate sau roșii.

Udarea - la gulie trebuie să fie regulată și suficientă, la o udare neregulată bulbii se usucă și crapă, se lemnifică prematur și legumele devin amare.

Fertilizarea - recomandăm fertilizarea cu gunoi de vacă, dar trebuie încorporat bine în sol. La exces de azot nu se formează bulbi.

Compoziția și folosirea cruciferelor - a gulii în bucătărie

Aroma condimentată a gulii se datorează unui compus de sulf și azot. Totuși, sau tocmai de aceea, are un gust inconfundabil și este foarte îndrăgită și plină de vitamine.

Compoziție:

vitamina C, provitamina A betacaroten, vitamina K
bioflavonoide, acid folic, fibre
izotiocianați
minerale - potasiu, calciu, fosfor, fier
gust fin și aromat
datorită conținutului ridicat de apă este fragedă și suculentă
se păstrează bine

În bucătărie:

potrivită pentru consum direct, proaspătă, crudă
în salate
în supe de legume
potrivită pentru prăjit pane
este gustoasă și rasă, ca varză de gulie, plăcintă de gulie, în chiftele, în plăcinte sărate după rețete tradiționale, pentru a le înviora și diversifica
atenție - prăjirea adaugă la gulie valoare calorică

Cea mai îndrăgită rămâne în forma ei originală, adică crudă, curățată de coajă, tăiată în rondele. La plantele tinere coaja nu trebuie curățată, este subțire, nelemnoasă. În bucătărie putem folosi și frunzele, pe care le răzuim și le înăbușim ca garnitură caldă sau le putem adăuga în salate. Frunzele de gulie au și ele un gust picant.

S-ar putea să vă intereseze: Cultivarea cruciferelor