Anemone sau anemonă

Anemone sau anemonă este o plantă de stâncărie bine cunoscută, care la prima vedere poate aminti prin floarea sa de floarea narcisei. Anemonele însă, spre deosebire de narcise, le încadrăm în familia Ranunculaceae.

Numele lor latin, de gen Anemone este derivat din cuvântul grecesc anemos = vânt, deoarece planta se încovoaie chiar și la vânt slab, iar petalele sale cad ușor.

Informații de bază

Această plantă cu flori colorate este însă toxică. Conține protoanemonină, acizi anemonic, isoanemonic și anemoninic, saponine și se pare că și urme de alcaloizi. În rizom se mai găsește arginină.

Substanța toxică este în special protoanemonina.

Intoxicația cu această substanță se manifestă similar cu ranunculusul acer, adică vărsături, dureri ale tractului digestiv, diaree, inflamație renală. La contactul cu pielea poate provoca inflamarea acesteia, iar în ochi inflamarea conjunctivei. Se indică că doza letală pentru un adult este de aproximativ 30 de plante.

Anemonele provin preponderent din emisfera nordică și din aproximativ 90 de specii botanice, circa 70 cresc în zona climatică temperată. Din acestea au fost cultivate multe soiuri de grădină. Chiar și cea mai cunoscută specie a noastră, anemonă de pădure (A. nemorosa), a dat naștere la multe soiuri multicolore.

Descriere

Planta Anemone are o statură joasă până la înaltă. Crește în înălțime aproximativ de la 10-25 cm. Are tulpina golaș până la slab păroasă, care poate fi până la violet închis. De obicei are o frunză bazală, a cărei coadă este lungă, de obicei și ea păroasă. În jumătatea superioară a tulpinii cresc de obicei 3 frunze caulinare, care sunt pețiolate.

Are flori hermafrodite, în formă de cupă și cresc individual sau în inflorescențe. Depinde întotdeauna de specie sau cultivar. Sunt colorate diferit, de la alb, galben, albastru, roz până la mai multe nuanțe de roșu. Putem vedea anemonele atât primăvara, cât și unele specii și toamna.

Cerințe de cultivare

Anemonele sunt foarte potrivite pentru cultivarea în condițiile noastre. Speciile de primăvară ale Anemonelor necesită locuri însorite, în schimb plantele care înfloresc de la vară până în toamnă și anemonă de pădure care înflorește primăvara, au nevoie mai degrabă de locuri semi-umbrite.

Important este solul humic, argilos-nisipos și pământul bine drenat, bogat în nutrienți. Unele specii speciale de anemone pot necesita apoi sol ușor acid, altele neutru până la ușor bazic.

Anemonele rezistă și la temperaturi de îngheț (aproximativ până la -12°C). La temperaturi mai scăzute este deci necesar să scoateți plantele din strat și să le depozitați într-un spațiu fără îngheț în turbă. Se plantează din nou în straturi la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie.

Anemonele exotice

Din Extremul Orient, una dintre cele mai cunoscute și mai frecvent cultivate anemone este anemona japoneză (Anemone japonica) și anemona hupehensis (Anemone hupehensis). Ambele încep să înflorească la sfârșitul lunii august și rezistă până în octombrie.

Sunt mult mai înalte decât speciile europene – în perioada înfloririi ajung la o înălțime de aproximativ un metru. Se disting prin flori fermecătoare în formă de cupă, de obicei albe, roz sau violet.

Aceste specii necesită în general colțuri umbrite și sol permeabil, umed, mai degrabă ușor acid, bogat în substanțe nutritive. Pentru iarnă, vor aprecia o acoperire generoasă din frunze sau ramuri de conifere.