Fructele de pădure sunt delicioase și în același timp pline de vitamine. Cultivarea lor nu este dificilă și pot fi utilizate în diverse moduri. Aici veți afla despre diferitele soiuri și cultivarea lor...

De ce să cultivați fructe de pădure?

Fructele de pădure reprezintă o alegere excelentă pentru grădinarii care doresc să combine plăcerea cu utilul. Aceste fructe mici sunt nu doar delicioase, ci și extrem de bogate în vitamine, antioxidanți și minerale esențiale pentru sănătate.

Avantajele cultivării fructelor de pădure

  • Cultivare ușoară - majoritatea speciilor nu necesită îngrijire complicată
  • Randament ridicat - chiar și pe suprafețe mici obțineți o recoltă generoasă
  • Utilizare versatilă - perfecte pentru consumul proaspăt, gemuri, sucuri sau congelate
  • Rezistență ridicată - multe soiuri tolerează bine condițiile climatice variabile
  • Valoare nutrițională - surse naturale de vitamine C, K și fibre

Cele mai populare tipuri de fructe de pădure

Căpșuni

Căpșunile sunt printre cele mai iubite fructe de pădure. Preferă soluri ușoare, permeabile și o poziție însorită. Plantarea seface primăvara sau toamna, iar recolta începe deja în primul an.

Zmeură

Zmeura este o plantă robustă care crește bine chiar și în condiții mai puțin ideale. Necesită suport pentru ramuri și tăiere regulată. Există soiuri care rodesc vara sau toamna.

Mure

Murele sunt similare cu zmeura, dar mai rezistente. Produc fructe mai mari și mai suculente. Atenție - unele soiuri pot fi invazive.

Coacăze

Coacăzele negre, roșii și albe sunt bogate în vitamina C. Preferă locuri ușor umbrite și sol bogat în humus. Sunt perfecte pentru gemuri și sucuri.

Afine

Afinele necesită sol acid (pH 4,5-5,5) și sunt ideale pentru grădinarii care doresc fructe cu proprietăți antioxidante excepționale.

Sfaturi pentru cultivarea reușită

Pregătirea solului

Majoritatea fructelor de pădure preferă soluri permeabile îmbogățite cu compost sau humus. Înainte de plantare, îndepărtați buruienile și îmbunătățiți structura solului.

Plantare și distanțare

Respectați distanțele recomandate între plante pentru a asigura circulația aerului și accesul la lumină. Acest lucru previne bolile fungice.

Udare

Fructele de pădure au nevoie de udare regulată, mai ales în perioada de creștere a fructelor. Evitați udarea frunzelor pentru a reduce riscul de boli.

Fertilizare

Utilizați îngrășăminte organice sauspeciale pentru fructe de pădure. Fertilizarea se face primăvara și după recoltare pentru a susține creșterea pentru anul următor.

Mulci

Aplicați un strat de mulci organic (paie, rumeguș, compost) în jurul plantelor. Acest lucru menține umiditatea, reduce buruienile și protejează rădăcinile.

Protecția împotriva dăunătorilor și bolilor

Fructele de pădure pot fi atacate de diverse dăunători și boli. Prevenția este esențială:

  • Asigurați-vă de circulația bună a aerului între plante
  • Îndepărtați regulat fructele și frunzele bolnave
  • Folosiți plase de protecție împotriva păsărilor
  • Aplicați tratamente preventive ecologice la momentul potrivit

Recoltare și depozitare

Recoltați fructele dimineața, după ce roua s-a uscat, dar înainte ca soarele să fie prea puternic. Fructele de pădure proaspete se păstrează scurt timp în frigider, dar pot fi congelate pentru utilizare pe tot parcursul anului.

Concluzie

Cultivarea fructelor de pădure este o activitate plăcută care aduce recompense delicioase și sănătoase. Cu îngrijire minimă, puteți obține o recoltă bogată și vă puteți bucura de fructe proaspete direct din propria grădină. Indiferent dacă aveți o grădină mare sau doar un balcon, există întotdeauna un loc pentru aceste plante minunate.

Pe scurt: Căpșunile, zmeura, murele, coacăzele, agrișele și josta se cultivă ușor și au nevoie mai ales de sol permeabil îmbogățit cu compost, de udare regulată în perioada de creștere a fructelor și de mulci. Afinele cer sol acid, cu pH 4,5–5,5. Coacăzele se plantează la cel puțin un metru distanță, josta la aproximativ doi metri.

pH pentru afine4,5–5,5
Distanța între coacăzicel puțin 1 m
Adâncimea de plantare a coacăzelorroșii și albe cu 5–10 cm mai adânc, negre cu aprox. 2 cm
Durata culturii de căpșunimaximum 3–4 ani pe același loc
Distanța între tufele de jostaaprox. 2 m
Ramuri de bază la agriș și josta8–12

Printre fructele de pădure includem de obicei căpșunile, zmeurele, murele, coacăzele, agrișele și josta.

Aici am putea include și fructele de pădure, cum ar fi afinele sau merișoarele.

Majoritatea fructelor de pădure sunt pretențioase la cultivare și, în același timp, destul de rezistente.

Fructele pot fi utilizate în multe moduri, iar copiii le adoră. De aceea găsim câțiva tufiși de coacăze, câțiva căpșuni sau zmeur în aproape fiecare grădină.

În ciuda pretențiilor lor relativ reduse, acești arbuști au nevoie ocazional de îngrijirea noastră.

Dacă le oferim tot ce au nevoie, ne putem bucura de o recoltă mult mai mare.

Căpșunul

Căpșunile se numără printre cele mai iubite fructe. Au un gust excelent proaspete, în deserturi sau ca gem. Sunt relativ ușor de cultivat, însă necesită o cantitate considerabilă de nutrienți.

Căpșunile pot fi împărțite în de pădure și de grădină. Căpșunile de grădină le distingem apoi în remontante unice, la care fructele se coc o singură dată pe an într-un interval de aproximativ trei săptămâni, remontante perpetue, ale căror fructe le recoltăm de două ori pe an, și lunare, care produc continuu fructe mici, cu gust foarte pronunțat.

Alegeți o locație complet însorită și caldă. Patul pentru căpșuni ar trebui să fie bine fertilizat, ideal este să fertilizați mai degrabă pentru cultura anterioară, după care abia anul următor plantăm căpșunile.

Deoarece căpșunii sunt atât de pretențioși la nutriție, cu siguranță nu subestimați fertilizarea regulată - aceasta vă va asigura o înflorire și o recoltă bogată. Sunt potrivite îngrășămintele pentru căpșuni sau fructe de pădure, deoarece conțin mult azot și alte elemente de care solul este sărăcit de căpșuni.

Căpșunii epuizează rapid solul, de aceea sunt cultivați comercial de obicei doar în culturi de doi ani. Nici în grădină nu depășiți termenul de trei sau patru ani - atât plantele, cât și solul se epuizează atât de mult încât recolta ulterioară este săracă și apoi durează mult să aducem solul înapoi într-o stare bună.

Poate fi utilă cultivarea căpșunilor pe material textil netesut sau folie închisă la culoare.


Cultura ideală pentru cultivare după căpșuni sunt plantele leguminoase, care datorită simbiozei lor cu bacteriile nodulare vor îmbogăți solul cu azotul atât de necesar.

Datorită culorii închise, solul se încălzește mai repede, se usucă mai puțin și împiedică și unii dăunători. Nici frunzele, nici fructele nu stau direct pe pământ, ceea ce le protejează de mucegai și pata bacteriană.

Murul

Murii produc rodnic și bogat. Cine este deranjat de spini poate găsi și soiuri fără spini, care excelează prin fructe mari și dulci. Însă suportă mai greu înghețurile puternice. Dacă sunteți interesat de efectele curative și tonifiante ale acestui fruct, le veți găsi în acest articol.

Murului îi convine o locație însorită cu sol humifer cu reacție slab acidă sau neutră. Putem ajuta adăugând compost sau gunoi de grajd, reacția o ajustăm prin varuri sau adăugare de turbă.

Plantăm în toamnă, într-o groapă de aproximativ jumătate de metru adâncime. Murul necesită suport.

Nu este pretențios la udare, dar în caz de secetă prelungită o va aprecia, mai ales în timpul creșterii fructelor. Fertilizăm cu îngrășământ pentru fructe mici.

Murul necesită tăiere regulată. La soiurile obișnuite îndepărtăm în toamnă lăstarii care au fructificat. La soiurile remontante (care fructifică de două ori pe an - vara și toamna) tăiem în toamnă doar partea lăstarului de sub zona unde au fost fructele.

Primăvara, lăstarul se ramifică și fructifică din nou. Apoi îl îndepărtăm.

Coacăzul

Coacăzele sunt plante recunoscătoare și rezistente. Fructele lor se folosesc pentru prepararea deserturilor, vinurilor de fructe, sucurilor și gemurilor.

Distingem trei tipuri de coacăz: roșu și alb (uneori și roz), care au rezultat din încrucișarea acelorași specii, și coacăzul negru, care este o specie separată încă de la început.

Înainte de achiziționarea coacăzului trebuie să decidem ce tip dorim să cultivăm - cele roșii, albe și roz sunt picant acide, cele negre mai dulci.

Coacăzul alb nu va fi ciuguit de păsări, deoarece boabele albe nu le atrag. De asemenea, trebuie să alegem forma coacăzului - se cultivă ca arbuști sau copăcei mici. Formele pe tulpină arată mai bine și se recoltează ușor, cele arbustive însă rod puțin mai abundent.

La plantare putem îmbogăți solul prin adăugare de compost, gunoi de grajd sau un îngrășământ complex cu eliberare treptată.

Prin plantarea a cel puțin doi arbuști de coacăz negru, de preferință fiecare de alt soi, veți îmbunătăți polenizarea lor. Astfel recolta va fi mai bogată.


Înainte de plantare înmuiem rădăcinile plantelor o zi sau cel puțin câteva ore în apă (nu complet rece). Înrădăcinarea o putem sprijini prin aplicarea unui stimulator de înrădăcinare, funcționează de asemenea excelent adăugarea de lignohumat în apa în care înmuiem răsadurile.

Plantăm coacăzele la cel puțin un metru distanță între ele, întotdeauna ceva mai adânc decât au crescut în pepinierie. La soiurile roșii, roz și albe cu aproximativ 5 - 10 cm mai adânc, coacăzele negre doar cu aproximativ 2 cm mai adânc.

Lăsați doar aproximativ 5 lăstari cei mai puternici, restul îndepărtați-i și pe cei rămași scurtați-i la jumătate sau până la o treime din lungimea lor inițială.

Îngrijirea ulterioară constă în fertilizarea regulată, în principal cu îngrășăminte pentru fructe de pădure, tăiere și mulcire. În anul următor plantării, scurtăm toate lăstarii cu aproximativ o treime, astfel coacăzul se va ramifica.

Tăiem foarte devreme, înainte de sfârșitul iernii, deoarece coacăzul înmugurește devreme. La următoarele tăieri, îndepărtăm toți lăstarii de patru ani, respectiv mai vechi (dacă ne-au scăpat în anii precedenți).

Coroana cultivarilor în formă de arbust ar trebui să fie regulată și neîndesată, la soiurile arbustive avem grijă de formarea lăstarilor tineri fructiferi. Coacăzul are nevoie de multă lumină solară, prin urmare ar trebui să avem grijă de luminarea plantației și să reglăm îndesirea acesteia.

O măsură foarte eficientă pentru o recoltă bună este mulcirea regulată cu compost sau gunoi de grajd - conform cercetărilor, acest lucru crește fertilitatea arbustilor cu cel puțin 60%.

Agrișul

La agriș putem alege, la fel ca la coacăz, din soiuri arbustive și în formă de arbust. Arborii pot fi întreținuți și recoltați cu ușurință, dar au o durabilitate ceva mai redusă și necesită suport.

Cei arbustivi sunt mai predispuși la boli fungice. Agrișii sunt autofertili, astfel vă este suficientă o singură plantă pentru recoltă.

Pentru agriș alegem amplasamente mai degrabă în umbră ușoară, deoarece fructele sunt predispuse la arsuri solare. Solul ar trebui să fie neutru sau slab acid cu suficiente nutrienți.

Din nou, acesta poate fi modificat prin calcarizare, adăugare de turbă sau compost și îngrășăminte. Îngrășămintele sunt indicate cele organominerale, pentru fructe de pădure. În general însă, agrișul este nepretențios.

Fructele se formează cel mai bine pe lăstarii de unu până la doi ani. Prin urmare, merită să efectuăm la agriș tăiere regulată la începutul primăverii. La soiurile în formă de arbust efectuăm în anul următor plantării tăierea tuturor lăstarilor la 2-3 ochi.

În anul următor selectăm 4 sau 5 din cei mai puternici lăstari, pe aceștia îi scurtăm la 2/3 sau jumătate, restul îl înlăturăm. La următoarele tăieri îndepărtăm ramurile care îndesesc prea mult coroana și scurtăm lăstarii la aproximativ 8 ochi.

Agrișul arbustiv la începutul primăverii după plantare îl scurtăm la doi până la trei muguri. Îndepărtăm complet lăstarii slabi. În anul următor selectăm cinci sau șase din cei mai puternici lăstari care cresc vertical, pe aceștia îi scurtăm cu o treime și restul îl înlăturăm.

Mai târziu îndepărtăm toți lăstarii slabi și neroduitori, pe ceilalți îi scurtăm întotdeauna ușor, inclusiv lăstarii laterali. Menținem numărul de ramuri de bază la opt până la douăsprezece.

Josta

Josta este un hibrid extrem de rezistent dintre agriș și coacăz negru. Fructele arată ca niște boabe foarte mari de coacăz negru, însă gustul este undeva între acesta și agriș. Fructele se coc treptat, le puteți recolta pe parcursul a aproximativ o lună.

La fel ca părinții săi, josta poate fi cultivată fie sub formă de arbust, fie sub formă de arbore. Este o plantă cu creștere destul de viguroasă, necesitând o distanță de aproximativ doi metri între exemplare.

Va crește aproape oriunde, nefiind deloc pretențioasă în ceea ce privește solul sau clima. Recolta cea mai mare o dă în zonele cu sol profund, cu humus, care nu se usucă.

Un mare avantaj al jostei este rezistența sa la toate bolile. Acest arbust nu suferă practic de nimic, nici măcar păsările nu-i vor mânca fructele.

Josta fructifică deja pe lăstarii de un an, dar ramurile își mențin fertilitatea mai mulți ani. Este ideal să mențineți aproximativ 8-12 ramuri fertile, atât la forma de arbust, cât și la cea de arbore.

O recoltă bogată vă este garantată de îngrijirea corectă și îngrășămintele de calitate. Oferiți plantelor dumneavoastră ce este mai bun, cumpărați din magazinul nostru online!

A scris Eliška Kadlecová

Avem nevoie de acordul dumneavoastră pentru a folosi cookie-uri, astfel încât să vă putem arăta, printre altele, informații legate de interesele dumneavoastră.