Cum să cultivi sfecla roșie acasă: semănat și recoltare

Sfecla de casă va face să le placă chiar și celor mai înrăiți opozanți ai acestei legume foarte sănătoase...

Sfecla roșie este considerată una dintre cele mai sănătoase legume. Este bogată în vitamine, minerale și antioxidanți care susțin sănătatea inimii, îmbunătățesc digestia și cresc energia. Mulți oameni însă evită sfecla din cauza gustului său pământos specific. Dar există o soluție simplă - sfecla cultivată acasă are un gust mult mai dulce și mai plăcut decât cea din magazin.

De ce să cultivați sfecla acasă?

Cultivarea propriei sfecle aduce mai multe avantaje:

Gust superior - sfecla proaspătă din grădina proprie este mai dulce și mai suculentă
Fără chimicale - știți exact ce folosiți pentru cultivare
Valoare nutritivă maximă - legumele proaspete conțin mai multe vitamine
Economie - o singură achiziție de semințe vă asigură recolta pe tot sezonul
Satisfacție - bucuria de a cultiva propria hrană

Cum să cultivați sfecla cu succes

Sfecla este o legumă nepretenționasă care se potrivește și începătorilor în grădinărit:

Alegerea locației și solului

Sfecla preferă locuri însorite cu sol bogat în humus. Solul ar trebui să fie afânat, permeabil și cu pH neutru până ușor alcalin (6,5-7,5). Evitați solurile prea grele și argiloase în care rădăcinile se pot deforma.

Semănatul

Sfecla poate fi semănată direct în grădină de la începutul lunii aprilie până la mijlocul lunii iulie. Pentru recoltă timpurie, puteți presemăna în martie în ghivece. Semănați semințele la o adâncime de 2-3 cm cu un spațiu de 5-10 cm între ele. După răsărire, subțiați plantele astfel încât să rămână la o distanță de 10-15 cm.

Îngrijire

Sfecla are nevoie de umiditate constantă, mai ales în perioada de creștere activă. Udați regulat, dar evitați excesul de apă. Plivirea regulată și afânarea solului sunt importante pentru o creștere sănătoasă. O hrănire moderată cu îngrășăminte organice sau universale va susține dezvoltarea.

Recoltare și depozitare

Sfecla este gata de recoltat după aproximativ 10-12 săptămâni de la semănat, când rădăcinile au atins dimensiunea dorită (de obicei 5-8 cm în diametru). Scoateți-le cu grijă din sol, îndepărtați frunzele (lăsând 2-3 cm din tulpină) și depozitați într-un loc răcoros și întunecos.

Sfaturi pentru pregătirea sfeclei

Pentru ca și cei mai mari sceptici să aprecieze sfecla, încercați aceste metode de preparare:

Coapte în cuptor - fierbeți ușor și apoi coaceți cu ulei de măsline și ierburi
Carpaccio de sfeclă - tăiați felia subțire sfecla crudă și combinați cu brânză de capră și nuci
Smoothie - amestecați cu fructe dulci precum merele sau portocalele
Chips de sfeclă - tăiați felii subțiri și coaceți până devin crocante
Salată cu sfeclă - combinați cu hrean, iaurt și mărar

Produse recomandate pentru cultivarea sfeclei

Pentru cea mai bună recoltă de sfeclă, vă recomandăm:

Semințe de calitate de soiuri dovedite potrivite pentru clima locală
Compost sau humus pentru îmbogățirea solului
Îngrășăminte organice pentru nutriție echilibrată
Instrumente de grădinărit pentru îngrijirea ușoară a patului

Cu puțină grijă și răbdare, veți cultiva sfeclă delicioasă care va schimba opinia chiar și a celor mai înrăiți opozanți ai acestei legume sănătoase. Încercați cultivarea acasă și descoperiți diferența!

Pe scurt: Sfecla roșie se seamănă direct în grădină din aprilie până la mijlocul lui iulie, la 2–3 cm adâncime, în rânduri la 30–40 cm. Preferă un loc însorit și sol afânat cu pH 6,5–7,5, iar după răsărire plantele se răresc. Se recoltează după aproximativ 10–12 săptămâni, când rădăcinile au 5–8 cm în diametru.

pH-ul solului	6,5–7,5
Adâncimea de semănat	2–3 cm
Distanța între rânduri	30–40 cm
Rărirea plantelor	la 8–15 cm
Recoltare	după 10–12 săptămâni, rădăcini de 5–8 cm
Soiul Burpee's golden	recoltare la aprox. 4 luni de la semănat

În grădini se cultivă pentru consum două specii de sfeclă - sfecla roșie (lat. Beta vulgaris var. vulgaris) și sfecla de salată (lat. Beta vulgaris var. conditiva). Ambele specii de sfeclă aparțin familiei amarantacee (lat. Amaranthaceae). Sfecla este cultivată în principal pentru rădăcinile sale bulboase, care se formează sub pământ. Nu trebuie aruncată nici partea aeriană - frunzele, deoarece pot fi preparate ca spanacul. Sfecla roșie provine din zona Mediteranei. În prezent este cultivată cu plăcere în Europa, Asia și America de Nord. Istoria sfeclei roșii este foarte lungă, primele înregistrări despre utilizarea sa au aproximativ 3000 de ani. Sfecla roșie era cultivată abundent și în Roma antică, unde era sursă de hrană și totodată remediu pentru multe afecțiuni. Efectele sale benefice nu s-au pierdut nici astăzi. Cultivați și dvs. sfeclă roșie de casă în grădina proprie!

În următorul articol veți citi despre cele mai frecvent cultivate soiuri de sfeclă roșie și de salată, veți afla cum se cultivă sfecla. Nu doar femeile vor fi interesate de așa-numitul "mineral al frumuseții" conținut în sfecla roșie. Nu va lipsi nici mențiunea despre alte efecte benefice ale sfeclei asupra organismului și câteva sfaturi dovedite pentru prepararea sfeclei roșii.

Cu ce soiuri de sfeclă ne întâlnim?

Cele mai frecvent cultivate sfecle au rădăcini bulboase de culoare roșie, cu excepția sfeclei de salată soiul Burpee's golden, care are rădăcina bulboasă de culoare galbenă (aurie). Burpee's golden este un soi semi-timpuriu de sfeclă de salată, care poate fi cultivat fără probleme pe întreg teritoriul României. Cele mai mari randamente sunt obținute în zonele cu cantități uniforme de precipitații. Recoltarea rădăcinilor bulboase rotunde de culoare galbenă este posibilă la aproximativ 4 luni de la semănat.

La prima vedere obișnuită, dar foarte interesantă după tăiere este sfecla de salată soiul Chioggia. Rădăcinile bulboase ale acestei sfecle sunt rotunde, coaja este roșie, ceea ce este tipic pentru sfeclă. Particularitatea constă în pulpa interioară, deoarece după tăierea rădăcinii bulboase sunt vizibile dungi pronunțate care amintesc de inelele copacilor. Dungile roșu-albe vor atrage atenția fiecărui consumator. Este vorba despre un soi foarte timpuriu de sfeclă de salată.

Un soi foarte productiv, semi-tardiv de sfeclă de salată este "Bona". Rădăcinile bulboase sunt rotunde, de culoare roșie. Dimensiunea lor depinde de condițiile de cultivare și uniformitatea aportului de apă în perioada de dezvoltare a rădăcinilor bulboase. Poate fi cultivată în toate zonele țării noastre. Avantajul este rezistența la boli.

Un soi timpuriu de sfeclă roșie de salată este "Kahira". Această sfeclă formează mai puține frunze, ceea ce însă nu are nicio influență asupra rădăcinilor bulboase, care sunt eliptice transversal înguste. Coaja superioară este de culoare roșie, puțin suberizată. Pulpa este de culoare purpurie închisă, fără dungi vizibile.

Sfecla roșie poate avea și formă cilindrică

Prin forma sa bulbiformă, soiul de sfeclă de masă "Alexis" se diferențiază de celelalte soiuri, având o formă cilindrică. Culoarea bulbului este tipică - roșie. În condiții favorabile, bulbii pot atinge o dimensiune de 21 - 26 cm. Alexis este un soi tardiv de sfeclă de masă.

Puteți cultiva și alte soiuri de sfeclă, de exemplu Egypt, Červená koule, Detroit, Monorubra, Renova...

Cultivarea sfeclei în grădina dumneavoastră

Cultivarea sfeclei nu este deloc complicată. Poate fi semănată fără probleme direct în strat de la jumătatea lunii aprilie până în iunie, în funcție de soiul specific. Prin semănatul târziu veți obține bulbi mai mici, care sunt mai gustoși și se pretează mai degrabă la consum direct. Sfecla roșie prosperă în aproape toate tipurile de sol, crescând slab doar în solurile prea acide și pietroase. Sfecla este o plantă de trata a doua, nu preferă solul proaspăt îngrășat. Apreciază mai mult locațiile unde în sezonul trecut s-au cultivat, de exemplu, cartofi. Semințele de sfeclă se seamănă în rânduri distanțate la aproximativ 30 - 40 cm. Plantele tinere trebuie rărite pentru răsărire la o distanță de aproximativ 8 - 10 cm. Dacă se neglijează răritul, bulbii nu ar avea suficient spațiu pentru dezvoltare și ar fi mici și deformați.

Pe parcursul sezonului trebuie să aveți grijă de sfeclă, să plivați rândurile și să le săpați regulat. Sfecla necesită apă în special în perioada de germinare și în perioada de formare a bulbilor. Udatul depinde de vreme. În cazul secetei este necesar să udați regulat, în perioadele mai ploioase sfecla se descurcă cu aportul natural de apă din precipitații.

Nu îngrășați sfecla cu îngrășăminte organice, preferați îngrășămintele NPK cu microelemente

Sfecla poate fi susținută în creștere prin fertilizare suplimentară. Îngrășămintele organice sunt neadecvate în acest scop, deoarece ar duce la acumularea de nitrați în bulbul de sfeclă. Cantitatea suficientă de nutrienți în timpul vegetației este mai bine să fie completată prin fertilizare continuă cu îngrășăminte complexe NPK cu microelemente - de preferință cu bor. Exemplarele de sfeclă corect hrănite sunt mai puțin susceptibile la atacul bolilor și dăunătorilor. În ciuda tuturor eforturilor, sfecla poate fi atacată de exemplu de Pegomya hyoscyami, afidele. Din boli, sfecla suferă cel mai frecvent de pătarea frunzelor.

"Mineralul frumuseții" din sfeclă

Sfecla roșie este o sursă bogată de siliciu, care este denumit "mineralul frumuseții". Siliciul este extrem de important pentru organismul uman pentru formarea și rezistența țesuturilor conjunctive și a oaselor, susține elasticitatea și sănătatea generală a vaselor de sânge. Efectele benefice ale siliciului sunt dovedite și asupra pielii, care datorită lui dobândește elasticitate și aspect tineresc. Prin consumul de sfeclă roșie se întăresc părul și unghiile. Sfecla roșie este considerată pe bună dreptate un factor de încetinire a îmbătrânirii, deoarece siliciul susține regenerarea generală a organismului.

Nu doar siliciul se găsește în tuberculi de sfeclă roșie

Acidul folic este o altă substanță foarte valoroasă conținută în sfecla roșie. Acidul folic este indispensabil pentru fertilitatea femeilor, pentru o inimă sănătoasă și, de fapt, pentru întreg sistemul cardiovascular. În sfecla roșie, pe lângă siliciu și acid folic, se găsesc și potasiu, fier, magneziu, zinc, calciu, iod și cupru. Tuberculii de sfeclă roșie sunt o sursă de vitamine C, E și betacaroten. Pentru organismul uman este benefic și conținutul de fibre, care ajută la procesele de digestie, susține producerea sucurilor digestive și îmbunătățește funcționarea vezicii biliare și detoxifierea ficatului. Efectele benefice ale sfeclei roșii au fost demonstrate și în timpul convalescenței după borelioză și encefalită transmisă de căpușe. Femeile apreciază sfecla roșie în cazul problemelor menstruale și de menopauză. Numeroase studii au demonstrat că sfecla roșie acționează împotriva antocianilor, care cauzează proliferarea canceroasă. Se recomandă consumul crescut de sfeclă roșie în timpul tratamentului și în perioada de convalescență în cazul bolilor oncologice.

Sfecla roșie se numără printre cele mai bune surse naturale de siliciu - "mineralul frumuseții"

Modalități de preparare a sfeclei roșii

Sfecla roșie poate fi consumată în stare crudă, când poate fi adăugată rasă sau tăiată în felii subțiri în salate de legume verzi. Tuberculii de sfeclă roșie pot fi murați și apoi folosiți ca garnitură la mâncăruri. Este cunoscută și cura terapeutică cu suc de sfeclă. Sfecla roșie poate fi combinată cu alte tipuri de legume și fructe, astfel încât și cel mai mare opponent al acestei "legume a tinereții veșnice" își va găsi modalitatea preferată de preparare. Excelentă este și sfecla coptă sau salata de sfeclă roșie.