Nu mergeți în pădure, cultivați ciuperci acasă

Pe scurt: Ciupercile lemnicole, precum pleurotus, shiitake sau Agrocybe aegerita, pot fi cultivate acasă pe paie sau pe bușteni de lemn. Paiele sterilizate se inoculează la aproximativ 30 °C și sunt colonizate în 3–4 săptămâni la 20–25 °C. Buștenii de foioase cu diametrul de minimum 15 cm sunt colonizați de miceliu în 2–4 luni.

Deși există mulți culegători de ciuperci care le adună pentru plăcere și cea mai mare bucurie le face o hribă găsită în pădure pe o perniță de mușchi, există și mulți care apreciază ciupercile din propria producție. În loc să meargă în pădure, pur și simplu coboară în pivniță sau ies în grădină. Cel mai frecvent se cultivă acasă ciupercile champignon sau unele dintre așa-numitele ciuperci lemnicole. În acest grup se numără, de exemplu, Agrocybe aegerita (lat. Agrocybe aegerita), ciuperca Shiitake cunoscută mai degrabă sub numele de Shiitake (lat. Lentinus edodes). Populară este ciuperca de soc sau urechea lui Iuda (lat. Auricularia auricula). Printre ciupercile lemnicole se numără și Pholiota nameko (lat. Pholiota nameko) și Kuehneromyces mutabilis (lat. Kuehneromyces mutabilis). Cea mai cunoscută și cel mai frecvent cultivată ciupercă lemnicolă este pleurotul (lat. Pleurotus).

• Agrocybe aegerita (lat. Agrocybe aegerita) provine din zona mediteraneană. Carpofoarele sale ajung la un diametru de aproximativ 5 – 15 cm, carpofoarele cresc în smocuri. Carpofor (pălărie) are culoare maro, picior are culoare albă. Agrocybe aegerita poate fi cultivată pe bușteni de lemn sau pe ramuri. Funcționează bine și rumegușul de foioase sau baloturile de paie. Miceliul de Agrocybe aegerita poate fructifica până la 5 ani.

• Shiitake (lat. Lentinus edodes) se cultivă cel mai frecvent pe substrat lemnos. Fructifică în trei valuri, al patrulea fiind deja foarte slab. Ciuperca Shiitake provine din Asia de Sud-Est, popularitatea i-a fost adusă de utilizarea frecventă în bucătăria japoneză și chineză. Carpofor Shiitake are culoare maro deschis, pălăria ajunge la o dimensiune de 1 – 10 cm în diametru.

• Urechea lui Iuda – ciuperca de soc (lat. Auricularia auricula) este o ciupercă foarte interesantă din punct de vedere vizual. Are o formă de cornet, de cupă sau de scoică. Carpofor se simte la atingere ca și cum ar fi de cauciuc sau gelatinoasă, în condiții umede sunt lipicioase. Culoarea carpoforului este maro-roșcată, partea inferioară este mai deschisă. Așa cum sugerează chiar numele, acestei ciuperci îi place cel mai mult lemnul de soc negru (poate fi viu sau mort).

• Ciuperca nameko (lat. Pholiota nameko) este originară din Asia de Sud-Est, fiind cultivată pe scară largă în China, Vietnam și Japonia. Carpoforul acestui ciuperci are o culoare maro, iar suprafața pălăriilor tinere este adesea acoperită cu un strat de mucilaj. Deși pare ciudat, acest mucilaj este exact ceea ce conferă preparatelor îmbogățite cu ciuperca nameko gustul lor caracteristic și culoarea gălbuie. Ciuperca nameko se cultivă cel mai frecvent pe substrat din lemn.

• Pleurotus (lat. Pleurotus) există în mai multe specii. Cele mai cunoscute sunt pleurotus ostreatus (lat. Pleurotus ostreatus), pleurotus de stejar (lat. Pleurotus dryinus), pleurotus roz (lat. Pleurotus djamour) și pleurotus royal / eryngii (lat. Pleurotus eryngii). Carpoforii pleurotus au o formă de cupă, care în special la pleurotus ostreatus amintește de cochilia unei stridii. Pleurotus crește în ciorchini. Poate fi cultivat atât pe substrat din lemn, cât și pe substrat din paie.

Cultivarea ciupercilor lemnicole pe paie

Cultivarea ciupercilor lemnicole pe paie nu este deloc complicată. Baza o reprezintă paie de calitate, de preferință tăiate scurt, de secară, orz sau grâu, care au fost depozitate într-un mediu uscat. Paiele nu trebuie să fie mucegăite, putrezite sau proaspăt recoltate, pentru a evita contaminarea cu mucegai și eșecul ulterior al cultivării. Chiar și paiele de calitate este recomandabil să fie sterilizate înainte de inoculare. Acest lucru se face cu ajutorul apei fierbinți în care se scufundă paiele. În practică, sterilizarea arată cel mai adesea astfel: paiele se așează într-un sac mare și rezistent și se toarnă apă fierbinte peste ele. Apa trebuie să fie suficientă pentru a acoperi și stratul superior de paie. Paiele se lasă în baia de apă aproximativ o oră, apoi se taie colțurile inferioare ale sacului pentru ca apa să se scurgă. Pentru o sterilizare perfectă a paielelor, turnarea cu apă fierbinte se repetă încă o dată. După sterilizare, balotul de paie se lasă să se răcească la o temperatură de aproximativ 30 °C. În acest moment, paiele sunt pregătite pentru inocularea cu una dintre ciupercile lemnicole. Substratul de inoculare sau țăruși speciali se introduc în sacul cu paie astfel încât în sac să existe alternativ un strat de paie și un strat subțire de substrat special. Țărușii se plasează atât pe conturul sacului, cât și în interiorul paielelor. Apoi, sacul se leagă și se plasează într-un loc cu temperatura între 20 – 25 °C. La această temperatură, substratul va fi colonizat în aproximativ 3 – 4 săptămâni (depinde întotdeauna de specia specifică de ciupercă). Când conținutul sacului este bine colonizat (complet alb), se taie mai multe găuri pe conturul sacului. Sacul cu paie se mută apoi într-un loc mai răcoros și luminos. Din găurile pregătite vor începe curând să crească corpurile de fructificare, timpul concret depinzând întotdeauna de temperatură și de specia de ciupercă cultivată. Viteza de creștere a ciupercilor poate fi astfel ușor corectată – într-un loc mai răcoros, corpurile de fructificare cresc mai lent. Ciupercile pot fi cultivate pe paie până când paiele se înmoaie și încep să se descompună, apoi este necesar să se înceapă o nouă cultură de ciuperci.

Cultivarea ciupercilor pe lemn

Pentru cultivarea ciupercilor lemnicole este potrivit lemnul de la arbori foioși, buștenii de conifere sunt nepotriviți. Cel mai frecvent se folosesc bușteni proaspăt tăiați (max. cu 1-2 luni înainte) de plop, arin, salcie; buștenii de stejar și fag rezistă foarte mult timp. Din foioase, probabil doar lemnul de măr și de nuc nu s-au dovedit potrivite. Buștenii potriviți ar trebui să atingă un diametru minim de 15 cm și o lungime între 30 – 40 cm.

Cultivarea ciupercilor lemnicole pe lemn se desfășoară în patru faze:

• pregătirea lemnului potrivit (buștean)
• inocularea cu miceliu
• colonizarea bușteanului cu miceliu
• formarea corpurilor de fructificare.

Prima fază, de care depinde în mare parte succesul cultivării ciupercilor lemnicole, este selectarea și pregătirea lemnului potrivit. Alegeți un buștean care corespunde criteriilor menționate mai sus. Nu îndepărtați scoarța de pe bușteni. Ciupercile lemnicole pot fi cultivate pe suprafețele de tăiere sau în găuri individuale (tăieturi). Tăieturile în bușteni se fac cel mai bine cu ferăstrăul cu lanț. Tăieturile se fac până la 1/3 din lungime, alternativ pe ambele părți. Găurile se găuresc pe circumferința bușteanului, diametrul potrivit este de 12 – 15 mm. Urmează a doua fază, la fel de importantă – inocularea. Inocularea în tăieturi se face astfel: pe fundul sacului se pune o scândurică curată (de preferință sterilizată termic). Pe aceasta se toarnă miceliul de ciuperci, pe care se așează bușteanul pregătit cu suprafața tăiată. Miceliul se toarnă și pe suprafața superioară de tăiere și totul se acoperă din nou cu o scândurică. Este indicat să prindeți scândurile de buștean cu un cui pentru a se lipi mai bine. În găuri se împinge miceliul cât mai mult posibil și apoi se acoperă cu ceară de altoit sau parafină. După inoculare, sacul cu bușteanul se leagă pentru a nu se usca miceliul. În a treia fază de cultivare, buștenii inoculați se depozitează într-un loc cu temperatura de aproximativ 20 °C. Vara este posibil să plasați buștenii într-un loc umbrit afară. Mai mulți bușteni se pregătesc în același mod, pot fi lăsați să colonizeze împreună, de exemplu, într-o groapă săpată sau înveliți în folie. Lemnul colonizează aproximativ 2 – 4 luni, lemnul tare chiar mai mult. Ultimul pas către succes este scoaterea bușteanului din sac și darea impulsului pentru formarea corpurilor de fructificare. Formarea corpurilor de fructificare se inițiază prin îngroparea bușteanului în pământ în raport de 2/3 în sol și 1/3 deasupra suprafeței. Buștenii se îngropă într-un loc umbrit, unde nu este o pânză freatică înaltă. În apă, miceliul moare rapid și întreaga recoltă este pierdută. Dacă întregul proces a decurs cu succes, corpurile de fructificare vor începe să se formeze în curând. Buștenii pregătiți fructifică de obicei primăvara și toamna. Pe lemn moale, corpurile de fructificare cresc aproximativ 3 sezoane, pe lemn tare corpurile de fructificare pot crește chiar 5 - 6 ani.

Ciupercile lemnicole pot fi cultivate și din substraturi speciale pregătite. Avantajul acestor substraturi este simplitatea pregătirii, dezavantajul fiind perioada relativ scurtă de fructificare a ciupercilor.