Isop - plantă aromatică modernă și decorativă

Pe scurt: Isopul (Hyssopus officinalis) este un semiarbust peren, veșnic verde, înalt de 45-120 cm, cu flori albastre din iunie până în septembrie. Se seamănă în răsadniță în martie-aprilie, iar puieții se plantează la 45 cm distanță. Preferă locuri însorite și soluri calcaroase, bine drenate. Frunzele și vârfurile înflorite se usucă la maximum 35 °C.

Isopul medicinal (lat. Hyssopus officinalis) este în primul rând o plantă medicinală și abia apoi o condiment. În trecut era folosit pentru tratarea leproșilor, precum și în cazul tusei și bolilor căilor respiratorii. Are un gust și aromă condimentată. În țările arabe, din planta de isop se prepară băutura șerbet.

Originea sa este în Mediterana de Est și Asia Centrală, unde crește liber în natură pe terenuri dărâmate, stânci calcaroase, stepe și în șanțuri. Isopul medicinal este destinat cultivării în grădina de plante aromatice, în perioada înfloririi este foarte decorativ, de exemplu, pe stâncării sau în rabatele de plante perene, chiar putem crea din el un gard viu. Pentru cultivarea gardului viu îl plantăm la distanță de 20 cm, îl tăiem și modelăm regulat pentru a se ramifica frumos. Putem să îl cultivăm și în ghiveci.

Câteva curiozități despre isop

Isopul este cunoscut din trecut ca plantă de biserică. Era folosit pentru purificarea bisericilor și pentru curățirea bolnavilor de lepră. Este pomenit în Biblie în psalmul 51: "Curățește-mă cu isop și voi fi curat." Este menționat și în Noul Testament, unde lui Iisus înainte de moarte i-au pus pe buze un burete înmuiat în vin acru și oțet, înfipt pe o trestie de isop. Cu toate acestea, există îndoieli dacă în mențiunile din Biblie era vorba despre isopul cunoscut astăzi sau mai degrabă despre o specie de salvie sau oregano. Mai târziu, oamenii de știință au descoperit că pe frunzele de isop s-au găsit urme de mucegai care produce penicilină, care acționa ca protecție pentru leproși.

În secolul I, din isop se producea vinul hyssopites, pe care savantul roman Pliniu l-a descris în lucrarea sa. În antichitate, grecii îl foloseau pentru purificarea locurilor sacre. În lucrarea sa îl menționează și medicul grec Hippocrate, care recomanda folosirea lui în caz de tuse și inflamații ale bronhiilor. În Europa, isopul a fost adus de călugării benedictini și îl foloseau pentru a da gust lichiorurilor. Este menționat și de Mattioli în herbariul său: "Este o plantă de grădină, are o serie de ramuri și crengi cu lungimea de un bot și jumătate, crescând de jos până sus cu frunze frumoase, verzi, alungite și dure, cu miros plăcut, gust piperat și ușor amar."

În gospodării, oamenii îl atârnau în snopi mici în casă pentru ca locuința lor să fie protejată de hoți și spirite rele. Ca plantă sacră, isopul a fost folosit și pentru sfințirea Abației Westminster.

Numele latin isop provine din cuvântul grecesc hyssopos, care în traducere înseamnă plantă sfântă. Folosim numele lui popular izop, izopek, ižop, hysos, rădăcină iburică, vízop, planta ultimei ajutoare, isop de mănăstire sau hyzop. În Cehia îl cunoaștem sub numele de isop medicinal.

Înființăm o grădină de plante aromatice..

Isopul medicinal (lat. Hyssopus officinalis) este un semiarbust peren, veșnic verde, care crește până la înălțimea de 45 - 120 cm. Îl clasificăm în familia Lamiaceae (lat. Laminaceae). Întreaga plantă are un miros plăcut.

Isopul preferă locații însorite, protejate de vânt și soluri calcaroase, ușoare, bine drenate. Nu îi plac solurile excesiv de umede, așa că drenajul bun este extrem de important.

Îl cultivăm din semințe, pe care le semănăm în răsadniță, ideal în cursul lunilor martie - aprilie. Puieții tineri de isop cu trei frunze adevărate îi plantăm în grădină la o distanță de 45 cm între plante, în cursul lunilor mai - iunie. Direct în grădină putem semăna semințele de isop în perioada aprilie - iulie. Este recomandabil să îl cultivăm în apropierea verzei, deoarece îi respinge dăunătorii, cum ar fi fluturele verzei. Are efecte benefice și asupra viței de vie, care datorită isopului produce mai bogat.

Isopul are tulpina verde pătrată, care se ramifică spre vârf. Pe ea sunt acoperite de flori albastru intens care formează spice. Florile isopului pot fi observate din iunie până în septembrie. Formează fructe triunghiulare brun-roșcate - nucule.

Recoltăm frunzișul și florile (vârfurile înflorite) ale isopului chiar înainte de înflorire, tăieturile ar trebui să aibă aproximativ 30 cm. Frunzele verde închis le recoltăm după necesitate. Îl tăiem prima dată primăvara și apoi după înflorire. La a doua recoltă, cele mai valoroase sunt lăstarii noi. Amestecul recoltat poate fi uscat, întotdeauna la o temperatură maximă de 35°C. Amestecul se usucă foarte încet. Îl depozităm în recipiente bine închise și la loc întunecat.

Isopul tratează plămânii și ajută la tuse

Isopul medicinal are efect antiseptic și de aceea îl folosim la inflamații ale gâtului, la catarul bronșic, boli cronice ale bronhiilor, pneumonie și ameliorează tusea. Ajută la digestia dificilă, stimulează apetitul și stabilizează tensiunea arterială. Trebuie să fim însă precauți în timpul oricărei diete, deoarece la consumul de isop mâncăm de două ori mai mult decât am mânca în mod normal!

Isopul acționează similar cu salvia în cazul transpirațiilor nocturne și bolnăvicioase. Îl adăugăm și în comprese pentru escare și diferite tipuri de răni. Îl putem folosi pentru tratarea înțepăturilor de insecte. Are efect tonifiant asupra sănătății vârstnicilor și acționează și ca laxativ ușor. Nu este însă destinat femeilor gravide și celor care alăptează.

Isopul conține ulei esențial (care se compune din pinen, camfen, pinocamfen), tanini, glicozide flavonice, hesperidină, diospin, hisopin și alte substanțe. Frunzele proaspete conțin în 100 de grame până la 170 de grame de vitamina C!

• Preparăm din el ceai, pe care îl pregătim din 1-2 lingurite de cafea de frunze proaspete sau uscate, pe care le turnăm 250 ml de apă clocotită. Lăsăm să se infuzeze 10 minute și apoi strecurăm ceaiul. Bem proaspăt, chiar și de 3 ori pe zi.

Pentru fluidificarea mucusului și susținerea expectorației, putem prepara din isop un sirop de isop. Adăugăm 30g de flori de isop în 250ml de apă clocotită și fierbem jumătate de minut. Lăsăm amestecul astfel preparat să macereze timp de 4 ore, apoi îl strecoară și adăugăm 500g de miere. Fierbem amestecul la foc mic până când capătă consistența unui sirop. Siropul de isop se păstrează la frigider într-un recipient bine închis și întunecat.

Frunzele și florile de isop pot face parte din amestecuri aromate, precum și din buchete proaspete și uscate.

Cu isop în bucătărie

• Isopul are o aromă picantă și un gust ușor amărui. Folosim isopul la prepararea supelor, sosurilor, leguminoaselor, mâncărurilor grase de porc, vânatului, mielului, precum și a peștelui. Face parte din diverse amestecuri de condimente. Este un condiment caracteristic bucătăriei franceze, unde se condimentează în special sosuri și salate de legume. Este aromat, de aceea îl folosim în cantități mici, în cantitate maximă de 1 linguriță de cafea per persoană.

• Isopul este o plantă meliferă nobilă și un condiment foarte aromat. Este o plantă perenă potrivită pentru cultivare în grădini și în ghivece. Îl cultivăm din semințe în seră sau din semănare directă în strat. Înflorește cu flori frumoase albastru-violete, de aceea este foarte asemănător cu cimbrișorul de grădină.

• Proprietățile sale medicinale le folosim pentru tratarea afecțiunilor căilor respiratorii, în caz de tuse, astm și în catarele căilor respiratorii și inflamațiile aparatului urinar. În Japonia, oamenii de știință au descoperit că ar trebui să acționeze pozitiv și în cazul bolilor tumorale. În bucătărie, folosim isopul pentru a condimenta roșii și castraveți proaspeți, putem condimenta brânza de vaci sau putem pregăti unt cu ierburi aromatice. Face parte din licorurile pe bază de plante.