Cimbru proaspăt - piperul bucătăriei

Cimbrul de grădină (lat. Satureja hortensis) este una dintre cele mai vechi plante aromatice și condimente, având un gust și o aromă caracteristice. O putem utiliza în bucătărie în locul piperul, fiind potrivită și pentru persoanele care nu pot consuma piper din motive de sănătate.

Inițial, cimbrul provine din estul Mediteranei, unde crește și în sălbăticie. În latitudinile noastre geografice, îl cultivăm în grădina de plante aromatice sau în ghiveci, la fel ca alte condimente, de exemplu busuiocul.

Oamenii cunoșteau cimbrul încă din antichitate. Romanii îl foloseau ca și condiment și îl adăugau în oțeturile din plante aromatice sau în sosuri. Cimbrul este menționat de poetul roman Virgilius, care îl descrie ca o plantă aromatică destinată cultivării în apropierea stupilor de albine. În zonele din Europa Centrală a fost adus pe parcursul secolului al IX-lea de către călugări. Mai târziu, cimbrul este menționat ca plantă medicinală și condiment în cărțile de plante din secolul al XVI-lea. În secolul XX a devenit un condiment caracteristic pentru fripturile în sos de smântână.

Printre denumirile populare folosite se numără satorka, șubra, číbr, planta de fasole sau tříbí. În Cehia folosim denumirea cimbrul de grădină.

Cultivarea cimbrului

Cimbrul de grădină (în latină Satureja hortensis) este o plantă anuală care atinge o înălțime de 15-30 cm. Este remarcabil de asemănător cu plantele de cimbru sau isop. Aparține familiei Lamiaceae (lat. Lamiaceae). Preferă un loc însorit și protejat, cu sol permeabil bogat în humus. Are o tulpină ramificată de tip arbustiv, care este aspru păroasă și se lignifică în timp. Din aceasta cresc frunze mici, îngust lanceolate, liniare.

Cimbrul înflorește cu flori albe mici cu o nuanță deschisă, de obicei în cursul lunilor iulie până în septembrie. Formează fructe pe care le numim nucule.

Cultivăm planta de cimbru de grădină din semințe, pe care le plantăm în răsadniță, ideal în cursul lunilor martie-aprilie. Plantăm semințele superficial, la o adâncime de 2-3 cm și le acoperim doar cu un strat foarte subțire de pământ. Semințele de cimbru germină la lumina zilei în aproximativ 2 săptămâni. În regiunile mai calde plantăm semințele de cimbru direct în grădină în cursul lunilor aprilie - iulie, la o distanță reciprocă de 25-35 cm. Plantei nu îi deranjează lipsa de umiditate, pentru ea sunt mai importante căldura și lumina. Pe parcursul perioadei de vegetație menținem grădina fără buruieni.

Utilizarea cimbrului

Recoltăm părțile aeriene ale cimbrului la începutul înfloririi, de mai multe ori pe an (de la iunie până în septembrie), cu ajutorul secerii, la aproximativ 3-5 cm deasupra solului, cel mai bine dimineața în jurul orei 8:00. Sau doar frunzele, în mod continuu, pentru a condimenta preparatele.

Prima recoltare o efectuăm în iulie, a doua în august sau după necesitate. Amestecul recoltat îl uscăm rapid fără întoarcere la o temperatură de maximum 35°C. Părțile aeriene de cimbru bine uscate pierd până la 75% din greutatea inițială, păstrează culoarea originală și le depozităm în recipiente închise, care le protejează de lumină și umiditate. Semințele de cimbru le recoltăm când fructele încep să se înnegrească sau să cadă.

Efectele terapeutice ale plantei

Cimbrușorul de grădină conține 0,3 - 2% ulei volatil, p-cimol, tujonă, cineol, terpilen, cariofillen, borneol, mircen, tanini, mucilaj, rășină, substanțe minerale și altele. Întreaga plantă miroase plăcut.

Cimbrușorul stimulează pofta de mâncare, elimină flatulența, distruge paraziții intestinali, tratează melancolia și calmează isteria. Cimbrușorul acționează astfel ca diuretic, antibacterian, ca anthelmintic (împotriva paraziților intestinali) și spasmolitic. Relaxează mușchii netezi și astfel facilitează expectorarea, provoacă de asemenea excitare. Efectele sale pot fi utilizate și în tratarea rănilor, a diverselor afecțiuni cutanate, precum și în cazul aftelor și ciupercilor (de ex. Candida albicans).

Pe locurile înțepate de insecte aplicăm frunze proaspete de cimbru zdrobite. Planta de cimbru o administrăm separat, dar și împreună cu alte plante. Pentru tratarea tensiunii arteriale ridicate pregătim un amestec de cimbru, flori de păducel și părți aeriene de roiniță. Nu se recomandă utilizarea sa pentru femeile gravide și care alăptează.

• Pregătim ceai din părțile aeriene de cimbru astfel: 2 lingurițe de amestec le turnăm cu 250ml de apă clocotită și lăsăm să se infuzeze 10 minute. Apoi strecurăm ceaiul și îl consumăm de 2-3 ori pe zi. Ceaiul de cimbru îl consumăm maximum 2-3 luni.

Părțile aeriene înflorite de cimbru pot fi folosite pentru producerea de săculețe parfumate, pe care le plasăm în dulapuri pentru a respinge insectele (de ex. puricii), dar în special moliile.

Cimbrușorul este piperul din bucătărie

Cimbrușorul este folosit ca și condiment, uneori înlocuiește piperul clasic. Are un gust și o aromă puternic condimentată, picantă. Cu el putem condimenta preparate din leguminoase, cartofi, varză și carne și ciuperci. Este un condiment caracteristic la prepararea vânatului, a supelor albe cu smântână, a salatei de roșii și a maioneză sau untului cu plante aromatice.

Îl adăugăm în mâncare la sfârșitul fierberii, cele mai potrivite sunt frunzele întregi, nemăruntite, altfel cimbrușorul are gust amar! Cimbrușorul poate fi combinat cu ardei roșu, coriandru și semințe de muștar. La utilizarea sa trebuie să avem grijă să nu adăugăm prea mult în mâncare, alimentul ar deveni amar. Face parte din cunoscutul amestec de condimente bulgăresc čubrica.