Salvie: plantă aromatică și ornamentală pentru grădină

Pe scurt: Salvia officinalis este un semiarbust veșnic verde de 30–80 cm care preferă locuri însorite și sol ușor, uscat și bine drenat. Se seamănă în martie–aprilie la 2–3 cm adâncime, iar răsadurile se mută în grădină în mai–iunie, la 60 cm distanță. Frunzele se recoltează înainte de înflorire și se usucă la maximum 40 °C.

Salvie (lat. Salvia officinalis) este o condiment util în bucătărie, dar și o plantă medicinală. Deși originară din zona Mediteranei, la noi este parte din grădinile de plante aromatice și de pe pervazul ferestrei. O adăugăm ca condiment în diverse preparate din carne, salate și supe. Este unul dintre ingredientele diverselor amestecuri de condimente și caracterizează bucătăria sudului Europei.

În medicina tradițională, salvia era utilizată pentru prepararea de decocturi, care se foloseau în caz de angină, inflamații ale gâtului și pentru spălarea rănilor. În același timp, oamenii o plantau pe morminte ca semn de respect și amintire a celui decedat. În antichitate, salvia era pentru romani o plantă sacră, care trebuia culesă cu un anumit ritual. Persoana carecula planta trebuia să sacrifice vin și pâine înainte de recoltare și abia apoi, desculță și îmbrăcată într-o tunică albă, se putea apropia de planta de salvie. Conform prescripțiilor romane, la culesul propriu-zis nu se puteau folosi obiecte metalice. Grecii antici cunoșteau efectele ei terapeutice, pe care le utilizau în principal pentru afecțiuni diareice și pentru eliminarea infertilității la femei. Medicul grec Dioscoride descrie efectul diuretic al salviei, precum și capacitatea sa de a stimula menstruația, de a vindeca rănile și de a opri sângerarea.

În China, comercianții olandezi schimbau un coș de salvie pe 3 coșuri de ceai chinezesc, atât de prețios era amestecul de salvie. În timpul Evului Mediu, conform scrierilor istorice descoperite, salvia trebuia să le asigure oamenilor nemurirea. De aceea, mai târziu, în multe țări, salvia a devenit simbol al longevității. Suveranul Carol cel Mare a ordonat prin decretul său cultivarea salviei în grădinile sale. Cunoscuta plantolog Hildegarda de Bingen descrie în lucrarea sa Physik salvia ca fiind caldă și uscătoare "crește din căldura soarelui mai mult decât din umezeala pământului. Și este utilă împotriva sucurilor bolnave, pentru că le usucă.

Din secolul al XVI-lea, frunzele de salvie erau folosite în locul periuței de dinți și treptat și în scopuri cosmetice.

Patria salviei este zona Mediteranei, unde și astăzi crește în sălbăticie în natură. Este răspândită în Macedonia, Dalmația, iar printre furnizorii importanți de salvie se numără Italia, Grecia și Franța. Sunt cunoscute denumiri populare ale salviei precum babí ucho, šariatka, Pika, šalfia, rapaňa, šariatka și kadidalník. În limba română o cunoaștem sub numele de salvie. Numele latin al salviei este derivat din cuvântul Salvare, pe care îl traducem ca cuvântul a vindeca.

Cum cultivăm salvia pe pervaz?

Salvie (lat. Salvia officinalis) este un semiarbust veșnic verde și crește până la o înălțime de aproximativ 30 - 80 cm. Crește dens la nivelul solului pentru a-și menține suficientă apă în perioadele uscate. O clasificăm în familia Lamiaceae (lat. Lamiaceae).

Planta de salvie are o tulpină patrulateră acoperită cu fire fine, pe care cresc frunze cenușiu-verzui opuse. Frunzele au o formă ovală alungită, cu nervuri proeminente pe partea inferioară. Frunzele tinere sunt cenușii-pâsloase, iar cele mai vechi sunt verzi. Planta de salvie preferă locuri însorite și un sol nisipos-argilos ușor, uscat și bine drenat. Evităm cultivarea salviei în locuri umede și reci!

Frunzele îngălbenite ale salviei simbolizează faptul că rădăcinile plantei au nevoie de mai mult spațiu. Salviem tăiem salvie în mod regulat, pe cât posibil, pentru a-și menține aspectul de arbust. Cultivăm salvie din semințe, pe care le plantăm ideal în seră în perioada martie-aprilie, la o adâncime de 2-3 cm și le acoperim cu un strat subțire de pământ. Semințele de salvie germinează în 15-20 de zile. Plantele tinere cu o dimensiune de aproximativ 10 cm și 3-4 frunze le transplantăm în grădină în perioada mai-iunie, la o distanță de 60 cm una de alta. În timpul perioadei de vegetație, prașilăm planta și îndepărtăm buruienile.

Salvie înflorește cu flori mari albastru-violete în număr de 6-12 flori, care se află în vârful tulpinii. Fructul său este format din 4 nucule. Întreaga plantă de salvie miroase plăcut și are un gust pișcător.

Recoltăm frunzele de salvie imediat înainte de înflorire, când muguri florali se deschid. Prima recoltă o facem în iunie sau începutul lui iulie, a doua în august sau septembrie. Recoltarea o efectuăm dimineața în timpul vremii uscate, iar lăstarii recoltați nu trebuie să fie mai groși de 5 mm. Amestecul recoltat îl uscăm foarte încet la o temperatură maximă de 40°C. Uscarea amestecului durează de obicei 8-10 zile. Frunzele uscate au o culoare verde deschis, gust și aromă condimentată.

Curiozitate: Efecte halucinogene au frunzele unei alte specii, Salvia divinorum, nu cele ale salviei medicinale.

Salvie vindecă mucoasele și susține digestia

Salvie medicinală conține ulei esențial (1-2,5%), saponine, catehină, amare, glicozide, substanțe rășinoase, acid fumaric și oleanoic, caroten, vitamina C, aminoacizi, pentoze, ceară și alte substanțe.

Planta de salvie are efecte antivirale, antibacteriene și astringente. O folosim în principal pentru inflamații ale mucoaselor cavității bucale, nazofaringelui, pentru catarul bronșic, astm, slăbiciune cardiacă, diabet, dar și pentru dureri de cap. Salvie susține digestia. Are efecte antiinflamatorii în cazul bolilor acute și cronice precum diareea, gastrita, colita, inflamația căilor biliare, pentru calculii renali. Femeile ar trebui să folosească salvie pentru menstruație neregulată, menopauză și pentru susținerea elasticității uterului. În același timp, scade nivelul zahărului din sânge, motiv pentru care diabeticii o folosesc adesea ca ceai.

• Ceaiul de salvie se prepară turnând 250 ml de apă clocotită peste 2 linguriţe de amestec, lăsăm să se infuzeze 10 minute şi apoi strecurăm amestecul. În cazul problemelor digestive, bem ceai preparat din salvie înainte de masă de 3 ori pe zi. Pentru susţinerea tratamentului în caz de inflamaţii ale gâtului şi nazofaringelui, se recomandă clătirea gurii cu acest ceai. Ceaiul preparat din salvie ajută şi în caz de transpiraţii nocturne, nervozitate şi efort intens la locul de muncă. Nu se recomandă consumul de salvie mai mult de o lună.

Salvia nu lipseşte nici din bucătărie

Frunzele de salvie oficinală le folosim în bucătărie pentru a condimenta carnea de porc, miel şi raţă, face parte din umpluturi pentru păsări, cârnaţi, unt şi brânză. O putem folosi pentru a condimenta cartofii copţi, roşiile înăbuşite, supa de ceapă şi alte preparate. Florile de salvie le putem adăuga în salate. Are un gust picant, iute şi în sudul Europei este condimentul cel mai folosit. Datorită gustului şi aromei sale, face parte din diverse amestecuri de condimente. În combinaţie cu rozmarinul, salvia oficinală conferă un gust interesant preparatelor.

Salvia oficinală (lat. Salvia officinalis) este un semiarbust care creşte aproape de sol, pentru a-şi reţine cât mai multă umiditate. Iubeşte soarele, căldura şi solul uşor. Înfloreşte de la începutul lunii iulie cu flori frumoase albastru-violet. Culegem frunzele ei înainte de înflorire, în cursul unei zile calde şi însorite, în timpul dimineţii. Recoltarea o facem după necesitate, dar minimum de 2 ori pe an. Ca şi condiment, adăugăm salvia în cantităţi mici la preparate grase, de obicei din carne. O putem adăuga şi în aluat, similar cu anasonul.