Ierburi aromatice pentru umbră: 4 plante și cultivare

Majoritatea plantelor aromatice iubesc soarele direct, dar există și unele care apreciază umbra parțială.

Pe scurt: Puține plante aromatice suportă umbra. Cea mai potrivită pentru semiumbră este hasmațuchiul (Anthriscus cerefolium) – la soare își pierde culoarea și gustul și înflorește prea repede, iar de la semănat la recoltă trece circa 6 săptămâni. În locuri parțial umbrite reușesc și leușteanul, valeriana medicinală și leuzea carthamoides.

Hasmațuchi – semănat	Din martie, dacă temperaturile nocturne nu scad sub 7 °C; semănare repetată la fiecare 14 zile
Hasmațuchi – distanțe și recoltă	Rânduri la 10 cm, rărire la 25 cm; maturitate în circa 6 săptămâni; înălțime 50 – 70 cm
Leuștean	Semănat martie – aprilie sau august – septembrie, adâncime 3 cm, rânduri min. 60 cm, rărire la 15 cm; înălțime până la 2 m
Valeriana medicinală	Semănat toamna sau la sfârșitul verii, germinare în 3 – 4 săptămâni, distanță 50 x 30 cm; înălțime 50 – 150 cm; înflorire în iulie și august
Leuzea carthamoides	Semănat la 5 – 6 °C (martie – aprilie), 2 – 4 semințe la 3 – 4 cm adâncime; rizomul se recoltează toamna, în al treilea an

Majoritatea plantelor aromatice iubesc locurile însorite, protejate de vânt. Există însă și astfel de plante care preferă penumbra sau cărora șederea în penumbră nu le deranjează prea mult. O plantă aromatică, în mod special potrivită pentru penumbră, este hereștreul. Locul pe jumătate umbrit nu deranjează nici leușteanul, valeriana oficinală și parșul (rădăcina de maral).

Hereștreul (semănat)

Hereștreul (lat. Anthriscus cerefolium) este o plantă bienală care aparține familiei plantelor umbellifer (lat. Apiaceae). Numele alternativ este cerfeuille. Numele popular este "stokláska". Hereștreul ajunge la o înălțime de aproximativ 50 - 70 cm. Frunzele sale sunt verde deschis, pennate. Floarea este o umbelă cu flori albe. Planta seamănă cu ruda sa, pătrunjelul. Aroma este ușor anason, asemănătoare lămâiței sau piper. Gustul hereștrului este picant-dulceag, amintind de pătrunjel.

Cultivarea hereștrului

Hereștreul este nepretențios la cultivare, poate fi cultivat și în apartament. Crește în jardiniere pe balcon și, desigur, în grădină, unde se dezvoltă cel mai bine. Cultivați hereștreul semănat într-un loc pe jumătate umbrit, deoarece la soare își pierde culoarea și gustul tipic. La soare, în plus, înflorește foarte repede, astfel încât perioada de utilizare s-ar scurta semnificativ. În apartament, este mai potrivit să cultivați hereștreul mai degrabă la fereastra de nord sau est. Hereștreului îi place solul ușor și permeabil, dar în același timp trebuie udat suficient. Puteți asigura hereștre proaspăt semănat pe tot parcursul sezonului prin semănare progresivă la fiecare 14 zile. Prima semănare o puteți efectua în aer liber chiar din martie, dacă temperaturile nocturne nu vor scădea sub 7 °C. În condiții protejate puteți semăna aproape oricând. În grădină semănați hereștreul în rânduri distanțate la aproximativ 10 cm. Răsadurile crescute subțiați-le la aproximativ 25 cm. Hereștreul nu suportă transplantarea frecventă. După transplantare are tendința de a înflori imediat. Udați regulat semănătura și plantulele răsărite, deoarece altfel ar înflori din nou repede. Fertilizarea nu este recomandată. Tăiați regulat plantele adulte pentru a nu se înălța și pentru a crește mereu frunze noi. Hereștreul semănat se maturizează în aproximativ 6 săptămâni.

Utilizarea herinei și efectele sale vindecătoare

Herinea este adesea utilizată în bucătărie. Are o lungă tradiție în bucătăria franceză și italiană. Herinea, împreună cu pătrunjel, arpagic și tarhon, formează amestecul de ierburi franceze numit "fines herbes". Pentru consum direct se folosesc frunzele tinere proaspete, care au cea mai puternică aromă. Frunzele se culeg înainte ca herinea să înflorească. Prin uscare se pierde aroma tipică, prin urmare congelarea este metoda mai potrivită de conservare. Herinea se adaugă în supe de legume, salată de cartofi și salată de legume. Se potrivește la tipurile delicate de carne și la pește. Frunzele de herină sunt folosite ca decorație pentru preparate. Pentru ca herinea să nu-și piardă aroma, se adaugă doar în preparatele gata făcute. Herinea are un conținut ridicat de vitamina C. Decoct din frunze susține digestia, ajută la problemele stomacale, este potrivit și pentru diete. Tampoanele de vată înmuiate în decoct ameliorează ochii obosiți. Herinea ajută la scăderea tensiunii arteriale ridicate.

Curiozitate: Herinea a fost în trecut o plantă preferată în post, tradițional se consuma în Joia Verde.

Leuștean

Leușteanul (lat. Levisticum officinale) este de asemenea o plantă din familia Apiaceae (Apiaceae). Leușteanul poate crește până la o înălțime de 2 m în condiții bune de cultivare. Leușteanul este o plantă foarte aromatică cu un rizom gros și ramificat și rădăcini lungi. Frunzele sunt cu cozi lungi, pennate de 2-3 ori. Florile sunt în umbele. Petalele individuale sunt de culoare verde până la galben-verzui.

Cultivarea leușteanului

Semințele de leuștean se seamănă în două perioade, fie devreme primăvara - în martie și aprilie, fie la sfârșitul verii în august și septembrie, în zonele mai calde puteți semăna până la sfârșitul lui octombrie. La semănat nu uitați că leușteanul este o plantă viguroasă, prin urmare semănați-l în rânduri distanțate la minimum 60 cm unul de celălalt. Semănați semințele la o adâncime de aproximativ 3 cm. Leușteanul germinează lent, fiți răbdători. Odată ce plantele au aproximativ 10 cm, efectuați rărirea la o distanță de aproximativ 15 cm. Eventual puteți transplanta leușteanul în această perioadă pe locul definitiv. De obicei veți reuși să cultivați mult mai multe răsaduri decât aveți nevoie, prin urmare puteți dărui cunoscuților dumneavoastră. Leușteanul se descurcă bine în solul obișnuit de grădină, cel mai bine cu suficiente nutrienți care susțin creșterea. Nu se va descurca în soluri grele și umede. Leușteanul nu este pretențios la udare, udați-l doar în caz de secetă prelungită. Un loc potrivit este unul însorit sau semi-umbrit. Dacă este posibil, nu plantați leușteanul pe un loc după alte plante Apiaceae (morcov, pătrunjel, țelină, mărar sau coriandru), prevenind astfel răspândirea bolilor plantelor din familia Apiaceae. Leușteanul crește pe același loc timp de mai mulți ani.

Efecte curative și utilizarea leușteanului

Leușteanul medicinal își găsește aplicarea atât în bucătărie, cât și în medicina populară. În bucătărie, frunzele de leuștean se consumă atât crude, cât și gătite termic. Frunzele de leuștean sunt foarte aromatice, de aceea este suficient să adăugați doar o cantitate mică în preparate. Se potrivește cel mai bine în supe de cartofi și supe de legume. Puteți să aromați cu leuștean sosuri și carne la abur. Leușteanul are multe efecte benefice. Stimulează apetitul, îmbunătățește digestia și combate balonarea. Influențează pozitiv funcția vezicii biliare, dizolvă pietrele biliare și renale. Infuzia din semințe de leuștean se administrează ca lichior pentru stomac. Din frunze (proaspete sau uscate) se prepară ceai care ameliorează guta și reumatismul. Leușteanul are un efect puternic diuretic.

Leușteanul nu este potrivit pentru consum excesiv pe termen lung!!! Ar trebui să îl evite complet persoanele cu afecțiuni renale severe și femeile gravide sau care alăptează.

Curiozitate: Leușteanul este adesea numit "maggi verde" datorită aromei sale puternice.

Valeriana medicinală

Valeriana medicinală (lat. Valeriana officinalis) este o plantă din familia valerianaceelor (Valerianaceae). Valeriana medicinală este cunoscută și sub multe denumiri alternative. Cele mai utilizate sunt baldrian, certicus, rădăcină de pisică sau odolen. Valeriana medicinală este o plantă perenă, care atinge o înălțime de 50 - 150 cm. Tulpina este dreaptă și goală, suprafața are o structură striată. Frunzele sunt opuse, imparipenat. Florile au o culoare albă sau roșiatică. Florile sunt dispuse în inflorescențe plate, umbeliforme. Fructul este o nucă mică, monospermatică, plată, cu puf. Florile miros plăcut la început, dar ulterior degajă un miros neplăcut. Valeriana medicinală înflorește în iulie și august.

Curiozitate: Mirosul caracteristic al valerianei atrage puternic și excită pisicile, motiv pentru care este uneori numită "rădăcină de pisică"

Cultivarea valerianei medicinale

Valeriana poate fi cultivată în exterior sau în jardiniere pe balcon. Totuși, întotdeauna îi va conveni mai bine un amplasament mai umed, la semiumbră. Semințele de valeriana medicinală se seamănă toamna sau la sfârșitul verii în sol ușor și humos, cu suficient calciu. Semințele vor germina în aproximativ 3 - 4 săptămâni. Distanța de semănare recomandată este de aproximativ 50 x 30 cm. Udați regulat plantele răsărite. Fertilizarea nu este necesară, este mai potrivită schimbarea amplasamentului la fiecare doi ani aproximativ. Astfel planta va avea întotdeauna suficiente nutriente necesare.

Efectele curative ale valerianei

Valeriana nu acționează doar asupra pisicilor, ci și asupra oamenilor. Infuzia din rădăcina uscată se consumă pentru efectele sale calmante, acționează împotriva insomniei și a durerilor de cap. Adesea se utilizează și tinctura de valeriană. Este destinată în principal tratamentului durerilor convulsive asociate cu leșinuri, crampelor gastrice și balonării. Ceaiul de valeriană poate ajuta la diminuarea anxietății din fața examenelor. Anterior, valeriana era folosită și împotriva febrei.

Atenție: Efectele calmante ale valerianei sunt destul de puternice, de aceea nu o consumați înainte de a conduce un vehicul sau înainte de alte activități care necesită atenție sporită!!!

Leuzea carthamoides

Leuzea carthamoides (lat. Rhaponticum carthamoides) aparține familiei plantelor asteracee (lat. Asteraceae). Alte denumiri sinonime pentru leuzea carthamoides sunt leuzea saflorată, rhaponticum și leuzea. Cel mai utilizat este însă rădăcina maral. Originea leuzea este sudul Siberiei, de aceea suportă fără probleme condițiile noastre climatice. Leuzea ajunge la o înălțime de aproximativ 1 metru. Rizomul este mai lemnos, dispus orizontal. Din el cresc multe rădăcini mai subțiri și elastice. Din rizom cresc mai multe tulpini neramificate și pubescente. Frunzele se micșorează treptat spre vârf. Florile sunt roz-violete cu corolă pentamerică.

Cultivarea leuzea carthamoides

Cultivarea leuzea nu este deloc complicată, este foarte rezistentă. Semințele se plantează în sol argilos-nisipos cu conținut moderat de humus și substanțe nutritive. Puteți semăna direct în grădină când temperaturile ajung la 5-6 °C, adică în cursul lunilor martie și aprilie. Într-o groapă plantați 2-4 semințe la o adâncime de aproximativ 3-4 cm. Este posibilă și semănarea de toamnă la sfârșitul lunii septembrie. Până la iarnă, leuzea reușește să dezvolte 8-12 frunze adevărate și apoi trece fără probleme peste perioada de iarnă. Puteți pregăti răsaduri de leuzea și în seră, accelerând astfel creșterea acesteia. Leuzea preferă umiditate suficientă. Se dezvoltă bine în locații însorite și parțial umbrite. Pe parcursul sezonului, afânați regulat solul în jurul leuzea și înlăturați buruienile din zona sa pentru a nu-i prelua substanțele nutritive.

Utilizarea levisteanului siberian și efectele sale curative

Din levisteanul siberian se folosește cel mai des rizomul cu rădăcinile, care se macerează în alcool. Se recoltează toamna în al treilea an de cultivare, moment în care bulgărele de rădăcini este deja suficient de mare. Se recoltează și partea aeriană înflorită. Levisteanul siberian ajută la întărirea imunității, îmbunătățește adaptarea la stress. Levisteanul siberian este foarte stimulator, ceea ce se folosește în special în perioada de convalescență după boli grave precum cancerul, boli tumorale, mononucleoză sau borelioză. Levisteanul siberian acționează ușor anabolic asupra creșterii masei musculare, influențează favorabil sistemul nervos central. Levisteanul siberian este un supliment alimentar potrivit pentru persoanele care trebuie să se concentreze, să învețe sau pur și simplu să-și îmbunătățească memoria. Consumul de decoct din levistean siberian scade nivelul zahărului și al colesterolului din sânge. Levisteanul siberian acționează ca afrodiziac.

Curiozitate: Denumirea "rădăcină de maral" a fost atribuită levisteanului siberian de către coloniștii ruși din Altai, deoarece au văzut cum cerbii marali săpau toamna și iarna cu copitele rădăcinile acestei plante și le mâncau cu mare poftă.

Există puține plante aromatice potrivite pentru cultivare în locuri umbrite, dar se găsesc unele care preferă locurile umbrite sau cel puțin nu le deranjează umbra. În semiumbră plantați Kerblík, Leuștean, Valeriana officinalis și Levistean siberian.