Orez din propria ghiveci

Pe scurt: Orezul se poate cultiva și acasă, în ghiveci adânc de minim 20-25 cm fără orificii de drenaj, cu apa menținută la 5-10 cm deasupra solului. Are nevoie de 20-35 °C, sol argilos cu pH 5,5-7,0 și 6-8 ore de soare direct. Recolta vine după 3-6 luni.

Orezul cultivat (lat. Oryza sativa) aparține familiei gramineelor (lat. Poaceae). Orezul este o cereală monocotiledonată anuală, cultivată aproape pe toate continentele. Pe lângă Asia, locul său de origine, se cultivă în Africa, America, Australia și în Europa. Mai mult de jumătate din producția europeană de orez provine din Italia. În plus, orezul este cultivat în Europa pe coasta de est a Spaniei, în Portugalia, în sudul Franței, în Grecia, Bulgaria și în România. În Asia, orezul reprezintă până la 90% din producția vegetală în unele regiuni. Nici acest lucru nu este suficient însă pentru locul întâi între cereale, cea mai răspândită în lume rămâne grâul. Orezul deține totuși un prim loc, și anume primul loc în producția de boabe. În unele regiuni se recoltează două până la trei recolte pe an. Cei mai mari producători de orez sunt China, India, Indonezia, Bangladesh și Vietnam. Doar aproximativ 6% din această producție este comercializată ulterior. Cei mai mari exportatori sunt Thailanda, Vietnam și SUA. Cel mai mare importator este, dimpotrivă, Indonezia.

Nu se cultivă doar o singură specie de orez, botanistii disting peste 20 de specii de orez, iar cultivarele ameliorate există în zeci de mii. Cel mai frecvent se cultivă orezul cultivat (lat. Oryza sativa) și orezul african (lat. Oryza glaberrima). Orezul cultivat s-a dezvoltat probabil din orezul sălbatic (lat. Oryza fatua), care este cel mai răspândit în zona râului Gange din India. Orezul african (lat. Oryza glaberrima) se cultivă în special în bazinul râului african Niger. Orezul face parte dintre cele mai vechi plante cultivate, dovezile despre cultivarea sa provin încă din anii din jurul anului 5000 î.Hr.

Orezul este cunoscut de aproape toată lumea, dar cine știe cum arată planta de orez cultivat?

Orezul cultivat este o cereală anuală, deasă, care ajunge la o înălțime de aproximativ 100-150 cm. Pe tulpinile goale cresc, în dispunere alternată, frunze lungi de aproximativ 60 cm și late de 2 cm. Tulpina este împărțită prin noduri și, la fel ca frunzele, are culoare verde, care se schimbă în galben la maturare. Frunza în sine este formată din teacă, ligulă, urechiușe și limbul. Teaca înconjoară mai întâi tulpina de orez și la o anumită distanță se separă de aceasta și formează limbul frunzei. La locul de separare se găsesc urechiușe păroase. Aceste urechiușe cad în fazele ulterioare de dezvoltare. La locul de separare se află și o ligulă albă, membranoasă, lungă de aproximativ 1-1,5 cm. Ultima parte a frunzei este limbul îngust și lung. Inflorescența formează o paniculă ramificată lungă de aproximativ 20-30 cm. Paniculele sunt formate din flori individuale. Fiecare floare are un pistil cu două stigmate și șase stamine, ceea ce o diferențiază de celelalte cereale, deoarece acestea au doar trei stamine. Fructul este o cariopsă, adică un bob comprimate lateral, strâns învelit în glumă și glumelă.

Beneficiile și utilizarea orezului

Pe lângă faptul că orezul este unul dintre alimentele cele mai frecvente pe mesele oamenilor din întreaga lume, are și utilizări medicinale. Este folosit în special în tratarea tulburărilor digestive, reglează diareea ușoară și constipația. Ca prevenție împotriva cancerului de colon, se recomandă consumul de tărâțe de orez. Orezul este consumat și în diverse diete, fiind considerat un element principal al nutriției raționale. Boabele de orez se utilizează fie decorticat, fie nedecorticat, sau se macină pentru a obține făină de orez. Boabele de orez conțin aproximativ 8-12% proteine, 2,4% grăsimi, 68-72% carbohidrați, 10% fibre și 4-5% substanțe minerale. Din vitamine, cele mai prezente sunt vitaminele din grupul B (B1, B2 și B3).

Știați că? Poate ați văzut deja o imagine sau un film în care călugări budiști creează un model circular (mandala). Pentru crearea acestor mandale se folosește cel mai frecvent chiar orezul...

Cultivarea orezului acasă, inspirați-vă...

Particularitatea orezului este că inițial creștea pe teren uscat și abia prin mutație a devenit o plantă semi-acvatică. Astăzi, orezul cultivat se cultivă predominant pe câmpuri irigate. La cultivarea în apă, culturile de orez sunt menținute permanent sau cea mai mare parte a perioadei de vegetație la o anumită înălțime sub apă. Câmpurile sunt special pregătite în acest scop. Pe ele sunt create canale speciale de irigare și diguri. Amenajarea unui astfel de câmp specializat este foarte costisitoare, motiv pentru care orezul se cultivă în monocultură (nu se alternează cu alte culturi). Cultivarea orezului pe același teren este posibilă datorită metodei meticuloase de cultivare. Solul este fertilizat regulat cu îngrășăminte organice, buruienile și plantele bolnave sunt îndepărtate la timp. În câmpurile pregătite, orezul se seamănă direct în sol sau se plantează răsaduri crescute. În Vietnam, plantarea răsadurilor este mai răspândită, ceea ce permite obținerea mai multor recolte pe parcursul anului. Precultivarea răsadurilor reduce perioada de vegetație. Răsadurile se cultivă pe paturi speciale, ajungând la dimensiunea optimă în 30-40 de zile. Pentru 1 ha de câmp trebuie plantate 300-400 de mii de răsaduri. Răsadurile se plantează în grupuri de minimum trei bucăți într-un singur loc. Răsadurile se plantează manual în majoritatea țărilor, mașinile de plantat fiind folosite în Japonia și Coreea. Plantele se plantează la o adâncime de 3-5 cm, planta trebuind să fie scufundată în apă cel puțin pe jumătate.

Orezul este foarte pretențios în ceea ce privește cantitatea de apă, orice lipsă poate cauza perturbări grave în creșterea și dezvoltarea culturii. La fel cum orezul se plantează manual, în majoritatea zonelor se recoltează și manual în momentul așa-numitei maturități galbene (ceroase). La recoltarea manuală se minimizează deteriorarea mecanică și riscul de scuturare a boabelor. Tulpinile plantelor cosite se leagă în snopi mici, care în unele zone sunt lăsate în orezăriile inundate, în altele sunt scoase imediat pe mal pentru a se usca. Treieratul se face de asemenea în mare parte manual, uneori se folosește și o treierătoare staționară. După treier, boabele de orez se usucă până la umiditatea de depozitare. În Vietnam puteți observa orez care se usucă chiar și pe marginile drumurilor. Un fapt interesant este că orezăriile inundate sunt utilizate în unele zone din Vietnam și pentru creșterea peștilor și a păsărilor acvatice. Aici este evidentă o mare ingeniozitate și gândire strategică - peștii se hrănesc cu plancton acvatic și larve de țânțari, astfel încât practic elimină purtătorii de malarie și, în plus, oxigenează apa. Păsările acvatice se ocupă de curățenia deasupra suprafeței apei - îndepărtează algele și buruienile mici din cultură. Pe diguri există suficientă apă pe tot parcursul sezonului, astfel încât este un loc potrivit pentru cultivarea bananilor, litchi sau citrice.

Cultivarea orezului în condițiile noastre

Deși orezul nu se numără printre plantele cele mai ușor de cultivat, poate fi crescut, și aceasta chiar și fără o orezărie inundată în grădină. Semănați orezul la temperatura obișnuită a camerei pe suprafața substratului de turbă, pe care îl mențineți mereu suficient de umed. Semințele ar trebui să germineze în 14 zile. Udați suficient plantulele tinere. A doua opțiune este cultivarea orezului prin metoda acvatică. Orezul crește în apă stagnantă, îi place soarele plin, aerul cald și apa caldă. Respectarea acestor condiții este piatra de temelie a succesului. Cultivați orezul prin această metodă într-o găleată sau în alt recipient potrivit. Pe fundul recipientului turnați substrat și udați astfel încât apa să ajungă la aproximativ 2 cm deasupra nivelului solului. Luați semințele și turnați-le în orezăria dumneavoastră, boabele se vor scufunda, semănându-se astfel în substrat. Semințele ar trebui să înceapă să germineze curând. Mențineți plantulele tinere mereu în apă.