Fenicul neprețios îmbunătățește digestia

Fenicul comun (lat. Foeniculum vulgare) este cunoscut din timpuri străvechi datorită aromei sale nobile și efectelor sale terapeutice. Încă din Evul Mediu, călugării îl considerau atât legumă, cât și condiment. A devenit parte componentă a salatelor, supelor, sosurilor, preparatelor din pește și chiar a lichiorurilor.

Cum a fost cu feniculul

Feniculul era foarte prețuit deja pentru romani, făcea parte din mâncarea pregătită pentru gladiatori, deoarece credeau că le va spori forța și curajul. Romanii îl consumau regulat pentru menținerea sănătății. Femeile credeau că, cu ajutorul lui, previn obezitatea. Mențiunea despre fenicul o găsim și în lucrarea antică a lui Dioscoride, care scrie că se folosea pentru stimularea producției de lapte matern, pentru probleme menstruale și pentru tratarea afecțiunilor sistemului urinar. Mai târziu, anglosaxonii l-au inclus printre cele 9 plante pe care le venerau pentru puterea lor în lupta împotriva răului. Feniculul a fost descris în lucrarea sa de către Strabu, care spune: "este bun pentru ochi, când sunt afectați de o umbră înșelătoare, iar semințele sale, băute cu lapte de capră, eliberează așa-numita flatulență a stomacului și stimulează dizolvarea digestiei încetinite, înfundate mult timp." Cunoscuta Hildegarda de Bingen numără planta feniculului printre plantele sale preferate. Potrivit ei, feniculul îi bucură pe oameni, oferă o căldură plăcută, susține digestia, suprimă mirosul din gură și îmbunătățește vederea. Strămoșii noștri puneau și boabele de fenicul în gaurile cheilor, se spune că proteja întreaga locuință de spiritele rele. Printre oameni este răspândită și denumirea sa de mărar italian, fenicul, anason.

Inițial, feniculul provine din Asia de sud-vest. Datorită caravanelor comerciale, a doua sa casă a devenit zona Mediterană. În prezent este răspândit în toate zonele cu climă temperată, unde crește și în sălbăticie de-a lungul drumurilor câmpești și pe terenuri virane. Îl cultivă în special francezii, italienii și japonezii. Feniculul comun poate deveni și parte a grădinii dumneavoastră de plante aromatice, la noi este o plantă din ce în ce mai populară.

Cum cultivăm feniculul? Mai ales fără pretenții

Feniculul comun (lat. Foeniculum vulgare) este o plantă perenă care ajunge la o înălțime de până la 2 m. Aparține familiei Apiaceae (morcovului). Semințele de fenicul le semănăm direct în strat în cursul lunilor aprilie-mai. Îl putem semăna și în jardiniere. Atenție, nu îl plantăm în apropierea mărarului, deoarece poate avea loc o încrucișare la polenizarea plantelor. Planta de coriandru, la rândul său, îi reduce fertilitatea. Feniculul are tulpina albastru-verzuie, goală și lucioasă. Frunzele sale inferioare au cozi, iar frunzele superioare sunt sesile, tăiate și asemănătoare cu firele. Sunt finmente divizate și au o culoare galben-lămâie. Feniculul preferă locurile însorite și calde, solul umed, bine drenat, argilos cu conținut de calciu. Înflorește vara, iar fructele sale se coc toamna. Creează umbele galbene frumoase. Fructul feniculului este așa-numita diahență.

Partea aeriană a plantei o recoltăm înainte de maturarea fructelor, respectiv în cursul lunilor august - septembrie, astfel încât să prevenim căderea prematură a semințelor. Umbelele le recoltăm dimineața, pe rouă. Plantele adunate le legăm în snopi, le lăsăm să se coacă și apoi le treierăm. Fructele mature de fenicul au o culoare verde-maroniu, au un gust dulce până la ușor iute. Întreaga plantă are un miros frumos, captivant și arată foarte plăcut în grădină. Se înmulțește și prin auto-însămânțare și în timpul toamnei prin divizare. Bulbii cărnosi de fenicul se sapă toamna. Pentru iarnă acoperim plantele pentru a fi protejate de frig, ger și rozătoare.

Efectele feniculului

Datorită conținutului său, feniculul este utilizat în medicina naturală ca remediu împotriva diferitelor afecțiuni. Conține 4-6% uleiuri esențiale, care conțin următoarele substanțe: β-pinen, camfen, α-pinen, mircen, α-felandren, fenchonă, anetol, acid anizic, metilchavicol, limonen, dipenten și altele.

Feniculul are efecte antiinflamatorii și dezinfectante. Îl utilizăm în cadrul terapiei în timpul afecțiunilor căilor respiratorii superioare, la bronșită, la tuse favorizează expectorarea, elimină spasmele, acționează pentru îmbunătățirea digestiei, stimulează mișcarea intestinelor și stomacului, flatulența, îl administrăm la calculi biliari și renali, crește lactația și reglează ciclul menstrual. Atenuează, de asemenea, efectele toxice ale alcoolului. Probabil tocmai din aceste motive este folosit în producția multor lichioruri precum Absinth sau Becherovka..

Frunzele și fructele de fenicul le folosim și în bucătărie

Întreaga plantă de fenicul este comestibilă. Frunzele de fenicul le folosim pentru a condimenta sosuri și umpluturi. Se potrivește în special în salate și pentru condimentarea peștelui! Semințele sale le adăugăm, de asemenea, în sosuri, pește și salate și în aluat la coacerea pâinii. Tulpina feniculului o tăiem în felii sau o dăm pe răzătoare pe sandvișuri. O putem pregăti și ca legumă fiartă. Se spune că adăugarea feniculului în orice lichior sau rachiu crește dorința la bărbați.

Semințele de fenicul le putem și usca, frunzele le adăugăm în ulei sau oțet, sau le congelăm. Semințele le depozităm într-un recipient închis, ferit de lumină, pentru o perioadă de maximum 6 luni.

Fenicul pentru o digestie bună

Feniculul îl combinăm foarte des în amestecuri de ceai cu anason și chimen, dar este o plantă potrivită pentru combinare și cu alte plante medicinale. În amestecurile de ceai adăugăm planta de fenicul zdrobită, pentru a se infuza mai bine.

Pentru adulți preparăm feniculul din 2 linguri de supă de fructe zdrobite, pe care le turnăm în 600ml de apă clocotită. Lăsăm să se infuzeze 1 oră și după strecurare folosim chiar și de 6 ori pe zi în cantitate de 1 dcl cu 15 minute înainte de masă și 30 de minute după masă.

Apa pentru ochi cu conținut de fenicul se prepară în felul următor: Amestecăm părți egale de fenicul măcinat, flori de gălbenele și părți aeriene de luminiță și turnăm apă fierbinte peste ele. După infuzare, strecurăm prin tifon și folosim pentru spălarea ochilor.

În cosmetică folosim frunzele de fenicul pentru vaporarea pielii sau pentru prepararea băii. În schimb, semințele le folosim pentru prepararea compreselor pentru ochi și pentru reîmprospătarea respirației le putem mesteca.

Cultivarea feniculului este ușoară în toate privințele și este potrivită și pentru cultivatorii începători.. :)