Ridiche pentru accelerare Flamboyant 2

Raphanus sativus - Flamboyant 2

Ridichea este o legumă rădăcinoasă originară din Japonia. Este caracterizată prin gustul său specific și este ușor de cultivat. Gustul său picant provine din uleiul de muștar care acționează favorabil asupra digestiei. Conțin cantități mari de vitamina C și acid folic. Conțin, de asemenea, calciu, sulf, caroten, potasiu și vitamina B. Ridichile au efect antibacterian, în același timp distrug ciupercile din intestine, mucoasa și stomac, scad colesterolul, fluidifică mucusul în caz de tuse, elimină constipația și acționează împotriva balonărilor. În plus, sunt potrivite în diete, deoarece conțin minimum de grăsimi. În bucătărie se bucură de mare popularitate. Sunt cele mai bune când se consumă proaspete, de exemplu în salate sau paste tartinabile.

Cum se cultivă ridichile

• Pentru semănatul timpuriu în sol deschis este indicat să alegem locații însorite, pentru cel de vară mai degrabă umbrite. Udăm ridichile dimineața și seara. Pentru a preveni crăparea bulbilor, este indicat să limităm fluctuațiile umidității solului prin udare. Pe parcursul vegetației curățăm straturile de buruieni și le săpăm cu grijă.

• Semănatul de primăvară în straturi se efectuează imediat ce solul se usucă. Semănăm în rânduri distanțate la 15 – 20 cm și la o adâncime de 1 cm. După răsărire și formarea frunzelor cotiledonate, rărim la 3 – 4 cm.

  Ridichile pot fi precultivate în seră încălzită sau în răsadniță din februarie. În acest caz semănăm în rânduri distanțate la aproximativ 10 cm. După răsărire, plantele se raresc de asemenea.

• Pentru cultivarea ridichilor este potrivit un sol permeabil, de la ușor la mediu greu, adânc lucrat, bogat în humus și cu suficientă umiditate în sol.

• Ridichile nu se fertilizează cu gunoi de grajd. Ar acumula nitrați, care sunt periculoși pentru organismul uman. Ridichile nu se fertilizează pe parcursul vegetației. Este indicat să fie folosite ca cultură premergătoare.

• În semănăturile prea dese există riscul de atacare cu boala fungică a gâtului răsadurilor, cunoscută ca căderile de răsaduri. Gâtul atacat se îngălbenește și plantele mor. Semănătura trebuie făcută rară și se menține doar o umiditate moderată.

  Cu udarea neregulată este legată crăparea bulbilor, care se dezvoltă de exemplu la ploile după perioade lungi de secetă.

  Muștele de rădăcină, ale căror larve formează galerii în capetele rădăcinilor, sunt un dăunător important al ridichilor. Materialul netesut va împiedica muștele să depună ouă pe gâturile rădăcinilor ridichilor. Din protecția chimică este indicat să se folosească Sumithion Super. Udarea regulată previne, de asemenea, atacul gărgărițelor, care rod frunzele.

• Ridichile se recoltează după necesitate, când sunt coapte. Maturitatea se recunoaște după mărimea bulbului.