Fasole de flori cățărătoare stacojie

Phaseolus coccineus

Păstăile fasolei mari sunt lungi. Cârceii sunt împletiți ca via. Se cultivă ca plante anuale pentru florile lor vizibile și pentru păstăile tinere comestibile. Acestea trebuie tratate termic înainte de consum, altfel pot fi otrăvitoare. Provine din regiunile tropicale și subtropicale ale Americii, se cultivă aproape în întreaga lume. Atinge înălțimea de 1 - 4 m. Florile sunt bicolore - stindardul roșu, aripile albe. Pot fi și unicolore - roșu aprins, albe, roz pestrițe - lungi de 20 până la 25 mm. Înflorește din iulie până în septembrie. Se cultivă în straturi sau în jardiniere nu doar pentru fructele sale, ci și ca plantă anuală ornamentală cățărătoare, potrivită pentru acoperirea zidurilor, a gardurilor sau a pergolelor.

Cum se cultivă fasolea

• Este o plantă iubitoare de căldură, de aceea o plantăm într-un loc însorit, ferit de vânt. În perioada înfloririi fasolea are nevoie de o temperatură cuprinsă între 20–25 de grade Celsius. Fasolea este pretențioasă la udare, solul nu trebuie să se usuce, dar în același timp nu trebuie nici să fie îmbibat cu apă! Toate soiurile de fasole au nevoie de suport. Soiurile ornamentale vor arăta bine pe pergole, garduri sau în recipiente cu structuri pentru cățărare. Soiurile de consum le plantăm lângă araci sau facem din sfoară un loc pentru legarea lor. Afânăm împrejurimile plantei și menținem solul fără buruieni. Recoltarea regulată a păstăilor stimulează formarea altor fructe.

• Semințele se seamănă în martie. Semințele se plantează într-un substrat permeabil și hrănitor și se așază într-un loc luminos. Fasolea necesită căldură pentru germinare, este deci potrivită o seră sau o răsadniță. În locul definitiv fasolea se seamănă după 15 mai, când nu mai există pericol de îngheț.

  Soiurile de tufă le semănăm câte 3-4 semințe în gropi pregătite, adânci de aprox. 5 cm. La distanță de aproximativ 20 cm una de alta.

  Soiurile cățărătoare le semănăm câte aproximativ 5 semințe în gropi adânci de 5 cm și, în funcție de tipul de suport, la până la un metru una de alta.

• Sunt potrivite solurile mai ușoare, nisipos-lutoase, cu suficienți microorganisme din sol și substanțe nutritive. pH ideal în jur de 6,5.

• Folosim îngrășăminte NPK cu raport scăzut de azot. Primăvara se recomandă să se aducă în locul fasolei 3 kg de azot pe m2, 3–4 kg P2O5/m2 și 11 kg K2O/m2 o singură dată. Dacă fasolea este cultivată în sol hrănitor, nu este nevoie să aplicăm deloc îngrășăminte.

• Cea mai gravă boală a fasolei este antracnoza. Pe păstăile tinere apar pete care se brunifică și se măresc, miceliul pătrunde și în interiorul păstăii și atacă semințele, formând pe ele pete galben-brune până la roșu-brune. Intervenim cu produse chimice - fungicide - și prin distrugerea resturilor post-recoltare.

  Fasolea este atacată și de alte infecții fungice sau bacteriene, precum mucegaiul cenușiu, pătarea brună a frunzelor, pătarea bacteriană, rugina fasolei și altele.

  Musca semințelor este o muscă ale cărei larve atacă cotiledoanele care germinează și vârful de creștere al plantei încă în sol, mai ales pe vreme mai rece și umedă. O protecție potrivită este tratarea semințelor cu insecticide.

  Un gândac mic, închis la culoare - gărgărița fasolei - atacă semințele, în care iernează. Se ajunge la deprecierea recoltei. O protecție potrivită este depozitarea semințelor decorticate în congelator (la temperatura de –10 °C gândacii mor în 10-14 zile, la îngheț de –17 °C deja în 8 ore).

• Recoltarea pentru boabe o facem când păstăile se usucă, iar semințele sunt ferme, bine coapte și complet colorate.

  Pentru utilizare în bucătărie recoltăm păstăile încă necoapte, care, dacă le îndoim ușor, se rup.